Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5062/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5062/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 5895/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5062
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. C. P.
JUDECĂTOR: M. C. DICA
JUDECĂTOR: A. S.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., împotriva Sentinței civile nr. 6199/10.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată C. A. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a solicitat judecata cauzei și în lipsă de la dezbateri, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că, prin Sentința civilă nr. 6199/10.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta C. A. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință:
A fost anulată Decizia de calcul nr._/ad/07.03.2012 emisă de AFP A..
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantei suma de 2.133 lei, achitată conform Chitanței . nr._/07.03.2012, reprezentând taxa pentru emisii poluante actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 02.04.2012, a cererii reclamantei de restituire a taxei.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii de la data încasării taxei.
A fost admisă cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de mai sus, achitată de reclamant în favoarea ei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 43,30 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat din Austria, țară membră U.E., autoturismul marca VOLKSWAGEN, tip 3BG/STAWTX01/PASSAT, categorie auto M1, norme de poluare E4, anul fabricației 2001, data primei înmatriculări 04.01.2001, iar pentru înmatricularea lui în România a fost obligată să plătească taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule impusă prin Legea nr. 9/2012, în cuantum de 2.133 conform chitanței . nr._ din 7.03.2012 emisă de A.F.P. A..
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. nr._/ad/07.03.2012 emisă de A.F.P. A., s-a stabilit taxa de poluare pentru autovehicul în sumă de 2.133 lei, sumă ce a fost achitată de reclamantă conform chitanței . nr._ din 07.03.2012, întocmindu-se și cartea de identitate a vehiculului pe numele reclamantei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, contestație care a fost însă respinsă prin Decizia nr. 241/11.05.2012 emisă de D.G.F.P. A..
Pe fond, tribunalul reține că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță Legea nr.9/2012 stabilește în art.2 lit. l că suma datorată potrivit acestei legi se numește taxa și că,,taxa” - reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3.
In continuare această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, și dacă a fost percepută în perioada de la . Legii 9/2012 până la modificarea ei prin OUG 1/2012 (art. 4 alin 2) se restituie, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară, fie chiar și celor de categorie M1,M2,M3, N1, N2, N3. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, de aceeași categorie, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare a acestor tipuri de autovehicule si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Autovehiculele din categoriile vizate de Legea 9/2012 fac parte din categoria bunuri, și nu pot fi taxate numai pentru că au fost aduse dintr-un stat European.
Practic, prin instituirea taxei, discriminarea produsă de OUG 50/2008 pe care o abrogă, este limitată la anumite categorii de autovehicule.
Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) de aceeași categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Conform acestor considerente, instanța a constatat că taxa de poluare prelevată în condițiile Legii nr. 9/2012 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate înalte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, punct de vedere exprimat și de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea sa dată în cauza C 402/09.
Împotriva Sentinței civile nr. 6199/10.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._ , în termen legal a declarat recurs pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei civile recurate in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului, se arată că, prin dispozițiile Legii nr. 9/2012, se stabilește cadrul legal al instituirii acestei taxe, cu destinația "de venit la bugetul F. pentru Mediu și gestionată de Administrația F. pentru Mediu:
Câtă vreme legiuitorul stabilește, în mod expres, obligația de plată a taxei de poluare, în condițiile art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012, ea este legal datorată. Reclamantul nu invocă, prin contestație, faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul a taxei corespunzătoare vehiculului în cauză.
Dispozițiile art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ ce obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul ce trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor".
Prin urmare, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată celor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel încât acest tratat nu interzice de iure perceperea unei taxe precum taxa de poluare.
Incidența dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunități/ Europene în speță este nulă, deoarece taxa de poluare, așa cum este reglementată de dispozițiile Legii nr. 9/2012, aplicată produsului importat și cea aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul, având criterii obiective stabilite prin lege, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de cel național similar, respectiv fără efect discriminatoriu.
Din cuprinsul art. 3 alin. 1 din Legea 9/2012 rezultă că taxa pentru emisiile poluante se aplică tuturor autoturismelor, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau de pe piața internă, fiind excluse, din sfera de aplicare taxei, excepțiile prevăzute de același articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația, iar nu proveniența.
Față de cele expuse mai sus, se apreciază că instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea-mijloc a legiuitorului român, iar organele fiscale au obligația de respectare și de punere în aplicare a dispozițiilor legale în vigoare, conform prevederilor art. 13 din Codul de procedură fiscală.
Considerentele potrivit cărora actele administrative arătate trebuie anulate și taxa restituită în temeiul Hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele T. și N. sunt neîntemeiate, dat fiind că taxa a fost stabilită în temeiul Legii nr. 9/2012, iar hotărârile invocate privesc dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Având în vedere principiul „tempus regit actum”, hotărârile menționate nu au nici o relevanță în prezentul dosar, fiind pronunțate față de dispoziții legale abrogate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 Codul de procedură civilă.
Examinând recursul declarat de către pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304 ind.1 Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Pentru analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamanta, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulterioare corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:
- taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.
În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva Sentinței civile nr. 6199/10.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată C. A. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București, ca neîntemeiat.
Totodata, instanta va lua act de faptul ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., împotriva Sentinței civile nr. 6199/10.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată C. A. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
DR. C. P. M. C. DICA A. S.
Aflată în concediu de
odihnă, semnează
PREȘEDINTE-SECȚIE
I. J.
GREFIER,
F. B.
Red. M.C. Dica/03.07.2013
Tehnored F.B./03.07.2013
Ex.2
Prima instanță: Ș. L. M. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8691/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4005/2013.... → |
|---|
