Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4005/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4005/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 5168/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4005
Ședința publică din 22.05.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: A. D. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în nume propriu și în reprezentarea Activității de Inspecție Fiscală împotriva sentinței civile nr.1902/17.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta – intimată S.C. B. I. S.R.L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 15.05.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 19.10.2011, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A. - Activitatea de Inspecția Fiscală, Persoane Juridice 2 și Administrația Finanțelor Publice A., anularea Raportului de inspecție fiscală nr._/26.08.2011, a Deciziei de impunere nr. 21/26.08.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală privind taxa pe valoarea adăugată în sumă de 127.690 lei aferentă perioadei 29.08._10 și a majorărilor de întârziere în sumă de 81.845 aferentă perioadei 25.01._11, a impozitului pe profit suplimentar în sumă de 2.907 lei și a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 2.252 lei, precum și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele fiscale înregistrată sub nr. 12.551/26.08.2011 întocmită de către Activitatea de Inspecția Fiscală A.; anularea Deciziei nr. 1525/01.02.2012 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. cu privire la soluționarea contestației în procedura prealabilă formulată de către reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii precizate a susținut că stabilirea TVA-ului suplimentar și a penalităților, este netemeinică și nelegală.
Referitor la concluzia organului de control prin care i se impută că nu a evidenția în contabilitatea societății un număr de 37 de facturi emise de către societatea germană Mobileplus GMBH a susținut că aceste constatări sunt simple supoziții, că nu se bazează pe nici o dovadă concludentă, neexistând probe că aceste facturi au fost semnate și ștampilate de către administratorul reclamantei, marfa nu a ajuns în posesia societății reclamante niciodată, iar marfa ce face obiectul facturilor nu a fost comandată de către reclamantă.
În ce privește facturile neevidențiate în contabilitatea societății, concluzie desprinsă din presupusele documente comunicate de către autoritățile fiscale germane rezultă că facturile au fost plătite de către societatea reclamantă, împrejurare negată de către reclamantă pe tot parcursul procesului, în condițiile în care, aceste plăți nu se regăsesc în contabilitatea societății, nici în revânzările acestor produse și nici pe stoc.
Față de această împrejurare a susținut că probabil comanda mărfii a fost făcută on-line sau în altă modalitate de către o altă persoană, fără știrea reclamantei care a achitat și preluat marfa, fără să fi fost verificată de către societatea prestatoare a serviciilor de transport.
Prin întâmpinarea depusă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., în nume propriu și în reprezentarea Activității de Inspecție Fiscală și a Ministerului Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție a solicitat respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice invocând lipsa calității procesuale pasive a acestuia raportat la împrejurarea că reclamanta a solicitat anularea unor acte administrativ fiscale emise de Activitatea de Inspecția Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A., necontestând nici un act emis de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin Notele de ședință depuse la fila 73, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. în nume propriu și în reprezentarea Activității de Inspecție Fiscală a Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală au solicitat respingerea acțiunii față de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pe motiv că nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece reclamanta nu a contestat nici un act emis de către aceasta, prin urmare nu se justifică introducerea ei în cauză.
A invocat inadmisibilitatea acțiunii de anulare a Raportului de inspecție fiscală nr._/26.08.2011 încheiat de către organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală A. pe motiv că acesta nu are natura unui act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din Codul de procedură fiscală, republicat și actualizat, deoarece nu a fost emis în aplicarea legislației cu privire la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale; în condițiile în care cuprinde doar constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, rezultă că doar Decizia de impunere nr. 21/26.08.2011 și Dispoziția de măsuri nr._/26.08.2012 sunt acte administrativ fiscale care produc efecte față de reclamantă, prin urmare, reclamantul are interesul juridic să le atace doar pe acestea.
A solicitat respingerea acțiunii pe fond formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 21/26.08.2011 pentru suma de 134.220 lei, reprezentând 84.837 lei taxă pe valoarea adăugată, 32.073 lei majorări și 12.151 lei penalități de întârziere aferente TVA, 2.907 lei impozit pe profit, 1.816 lei majorări și 436 lei penalități de întârziere aferente, ca neîntemeiată.
