Pretentii. Decizia nr. 4577/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4577/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 6109/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4577
Ședința publică din 29.05.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4/11.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. M. O. și pârâta Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantă av. O. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamantului depune împuternicirea avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 06.07.2012 la Tribunalul T., reclamantul S. M. – O. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația F. pentru Mediu și a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3381 lei și la plata dobânzilor legale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că în cursul anului 2009 a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Renault Laguna, an de fabricație 1999, pentru a cărui înmatriculare a achitat o taxă de poluare în cuantum de 3381 lei, la data de 17.12.2009.
Reclamantul apreciază că prevederile OUG 50/2008 sunt contrare art. 90 (actualmente 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nelegale și abuzive, motiv pentru care trebuie înlăturate, deoarece normele europene au prioritate.
Instituirea taxei de poluare se creează o situație discriminatorie între produsele naționale și cele similare importate ori, prin protejarea producției interne, se încalcă prevederile art.110 din Tratat.
Reclamantul invocă în susținerea cererii sale jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 110, 267 si 344 din Tratatul CE, art. 16 al. 1 si art. 148 al. 2 si 4 din Constituția României, art. 124 si art. 117 lit. d cod pr. fiscală, art. 1 al. 1 si art. 7 al. 5 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 4/11.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Timișoara.
A admis acțiunea formulată de reclamantul S. M. O. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
A anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr._/16.12.2009, emisă de pârâta AFP Timișoara.
A obligat pârâta AFP Timișoara să restituie reclamantului suma de 3381 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată la data de 17.12.2009, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 06.07.2012 și până la restituirea integrală a sumei.
A respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu București.
A obligat pârâta AFP Timișoara la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul S. M. O. a achiziționat în cursul anului 2009, un autovehicul marca Renault Laguna, an de fabricație 1999, provenit din spațiul comunitar – Franța – înmatriculat pe teritoriul acestui stat.
În vederea utilizării autoturismului în România, reclamantul a demarat procedurile de înmatriculare, fiind nevoit să achite o taxă de 3381 lei - cu titlu de taxă pe poluare, calculată in baza prevederilor O.U.G. 50/2008, prin decizia nr._/16.16.2009, emisă de pârâta AFP Timișoara (f. 7, 8 ds.).
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Timișoara, instanța a constatat că, raportat la obiectul acțiunii reprezentat de restituirea taxei de poluare plătită la această instituție, aceasta justifică în cauză calitate procesuală pasivă, fiind lipsit de relevanță, sub acest aspect, faptul că taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu.
Invocarea de către aceeași pârâtă a prevederilor art. 64 – 66 cod pr. civ., nu poate fi reținută în cauza de față, întrucât aceste dispoziții reglementează instituția “arătării titularului dreptului”, ori în speță, nu se pune problema deținerii unui lucuru pentru altul sau al exercitării unui drept supra unui lucru, în numele altei persoane.
Nu poate fi primită, a reținut prima instanță, nici invocarea de către pârâtă a apariției Legii nr. 9/2012, întrucât legalitatea taxei de poluare trebuie analizată în raport cu legea aplicabilă în momentul perceperii acesteia, respectiv cu prevederile OUG nr. 50/2008.
Prin Decizia nr. 24 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9/2011, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și s-a stabilit că „Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.”
Potrivit disp. art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care nu trebuie urmată calea procedurii administrative prealabile.
Potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene), ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Potrivit art. 148 din Constituția României - urmare a aderării la Uniunea Europeană - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară, în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei, și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar, în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei.
În atare situație, Tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a procedat la înlăturarea acestora și a apreciat că acțiunea este întemeiată și se impune a fi admisă, cu consecința anularii deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/16.12.2009 și a restituirii către reclamant, a taxei de poluare în cuantum de 3381 lei, achitată la data de 17.12.2009.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, față de disp. art. 124 cod pr. fiscală.
În ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârâtă, a Administrației F. pentru Mediu București, instanța a apreciat că acțiunea de față nu poate fi admisă față de această instituție.
Tribunalul a constatat că, într-adevăr, potrivit disp. art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare se face venit la Fondul pentru Mediu, iar Administrația F. pentru Mediu doar gestionează această taxă, însă, stabilirea acestei taxe se face de către autoritatea fiscală competentă, iar plata acesteia se face la aceeași autoritate (art. 5 al. 1 și 4 din același act normativ).
Prin urmare, între reclamantă (în calitate de plătitor al taxei de poluare) și instituția pârâtă - Administrația F. pentru Mediu - nu există un raport juridic de drept fiscal, care să nască în sarcina acesteia din urmă obligația de restituire a taxei.
Împotriva sentinței civile nr. 4/11.01.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
În motivarea recursului, pârâta a susținut în primul rând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, aceasta revenind Administrației F. pentru Mediu, care a încasat taxa de poluare. A arătat că Trezoreria Municipiului Timișoara a acționat în această chestiune ca un simplu intermediar de servicii financiare, pe seama și în numele beneficiarului AFM București, similar unei bănci comerciale, iar nu ca un titular de drepturi și obligații în nume propriu.
