Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 04/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1013/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -01.11.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2799/2013 pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. D. M. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat F. A., în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depusă la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T., 07 ianuarie 2013, reclamantul C. D. M. A. în contradictoriu cu pârâta Administrației Finanțelor Publice Timișoara a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună restituirea sumei 5.705 lei achitata cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru care i s-a eliberat chitanța . nr._ din data de 22.03.2012, actualizata cu rata dobânzii legale pana la data plați, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința Civilă nr. 2799/2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul C. D. M. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara și, în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 5.705 lei pentru care s-a eliberat chitanța nr. TS6 nr._ din data de 22.03.2012. A obligat pârâta să plătească reclamantului dobândă legală de natură fiscală pentru suma de 5.705 lei începând cu data plății taxei de poluare și până la achitarea integrală a sumei datorate. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În principal, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive arată că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A.F. Mediu.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii in ce privește restituirea taxei de poluare achitată pentru autovehicul.
Recurenta menționează că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. Menționează că art. 4 din această lege se referă la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă autoturismelor second hand autohtone.
Astfel s-a soluționat și problema autoturismelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 deoarece s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar taxa pentru emisiile poluante va fi plătită în mod nediscriminatoriu de către toți cei ce achiziționează autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată această taxă.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective. Totodată, prin introducerea modificărilor, se ajunge în unele cazuri la reducerea taxei cu 25%. Pentru autoturismele care au fost supuse acestei taxe fiscale nu se mai achită taxă pentru emisiile poluante la prima transcriere a dreptului de proprietate cu excepția cazului când aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Reclamantul intimat, legal citat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul Legii nr. 9/2012.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, Legea nr. 9/2012 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule (cf. art. 4), inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă Legea nr. 9/2012, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea Legii nr. 9/2012) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
Considerentele de mai sus au stat în egală măsură la baza practicii judiciare (unitare și constante începând din 2012) privind restituirea taxei de poluare plătite în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 (abrogată prin Legea nr. 9/2012).
Ele rămân valabile și după . noii legi (Legii nr. 9/2012) deoarece aceasta nu înlătură discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate în alte state membre U.E. și descurajează în continuare cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
Văzând că pârâta recurentă a căzut în pretențiuni, aceasta fiind în culpă procesuală pentru realizarea acestui demers judiciar, dar că, pe de altă parte, procesul a fost de scurtă durată, la fel ca toate celelalte având ca obiect restituirea taxei de poluare, recursul fiind soluționat la primul termen de judecată, iar munca avocatului a constat în formularea întâmpinării și prezentarea la un termen, astfel că onorariul avocațial de 1.000 lei va fi redus la 500 lei, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, pârâta recurentă fiind obligată să achite reclamantei suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocat.
Văzând că pârâta recurentă a căzut în pretențiuni, aceasta fiind în culpă procesuală pentru realizarea acestui demers judiciar, dar că, pe de altă parte, procesul a fost de scurtă durată, la fel ca toate celelalte având ca obiect restituirea taxei de poluare, recursul fiind soluționat la primul termen de judecată, iar munca avocatului a constat în formularea întâmpinării și prezentarea la un termen, astfel că onorariul avocațial de 1.000 lei va fi redus la 500 lei, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, pârâta recurentă fiind obligată să achite reclamantei suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 2799/2013 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurentul să plătească intimatului C. D. M. A. 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și respinge în rest cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O – 18.12.2013
Tehnored. G.S. – 18.12.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – I. A. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3193/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 4577/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
