Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5033/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5033/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1549/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 10.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5033
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., împotriva sentinței civile nr.1169/24.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamantul – intimat Blăguescu M. și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul – intimat, lipsă, avocat G. D. T., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului – intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului – intimat pune concluzii de respingere a recursului, față de împrejurarea că a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală iar D.G.F.P. T. este o structură în cadrul acestei instituții, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /01.03.2012, reclamantul B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu București și cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună restituirea sumei de 1.552 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării contrarietății dintre O.U.G. nr. 50/2008 și art. 110 din T.C.E.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat din spațiul comunitar, un autoturism pentru a cărui înmatriculare a achitat o taxă de poluare, în cuantum de 1.522 lei; a arătat că a solicitat pârâtei restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, însă aceasta a refuzat restituirea, apreciind că cererea sa este neîntemeiată.
Reclamantul a apreciat că prevederile O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nelegale și abuzive, motiv pentru care trebuie înlăturate, deoarece normele europene au prioritate.
Lipsa de legalitate a instituirii taxei de poluare se conturează în aceea că se creează o situație discriminatorie între produsele naționale și cele similare importate ori, prin protejarea producției interne, se încalcă prevederile art. 90 din Tratat.
Pârâta prin întâmpinare a arătat, în esență, că acțiunea este neîntemeiată, susținând că taxa de poluare este legală, fiind calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, se arată că taxa de poluare nu contravine dispozițiile art. 90 din Tratat, întrucât nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, iar actele normative adoptate sunt legale, fiind emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, nefiind admisă nicio excepție de neconstituționalitate în privința acestor norme.
Prin Sentința Civilă nr.1169/24.04.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu și cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., având ca obiect pretenții, a dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 1.552 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art.124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data expirării celor 45 de zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor.
Totodată, a obligat pârâtele la 139,3 lei cheltuieli de judecată restrânse fața de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauza C‑402/09 (T. vs. Staul român) Curte de la Luxemburg în urma unei întrebări preliminarea adresată de instanțele românești a stabilită că Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În consecința restituirea taxei de poluare achitate în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d) Cod de procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Sub acest aspect, este irelevant dacă reclamantul a contestat (în procedură prealabilă) sau nu pseudo-actul administrativ fiscal emis anterior încasării taxei (decizia de calcul a taxei de poluare), întrucât acest act nu mai poate produce niciun fel de efecte juridice. Astfel, din momentul ce actul normativ (O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială) este incompatibil cu dreptul european, este evident faptul că decizia de calcul a taxei de poluare nu poate supraviețui și nu mai poate produce niciun fel de efecte juridice, motiv pentru care va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Ori, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, o astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 T.F.U.E.
În atare situație, Tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a proceda la înlăturarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza să se constate lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. T. și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
În motivare se arată că, Direcția G. a Finanțelor Publice T. nu poate sta în cauză în calitate de pârâtă, întrucât reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ fiscal emis de către această instituție ori recunoașterea unui drept în condițiile stipulate, ci restituirea taxei pe poluare achitată la Trezoreria Timișoara cu dobânzile aferente achitată în baza unor acte emise de către Administrația Finanțelor Publice Timișoara, așa încât, pârâtă în cauză poate sta doar aceasta din urmă instituție.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se află în culpa procesuală prevăzută de art.274 Cod procedură civilă, câtă vreme nu au calitate de pârât în cauză.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe pârâta DGFP T. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând în esență că cea care are calitate procesuală este Administrația Finanțelor Publice Timișoara (instituție care a emis actul administrativ în baza căruia s-a încasat taxa de poluare) și solicitând instanței să pună în vedere reclamantului să precizeze cadrul procesual.
Curtea observă că instanța de fond a omis să soluționeze excepția, respectiv cererea pârâtei de stabilire a cadrului procesual corect, solicitări care, dacă ar fi fost analizate, ar fi condus la introducerea în cauză a emitentului actului administrativ, AFP Timișoara.
Curtea nu poate, potrivit normelor de procedură civilă să introducă autoritatea emitentă în cauză, direct în recurs, însă prima instanță are obligația citării acesteia potrivit dispozițiilor art.16 ind.1 din Legea 554/2004, care prevăd că instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.
Constatând prin urmare incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 2,3 și 5 teza finală Cod procedură civilă urmează a admite recursul, cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Totodată, Curtea constată că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, de vreme ce în această etapă procesuală nicio parte nu poate fi considerată căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice T. împotriva Sentinței Civile nr.1169/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. M..
Casează Sentința Civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte Curte,
C. L.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./12.07.13
TEHNORED:M.T./15.07.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7929/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5645/2013.... → |
|---|