A susținut că a solicitat autorităților fiscale germane informații care să probeze realitatea efectuării operațiunilor intracomunitare declarate de către societatea germană Mobileplus GMBH, efectuate în perioada noiembrie 2008-ianurarie 2010, în condițiile în care această societate a declarat livrări intracomunitare către reclamanta ., iar decizia de impunere și dispoziția de măsuri au fost emise în urma verificării situației centralizatoare a facturilor emise de către societatea germană și a concluziei că societatea reclamantă nu a înregistrat în evidența contabilă proprie un număr de 37 de facturi.
Prin sentința civilă nr. 1902/17.05.2012, Tribunalul A. a admis acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamantă și, în consecință:
A anulat Raportul de inspecție fiscală nr._/26.08.2011, Decizia de impunere nr. 21/26.08.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală privind taxa pe valoarea adăugată în sumă de 127.690 lei aferentă perioadei 29.08._10 și a majorărilor de întârziere în sumă de 81.845 aferentă perioadei 25.01._11, a impozitului pe profit suplimentar în sumă de 2.907 lei și a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 2.252 lei, precum și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele fiscale înregistrată sub nr. 12.551/26.08.2011 întocmită de către Activitatea de Inspecția Fiscală A., a anulat Decizia nr. 1525/01.02.2012 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. cu privire la soluționarea contestației în procedura prealabilă formulată de către reclamantă, a respins acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală pe lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscale în condițiile în care reclamanta nu a solicitat anularea unor acte administrativ fiscale emise de către aceste entități, în condițiile în care prin acțiune a precizat că cere anularea unor acte administrativ fiscale emise de către Activitatea de Inspecție Fiscală A. și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A..
Prin Dispoziția nr.12.552/26.08.2011 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală s-a dispus la pct. 1.1 măsura obligării reclamantei . de a depune o „Declarație recapitulativă lunară privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare” (Cod 390) privind livrările de mărfuri din operațiuni triunghiulare efectuate în cursul anului 2009 și a semestrului I 2010 de către reclamantă să fie înscrise la rubrica „T ”- livrări în cadrul unei operațiuni triunghiulare, în condițiile în care au fost evidențiate la rubrica „L”.
La pct. 2.1 s-a dispus măsura depunerii unei „Declarații recapitulative privind livrările /achizițiile /prestările intracomunitare ”(Cod 390) în care să fie evidențiate achizițiile intracomunitare efectuate în perioada noiembrie 2008-ianuarie 2010 de la Mobileplus GMBH - Germania, în sumă de 426.706 lei.
Pârâta Activitatea de Inspecție Fiscală nu a depus înscrisuri și nu s-a folosit de nici un mijloc de probă pentru a dovedi că societatea reclamantă a fost implicată într-o livrare intracomunitară în cadrul unei operațiuni triunghiulare, astfel că dispoziția privind măsurile stabilite de organele fiscale privind depunerea unei ”Declarații recapitulative privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare” (Cod 390) să fie evidențiate la rubrica „T-livrări în cadrul unei operațiuni triunghiulare” și nu la rubrica „L-livrări intracomunitare”.
De asemenea, s-a constatat că este nelegală și măsura obligării reclamantei de a depune o declarație recapitulativă (Cod 390) în care să evidențieze achizițiile intracomunitare de la societatea germană Mobileplus GMBH pretins efectuate în perioada noiembrie 2008 – ianuarie 2010.
Pârâta DGFP a județului A. a dispus verificarea societății reclamante solicitând autorităților germane un schimb de informații conform articolelor 5&19 din Regulamentul 2003/1798/CE, în baza Formularului „SCAC 2004”, deoarece aveau îndoieli asupra tranzacțiilor efectuate de reclamantă și asupra transportului, f. 193 dosar.
Societății-reclamante i s-a imputat faptul că nu a înregistrat în contabilitatea 37 de facturi, în valoare totală de 426.706 lei, pretins emise în perioada 2008-2010 de către Mobileplus GMBH din Germania către ., faptul că diferențele negative dintre livrările intracomunitare declarate de către societatea germană ca fiind făcute către societatea română - reclamantă și invers, se datorează omisiunii reclamantei de a le înregistra în contabilitate, cele 37 de facturi fiind identificate în Anexa nr. 2 a Raportului de inspecție fiscală.
Pe tot parcursul procesului reclamanta a negat că i-ar fi fost comunicate cele 37 de facturi fiscale de către societatea germană Mobileplus GMBH emise în perioada 2008-ianuarie 2010, prin urmare nu a putut fi obligată la plata obligațiilor fiscale imputate prin decizia de impunere.
