Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 716/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 2799/108/2012
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 716/2013
Ședința publică din 25 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte A. B.
Judecător P. M.
Judecător A. R. S.
Grefier M. O.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă A.F.P. Pâncota prin D.G.F.P. A. împotriva sentinței civile nr.3502/17.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. C. și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 C.p.c., reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3502/17.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a luat act de retragerea cererii reclamantului față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și respectiv de renunțarea la capătul de cerere privind anularea Deciziei de calcul nr._/2008 emisă de AFP Pâncota și s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul B. M. C., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pâncota reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. A. și în consecință: a fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 3.687 lei actualizată, achitată conform Chitanței nr. . nr._/05.12.2008, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 11.04.2012, a cererii reclamantei de restituire a taxei; s-a admis cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și în consecință: a fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 3.687 lei, achitată de reclamant în favoarea ei cu dobânda legală și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 839,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. Pâncota a declarat recurs, prin care se aduc critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv, cuantumul ridicat al taxei, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO.
Al doilea motiv de recurs vizează modul de soluționare a petitului, privind acordarea cheltuielilor de judecată, critica vizând neobservarea dispozițiilor art. 274 (3) C., în raport cu nivelul de complexitate al cauzei, recurenta considerând că Administrația F. pentru Mediu București ar fi trebuit obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca parte care a căzut în pretenții.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312(1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 C..
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. Pâncota.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Pâncota prin D.G.F.P. A. împotriva sentinței civile nr.3502/17.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. A. B. Dr. P. MicuAdrian R. S.
Grefier,
M. O.
Red.A.B./14.03.2013
tehn.M.O./ 2 ex./14.03.2013
Primă instanță:Tribunalul A.
judecător: L. M. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1697/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2365/2013.... → |
|---|