În conformitate cu dispozițiile art. 1alin. 1 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, ”taxa de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxa, (…) constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, actualizată, ”taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, a susținut că în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea formulată, având în vedere faptul că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/6.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/10.01.2012, prin care s-a abrogat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ aplicabil în cauză dar care a fost ignorat în mod nejustificat și nelegal de către instanța de fond.
O primă modificare majoră introdusă de Legea nr. 9/2012 (art. 4) este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute la art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second- hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a soluționat și problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 (când nu se percepea taxă) sau după această dată (dar au fost scutite sau exceptate de la plata ei), pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătită o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Un alt element consacrat în noua reglementare (art. 12) este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite (ca taxă specială de primă înmatriculare sau ca taxă de poluare) Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141 -2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008) sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Dispozițiile art. 12 alin. 1-2 din Legea nr. 9/2012 oferă o soluție legală obligatorie cauzei deduse judecății, dar care au fost ignorate de către instanța de fond.
Dispozițiile imperative ale art. 12 din Legea nr. 9/2012 reglementează în mod expres tocmai situația sumelor achitate anterior cu titlu de taxă de poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, în sensul restituirii doar a diferenței care ar depăși cuantumul taxei pe emisii poluante stabilite potrivit Legii nr. 9/2012, această operațiune reprezentând în fapt o veritabilă operațiune de stingere a două obligații bugetare prin compensare legală, intervenită pentru soluționarea concomitentă atât a restituirii taxei pe poluare achitate, neconformă cu dreptul comunitar și deci nedatorată, cât și a achitării simultane a taxei pe emisii poluante datorată în baza noii reglementări legale, în mod nediscriminatoriu și unitar, pentru poluarea produsă în viitor de același autoturism.
Restituirea integrală a taxelor achitate cu încălcarea dreptului comunitar se putea dispune doar în cazurile în care normele legale prin care au fost stabilite taxele neconforme ar fi fost încă în vigoare în prezent sau acestea ar fi fost total abrogate fără a fi urmate de alte norme legale care să instituie o nouă formă a taxei respective
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei și întrucât reclamantul nu dovedește faptul că autovehiculul în cauză ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, pârâta susține că instanța de judecată nu poate stabili pe cale jurisprudențială un caz de exceptare de la plata taxei, legal datorate, un astfel de caz echivalând cu instituirea unei discriminări pozitive a acestor autovehicule înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012.
Cât privește hotărârea pronunțată de CJUE pe 7 aprilie 2011 în cauza C-402/2009 I. T., pârâta a apreciat că aceasta a devenit în mod evident caducă și inaplicabilă în raport cu noua reglementare legală în vigoare în prezent, cu aplicabilitate imediată.
Pârâta a mai arătat că onorariul avocatului reclamantului este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca depusă și a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, de la 500 lei la 300 lei
În drept, pârâta a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.p.c.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Timișoara, instanța constată că această excepție nu este întemeiată și că în mod corect a fost respinsă și de către prima instanță, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în primul rând.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, actul fiind emis de pârâta AFP Timișoara.
Pe de altă parte, taxa de poluare, a cărei restituire se solicită, a fost calculată de pârâta AFP Timișoara, care a emis decizia nr._/16.12.2009/28.02.2009 și care a încasat suma reprezentând această taxă, plata efectuându-se la Trezoreria Timișoara.
Pe fond, prima instanță în mod corect a admis cererea reclamantului S. M.-O. de restituire a taxei de poluare, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
În această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în perioada 15.12._08 (stabilită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială).
A statuat următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza C 263/10 (I. N.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, care prevăd:
„ (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
Aplicarea art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Se impune, așadar, constatarea că art. 110 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al „altor state membre” ale Uniunii Europene.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității.
În acest context se poate reține o eventuală aplicabilitate a art. 110 TFUE și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.
Curtea constată, în acest context, că reclamantul a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene (Franța) anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 110 TFUE.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., a avut în vedere OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin OUG nr. 208/2008.
Modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
Date fiind aceste constatări, Curtea reține că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare (care a fost majorat), iar nu formula de calcul sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
Nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2011 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. 1 din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Taxa de poluare a fost însă considerată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrară art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, iar această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Dată fiind prioritatea dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului Uniunii Europene nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Această nouă reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Legea nr. 9/2012 nu poate înlătura sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În cauză nu se impune nici aplicarea art. 274 alin. 3 C. pr. civ., prin reducerea onorariului avocațial de 500 lei, întrucât acesta nu este nepotrivit de mare în raport cu valoarea pricinii și cu munca depusă de avocat.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4/11.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4/11.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 21.06.2013
Teh. AMT/2 ex./25.06.2013
Instanța de fond: Tribunalul T. – jud. L. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4578/2013.... → |
|---|