Atât în contestația formulată în procedura prealabilă, cât și în fața instanței de fond a susținut că organele de control nu pot dovedi cu probe realitatea tranzacțiilor comerciale pretins efectuate între cele două societăți, că nu există probe care să dovedească că facturile în litigiu au fost acceptate la plată de către reclamantă, nefiind semnate și ștampilate de către administratorul societății reclamante, învederând împrejurarea că marfa nu a ajuns niciodată în România în posesia reclamantei, aceasta neavând deschise puncte de lucru în străinătate.
Mai mult decât atât, nu există dovezi că societatea reclamantă a comandat marfa care a făcut obiectul achizițiilor intracomunitare, înscrisă în facturile fiscale în discuție.
Prin Decizia nr. 1525/01.02.2012 privind soluționarea contestației formulată în procedura prealabilă, Activitatea de Inspecție Fiscală A. a respins contestația reclamantei ca nemotivată, imputându-i în mod nelegal faptul că reclamanta nu a prezentat dovezile pe care își întemeiază susținerile și nici temeiurile de drept, obligație impusă de prevederile art. 206 alin. 1 și 213 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Decizia a fost nelegală deoarece încalcă prezumția de nevinovăție a reclamantei care s-a apărat corect pe tot parcursul procesului, organul fiscal neputându-i impune să aducă dovezi pentru a-și demonstra nevinovăția, respectiv, faptul că nu a comandat marfa ce face obiectul celor 37 de facturi fiscale, că nu i-au fost remise aceste facturi niciodată de către societatea germană, că marfa pretins comandată nu a intrat niciodată pe teritoriul României și nici în posesia reclamantei.
În sprijinul susținerilor reclamantei și a nevinovăției acesteia a venit Răspunsul SCAC al organelor fiscale germane comunicat autorităților fiscale române, depus la f. 203 dosar, prin care, la pct. B 1-18 se confirmă faptul că mărfurile în litigiu au fost livrate în Ungaria, la terțul față de proces, în persoana d-lui P. Galgoczi, în localitatea Kiskunfelegyhaza, prin intermediul UPS.
La pct. B 2-19, autoritățile germane, raportat la cercetările efectuate au confirmat faptul că toată marfa a fost expediată prin UPS, că facturile au fost emise pentru bunuri care însumau o valoare totală de 123.407,07 EUR și că destinatarul maghiar a plătit în numerar contravaloarea mărfii, la livrare și nu prin intermediul băncii.
În plus, a fost identificată și persoana care a efectuat comanda și care a plătit marfa pe teritoriul Ungariei, acesta fiind numitul P. Galgoczi care, potrivit observațiilor organelor fiscale germane a acționat în numele companiei maghiare Mobile Shop, companie care a avut relații comerciale în anul 2008 cu societatea germană emitentă a facturilor fiscale în discuție.
Față de cele arătate, a rezultat că Raportul de inspecție fiscală nr._/26.08.2011 întocmit pe seama reclamantei ., a cărui anulare s-a solicitat și care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 21/26.08.2011 este nelegal, că inspecția fiscală nu a fost instrumentată corect, nefiind prezentate probe concludente care să dovedească fără putință de tăgadă implicarea societății reclamante în operațiuni intracomunitare triunghiulare și, implicit că datorează obligațiile fiscale de plată stabilite suplimentar prin decizie.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. a solicitat admiterea recursului instituției sale așa cum a fost formulat, casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond în rejudecare urmând a se pronunța și asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a mun. A..
În motivare, recurenta a arătat că instanța nu sa pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive si a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A., așa cum a fost invocată prin întâmpinare, astfel, în ceea ce privește contestația "împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 21.07.2008", pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive, exceptie reiterată.
Susține că actele contestate sunt emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală.
În aceste condiții, calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acțiunea în contencios administrativ are doar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală.
Pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință menținerea Deciziei nr. 1432/14.12.2011 emisa de Direcția G. a Finanțelor Publice A., Deciziei de impunere nr. 21/26.08.2011 si Deciziei nr. 1525/01.02.2012 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală si a actelor administrative subsecvente atacate ca fiind legale și temeinice.
