Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 05/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 7338/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -05.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 05.11.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice D. împotriva sentinței civile nr. 813/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. I. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. A. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială, înscrisuri în dovedirea provenienței autoturismului și factura și chitanța emise pentru suma de 744 lei reprezentând onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 744 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 813/12.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta AFP D..
A admis acțiunea formulată de reclamantul P. I. S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice D..
A dispus anularea Deciziei nr. 2087/23.02.2012, emisă de AFP D..
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1856 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânzi conform art. 124 c.pr fiscal.
A obligat pârâta AFP la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 743,3 lei.
În motivare s-a reținut că prin acțiune, reclamantul petrovici ioan sorin a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice D., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 2087/23.02.2012, emisă de AFP obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1856 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante, cu dobânzi legale și cheltuieli de judecată.
În cauză a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara solicitând modificarea sentinței conform art.304 pct. 9 Cod procedură civilă și respingerea acțiunii.
Recurenta susține în principal că nu are calitate procesuală pasivă pentru că taxa pe poluare nu a fost "încasata" de parata A.F.P. Timișoara (în sens de beneficiar final al acestei taxe) ci de către pârâta A.F.M. București, însa prin intermediul Trezoreriei Municipiului Timișoara.
Trezoreria Municipiului Timișoara a acționat în aceasta chestiune ca un simplu intermediar de servicii financiare, pe seama și în numele beneficiarului A.F.M. București, similar unei banei comerciale, iar nu ca un titular de drepturi si obligații in nume propriu .
In susținerea excepției invocate precizează ca taxa pe poluare respectiva s-a făcut venit la bugetul Fondului pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, fiind virată încă de la sfârșitul lunii in care a fost efectuata plata în contul deschis la Trezoreria Sectorului 6 București pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamantă în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Recurenta mai solicită respingerea cheltuielilor de judecată ca nefondate, întrucât nu se află în culpă procesuală conform art. 274 Cod procedură civilă, taxa de poluare făcându-se venit la fondul de mediu, iar organele fiscale în mod corect, temeinic și legal au emis actele administrativ fiscale atacate, în condițiile prevederilor în vigoare la data calculului taxei pentru emisii poluante și cu respectarea întocmai a tuturor prevederilor invocate. În subsidiar, solicită restrângerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat de la 700 la 100 lei, având în vedere faptul că acesta este nepotrivit de mare raportat atât la valoarea pricinii de doar 1856 lei cât și la munca îndeplinită de avocat, conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată a fi nefondate susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamantă a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
Este neîntemeiată și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtă, pentru că aceasta a încasat taxa din litigiu și nu Administrația Fondului pentru Mediu.
Recursul este nefondat și în privința criticii legate de cuantumul cheltuielilor de avocat pentru că acestea nu sunt disproporționate raportat la valoarea pricinii.
Constatând culpa procesuală a pârâtei în promovarea prezentului recurs, aceasta va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 744 lei reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice D. împotriva sentinței civile nr. 813/12.III.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 744 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 5.XI.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red. RO/18.11.2013
Tehnored.MS/21.11.2013
Ex.2
Primă instanță:Tribunalul T. - judecător A. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2772/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... → |
|---|