În motivare, recurenta a arătat că prin hotărârea astfel pronunțata, prin care se admite acțiunea reclamantei, prima instanță "Anulează Decizia nr. 1525/01.02.2012 emisa de parata Direcția G. a Finanțelor Publice A. cu privire la soluționarea contestației in procedura prealabila formulata de către reclamanta" fara a observa faptul ca aceasta decizie are nr. 1432/14.12.2011 si nu cum greșit retine instanța de fond nr. 1525/01.02.2012.
Acesta din urma decizie nr. 1525/01.02.2012 reprezintă decizia privind soluționarea cererii reclamantei in procedura prealabila privind anularea Dispoziției privind masurile stabilite de organele fiscale înregistrata sub nr. 12.551/26.08.2011 întocmita de către Activitatea de Inspecție Fiscala A., ( prin declinarea competentei de soluționare a contestației formulata de reclamanta, pct. 4 din Decizia nr. 1432/14.12.2011 ) decizie pe care reclamanta nici in acțiunea introductiva si nici prin cele doua note de ședința depuse la termenele de judecata din data de 12.01.2012 si 03.05.2012 nu a precizat acțiunea in sensul ca înțelege sa solicite expres anularea deciziei nr. 1525/01.02.2012 emisa de Activitatea de Inspecție Fiscala A., astfel instanța pronunțând o soluție netemeinica si nelegala, aceasta s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut. ( art. 304 pct. 6)
Și cu privire la anularea Raportului de inspecție fiscala nr._/26.08.2011 si a Deciziei de impunere nr. 21/26.08.2011 instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinica si nelegala, in măsura in care din acțiunea formulata de reclamanta si din Decizia cu nr. 1432/14.12.2011 emisa de D.G.F.P. A. in procedura prealabila, rezulta clar ca decizia mai sus amintita nu i-a produs nicio vătămare acesteia întrucât aceasta a fost desființata pentru suma de 80.474 lei. ( a se vedea pct. 2 din decizia nr. 1432/14.12.2011 emisa de D.G.F.P. A. si capitolul IV pct. 1 din cuprinsul acesteia )
Prin acest înscris desi nu se precizează expres anularea acestei decizi cu nr. 1432/14.12.201 emisa de D.G.FP. A., din formularea acestei motivări mai sus exemplificate, rezulta clar solicitarea reclamantei de desființare in parte a deciziei si se indica punctele pe care le solicita in prezentul litigiu a fi anulate respectiv pct. 1, 3 si 5 din decizie.
Pe fondul cauzei, instanța arata ca parata Activitatea de Inspecție Fiscala nu a depus înscrisuri si nu s-a folosit de niciun mijloc de proba pentru a dovedi ca societatea reclamanta a fost implicata . in cadrul unei operațiuni triunghiulare pentru neînregistrarea in contabilitate a celor 37 de facturi fiscale, in valoare de 426.706 lei, reclamanta a negat pe tot parcursul procesului ca i s-a comunicat aceste facturi de" către societatea germana Mobileplus GMBH, prin urmare aceasta nu poate fi obligata la plata obligațiilor fiscale imputate prin decizia de impunere nr. 21/26.08.2011.
Recurenta consideră că aceasta soluție este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale (art. 304, pct. 9 C.pr.civ.).
S.C. B. I. S.R.L. a făcut obiectul unei inspecții fiscale parțiale, aferentă perioadei 29.08._10 și, urmare verificării efectuate, pe baza datelor și documentelor prezentate de societate, organele de inspecție fiscală au constatat următoarele:
- societatea a efectuat în lunile septembrie și octombrie 2008, achiziții intracomunitare de mărfuri ( componente electronice - piese de calculatoare și de telefoane mobile ) pentru care a prezentat documente justificative, facturi, documente de transport și facturi de transport;
- organele de inspecție fiscală au constatat că S.C. B. I. S.R.L. a declarat în luna decembrie 2008 livrarea unei părți din aceste componente electronice către AND-OR GT KFT Ungaria, livrări intracomunitare pentru care a prezentat documente justificative, facturi, documente de transport și facturi de transport;
- în urma verificării, organele de inspecție fiscala au constatat că S.C. B. I. S.R.L. nu a avut deschis nici un punct de lucru pe perioada 29.08._08 și nu a avut închiriat nici un spațiu cu destinație de depozit în România, S.C. B. I. S.R.L. având închiriat un spațiu depozitare în A., Zona Industrială Vest nr. 8, abia începând cu data de 01.01.2009;
-în răspunsul primit de la autoritățile maghiare privind tranzacțiile derulate de S.C. B. I. SRL cu AND-OR GT KFT Ungaria, se precizează că contribuabilul din Ungaria nu a putut fi găsit la sediu, nu a putut fi verificat în lipsa documentelor iar codul de TVA a fost radiat de către autoritatea fiscală pe 01.06.2010;
-având în vedere cele prezentate mai sus, respectiv că societatea nu a putut prezenta organelor de inspecție fiscală un document din care să rezulte unde au fost depozitate mărfurile achiziționate în perioada septembrie - octombrie 2008 și care au fost livrate în luna decembrie 2008 către AND-OR GT KFT Ungaria, s-a concluzionat că aceste mărfuri au fost comercializate odată cu achiziția, pe teritoriul României;
- organele de inspecție fiscală au constatat că, pe perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010, contribuabilul MOBILEPLUS GMBH - Germania, având cod de înregistrare în scopuri de TVA_ atribuit de autoritățile fiscale germane a declarat livrări intracomunitare către S.C. B. I. SRL, rezultând diferențe negative față de achizițiile intracomunitare declarate de către S.C. B. I. S.R.L."de la MOBILEPLUS GMBH - Germania. Astfel, organele de inspecție fiscală au solicitat autorităților fiscale germane informații care să probeze realitatea efectuării operațiunilor în cauză;
-prin adresa Biroului Județean de Informații Fiscale din cadrul D.G.F.P. a județului A. nr. 5096 / 04.02.2011, înregistrată la Activitatea de Inspecție Fiscală A. sub nr. 1593 / 07.02.2011, s-a comunicat răspunsul primit din Germania, ca urmare a solicitării de informații SCAC RO-DE nr. 4094 / 29.10.2010 ( pentru MOBILEPLUS GMBH Germania), autoritățile fiscale germane anexând la răspunsul aferent solicitării de informații SCAC RO-DE nr. 4094 / 29.10.2010 ( pentru MOBILEPLUS GMBH Germania) copii după toate facturile emise de către MOBILEPLUS GMBH Germania către S.C. B. I. S.R.L. ( respectiv după documentele de transport) anexând și o situație centralizatoare cu toate aceste facturi ( nr. / data / valoare );
- în urma analizei acestei situații centralizatoare precum și a copiilor după toate facturile transmise de către autoritățile fiscale germane, organele de inspecție fiscala au constatat ca S.C. B. I. S.R.L. nu a înregistrat în propria evidență contabilă un număr de 37 de facturi, facturi care au fost emise pe perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010 de MOBILEPLUS GMBH Germania către S.C. B. I. S.R.L., facturi pe care este menționat la rubrica „ Client „ - S.C. B. I. S.R.L., adresa sediului din România precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA al operatorului român - RO_;
-având în vedere cele precizate anterior, organele de inspecție fiscală au procedat la calculul taxei pe valoarea adăugată datorate, ce rezultă din nedeclararea și neînregistrarea celor 37 de facturi, respectiv au aplicat cota de 19%, în conformitate cu prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în urma calculelor efectuate rezultând o taxa pe valoarea adăugata suplimentara în suma de 84.837 lei, majorări de întârziere în sumă de 32.073 lei și penalități de întârziere în sumă de 12.151 lei;
- organele de inspecție fiscală au procedat la calcularea impozitului pe profit datorat ce a rezultat din nedeclararea și neînregistrarea celor 37 de facturi, în urma calculelor efectuate fiind calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 2.907 lei, baza de calcul fiind constituită din valoarea celor 37 de facturi la care s-au aplicat cotele de adaos comercial practicate de S.C. B. I. S.R.L., ținându-se cont la stabilirea profitului impozabil de cheltuielile de descărcare de gestiune a acestor mărfuri și de pierderea fiscală înregistrată de către S.C. B. I. S.R.L. pe anul 2009 iar pentru nevirarea la termenul legal al acestuia au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 1.816 lei și penalități de întârziere în sumă de 436 lei.
S-a solicitat respingerea acțiunii formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 21/26.08.2011, pentru suma de 80.474 lei reprezentând 42.853 lei taxa pe valoarea adăugată suplimentară, 31.193 lei majorări și 6.428 lei penalități de întârziere aferente, ca fiind rămasă fără obiect.
Contestația, în procedura prealabilă de atac, a fost formulată insa fără ca reclamanta să precizeze în aceasta motivele de drept incidente în cauză și dovezile pe care se întemeiază afirmațiile sale.
Prin urmare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. prin Biroul Soluționare Contestații nu a putut soluționa pe fond contestația, în condițiile în care contestatoarea-reclamantă nu a precizat motive de drept incidente cauzei și nu a prezentat dovezi pe care se întemeiază contestația.
Întrucât organul de soluționare competent nu s-a putut substitui contestatoarei-reclamante cu privire la motivele de drept pentru care a contestat acest capăt de cerere, prin adresa nr._/14.10.2011 Biroul Soluționare Contestații a solicitat contestatoarei să facă precizările solicitate de lege, în decurs de 5 zile de la data comunicării adresei.
Adresa nr._/14.10.2011 a fost primită de contestatoare în data de 21.10.2011, conform confirmării de primire anexată la dosarul cauzei.
Până la data emiterii deciziei de către Biroul Soluționare Contestații, contestatoarea-reclamantă nu a răspuns solicitării, nu a precizat motivele de drept pe care își întemeiază susținerile din contestație si nici nu a depus documente de natura mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură fiscală în susținerea celor afirmate în contestație, în condițiile în care conform art. 65 din Codul de procedură fiscală.
Pe cale de consecință, întrucât societatea reclamantă nu a prezentat argumentele de drept pe care se întemeiază contestația și nu a depus la dosarul cauzei documente cu care să facă dovada celor afirmate în contestație, pentru acest capăt de cerere contestația în mod temeinic și legal a fost respinsă ca nemotivată.
Mai mult, nici prin acțiunea formulată reclamanta S.C. B. I. S.R.L. nu prezintă motivele de fapt și de drept incidente în cauză și dovezile pe care se întemeiază afirmațiile sale în legătură cu suma de 134.220 lei reprezentând 84.837 lei taxă pe valoarea adăugată, 32.073 lei majorări și 12.151 lei penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, 2.907 lei impozit pe profit, 1.816 lei majorări și 436 lei penalități de întârziere aferente.
Recurenta consideră că hotărârea pronunțată de prima instanță nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci doar o prezentare a situației de fapt și a constatărilor prin nedovedirea de către parata ca societatea reclamanta a fost implicata . in cadrul unei operațiuni triunghiulare, ceea ce a condus la o soluție netemeinica si nelegala.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate doar în privința sumei de 82.755 lei, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta Administrația Finanțelor Publice A. a invocat excepției lipsei calității procesuale pasive susținând că actele contestate sunt emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală, în aceste condiții calitate procesuală pasivă având-o doar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A..
Curtea nu reține aceste susțineri având în vedere că reclamanta a atacat și actele de calcul a accesoriilor aferente debitului principal, acte emise de recurenta AFP A., în privința cărora DGFP A. s-a pronunțat în cadrul contestație soluționate prin Decizia nr. 1432/14.12.2011, care face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta menționată are calitate procesuală pasivă.
Sunt însă întemeiate susținerile recurentelor cu privire la numărul deciziei emise în procedura contestației administrative, prima instanță confundând Decizia nr. 1525/01.02.2012 privind soluționarea contestației reclamantei formulată împotriva Dispoziției de masuri nr.12.552/26.08.2011, cu Decizia nr.1432/14.12.2011 privind soluționarea contestației reclamantei formulată împotriva actelor de impunere, eroarea menționată urmând a fi corectată de Curte prin decizia ce urmează a fi pronunțată.
Totuși, în pofida acestei confuzii, Curte nu reține că prima instanță s-ar fi pronunțat pe ce nu s-a cerut, întrucât prin notele de ședință formulate pentru termenul din 23.02.2012 (fila 69 dosar fond) reclamanta a solicitat în mod expres anularea ambelor decizii de soluționare a contestațiilor reclamantei.
O altă critică vizează debitul de 80.474 lei (reprezentând TVA în cuantum de 42.853 lei, majorări în cuantum de 31.193 lei, penalități de întârziere aferente în cuantum de 6.428 lei), precum și dobânzile și penalități de întârziere aferente TVA în cuantum de 2.281 lei. Aceste sume au fost anulate prin Decizia DGFP A. nr. 1432/14.12.2011, punctele 2 și 6, însăși reclamanta învederând prin notele de ședință formulate pentru termenul din 23.02.2012 (fila 69 dosar fond) împrejurarea admiterii contestației în parte, în procedura administrativă.
Prin urmare, cu privire la sumele menționate, Curtea constată că în mod greșit a dispus prima instanță anularea actele administrativ atacate, impunându-se respingerea acțiunii pentru suma totală de 82.755 lei.
Cât privește debitele fiscale calculate ca urmare a luării în considerare a celor 37 de facturi emise în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010 de MOBILEPLUS GMBH Germania, Curtea constată că soluția de admitere a acțiunii este corectă, urmând a fi menținută. Curtea reține astfel că debitul de 134.274 lei (reprezentând TVA în cuantum de 84.837 lei, majorări în cuantum de 32.073 lei și penalități de întârziere aferente TVA în cuantum de 12.151 lei, impozit pe profit în cuantum de 2.907 lei, majorări în cuantum de 1.816 lei, penalități aferente impozitului în cuantum de 436 lei, precum și dobânzi aferente impozitului pe profit în cuantum de 54 lei) a fost calculat exclusiv în considerarea împrejurării că cele 37 de facturi au fost emise pe seama reclamantei, fără însă a ține cont de toate informațiile prezentate de autorităților fiscale german (fila 203 dosar fond), din care rezultă că o altă persoană, P. Galgoczi, reprezentant al unei companii maghiare - Mobile Shop, a efectuat comenzile, a preluat marfa și a și achitat în numerar contravaloarea mărfurilor înscrise în cele 37 facturi.
Prin urmare, pârâta nu a demonstrat legătura dintre societatea reclamantă și persoanele din Ungaria implicate în efectuarea comenzilor și preluarea mărfurilor, reclamanta nefiind obligată de nicio norma legală la a face dovada unui act negativ. Este așadar corectă concluzia primei instanțe că în situația de față sarcina probei revenea autorității pârâte, în condițiile în care nu a fost individualizat vreun act emis de reclamantă și nu a fost descoperit vreun fapt care să demonstreze că aceasta ar fi acționat în vederea achiziționării de mărfuri de la MOBILEPLUS GMBH Germania.
Argumentele prezentate sunt valabile și în privința Dispoziției de măsuri nr.12.552/26.08.2011, respectiv a Deciziei nr.1525/01.02.2012 de soluționare a contestației promovate împotriva dispoziției menționate, impunându-se și anularea acestor acte ca o consecință a nedovedirii achizițiilor intracomunitare pretins a fi fost efectuate de la Mobileplus GMBH – Germania.
Constatând așadar întemeiate recursurile doar cu privire la suma totală de 82.755 lei, în privința căreia prin decizia de soluționare a contestație autoritatea fiscală s-a pronunțat în sensul desființării actelor de impunere, Curtea le va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica sentința civilă recurată în sensul admiterii doar în parte a acțiunii în sensul deja arătat, cu menținerea soluției în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în privința căreia nicio parte nu a formulat recurs.
Totodată Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1902/17.05.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă recurată astfel:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ..
Anulează în parte raportul de inspecție fiscală nr._/26.08.2011 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice A., Decizia de impunere nr. 21/26.08.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A., Decizia nr. 1432/14.12.2011 emisă în soluționarea contestației de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în ceea ce privește suma totală de 134.274 lei, reprezentând TVA în cuantum de 84.837 lei, majorări în cuantum de 32.073 lei și penalități de întârziere aferente TVA în cuantum de 12.151 lei, impozit pe profit în cuantum de 2.907 lei, majorări în cuantum de 1.816 lei, penalități aferente impozitului în cuantum de 436 lei, precum și dobânzi aferente impozitului pe profit în cuantum de 54 lei.
Anulează Dispoziția privind măsurile stabilite nr._/26.08.2011 și Decizia nr. 1525/01.02.2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în soluționarea contestației.
Respinge acțiunea pentru suma totală de 82.755 lei reprezentând TVA în cuantum de 42.853 lei, majorări în cuantum de 31.193 lei, penalități de întârziere aferente în cuantum de 6.428 lei, precum dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA în cuantum de 2.281 lei.
Menține sentința recurată în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2013.
Pentru
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. M. Bacău, aflată în
C.O., semnează Vicepreședinte,
F. D.
GREFIER
A. D. B.
Red. M.C.D. -25.06.2013
Tehnored. A.D.B. –26.06.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul A.
Judecător: L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5062/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 647/2013.... → |
|---|
