Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 05/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2159/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -30.09.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 05.11.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul M. G. și pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3825/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. A. L. aflată în substituirea av. D. L. G. – în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus concluzii scrise la care a anexat împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și copie a chitanței emise pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta reclamantului recurent depune delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Totodată solicită respingerea recursului pârâtei ca netemeinic și nelegal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 05.02.2013, reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3387 lei, actualizată cu rata dobânzii legale în materie fiscală, până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată, în motivare arătând că a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare în cuantumul mai sus indicat, ca urmare a aplicării OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare, taxa fiind achitată în contul Administrației Finanțelor Publice A., ca o condiție prealabilă pentru înmatricularea în România a unui autoturism second hand marca Renault Megane Scenic, anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Prin sentința civilă nr. 3825/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. G., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A..
A obligat pe pârâtă să restituie reclamantului taxa pentru poluare achitată, în sumă de 3387 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală, până la data restituirii efective a acesteia.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului 1039,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pe fond, în esență, cu o motivare elaborată și făcând trimitere la hotărârea T. pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretat prin hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în cauza T. C-402/09, ținând seama și de obligația Statului Român de a respecta dreptul Uniunii Europene, obligația izvorând din dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, ca urmare a aderării României la U.E. începând cu 1.01.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul M. G. și pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
Prin recursul formulat reclamantul M. G. a solicitat modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscala (0,05% pe zi de întârziere), pentru perioada cuprinsa intre data prelevării taxei de poluare (25.11.2010), si data restituirii efective, conform prevederilor art.117 alin.1 si art.124 alin. 2 Cod procedura fiscala, si Deciziei 565/18.04.2013 a CJUE, așa cum s-a solicitat prin acțiunea formulata si precizata la termenul din 21.05.2013, si menținerea celorlalte prevederi ale sentinței civile nr.3825/21.05.2013.
Prin recursul formulat pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În esență se arată că taxa aplicată de către organele abilitate ale statului, în temeiul O.U.G. nr.50/2008, cu modificările succesive nu este incompatibilă cu prevederile. art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, actualmente art. 110 din Tratatul de la Lisabona, privind funcționarea Uniunii Europene.
România prin aprobarea O.U.G. nr.50/2008 privind taxa pe poluare, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse. Acest principiu este de asemenea în acord cu Protocolul de la Kyoto al cărui semnatar este și România și care instituie obligativitatea respectării obiectivelor de protecție a mediului.
discriminarea pretins a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru U.E. este inexistentă din moment ce orice autoturism, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru U.E. este supus acestei taxe de poluare.
Recurenta pârâtă conchide arătând că, rezultă neechivoc compatibilitatea reglementărilor interne cu cerințele și practica comunitară, drept pentru care reținerile instanței de fond consideră că sunt neîntemeiate, iar recursul său trebuie admis.
Examinând recursurile formulate, prin raportare la motivele invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, cum greșit susține recurenta, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Prin urmare, se cuvine a fi înlăturate toate argumentele recurentei potrivit cărora taxa pe poluare instituită de OG nr. 50/2008 nu ar avea caracter discriminatoriu, deoarece o atare discriminare s-ar putea reține doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE. Aceste argumente nu sunt concludente în cauză.
Aceasta deoarece reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., mai sus citată, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În acest sens s-a concluzionat în cauza N., C-263/10, nepublicată în Repertoriu, la pct. 27. Prin urmare, trebuie înlăturate susținerile contrare ale recurentei, potrivit cărora interpretarea dată de CJUE în cauza C-402/09, T. nu s-ar aplica în cazul sumelor percepute cu titlu de taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în formele sale în vigoare după data de 15.12.2008.
Astfel fiind, trebuie concluzionat că și în speța pendinte, în care reclamantul a achitat taxa pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în vigoare cu începere din data de 01.01.2010, se impune interpretarea dată legislației Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată.
Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului recurent potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Va fi, deci, respins recursul declarat de pârâtă, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamant cu privire la modificarea sentinței primei instanțe în ceea ce privește momentul de la care se calculează dobânzile legale, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data restituirii efective a sumei, fără a preciza data de la care urmează să curgă plata dobânzilor.
Conform cererii astfel formulate, prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a taxei de poluare în sumă de 3.387 lei, sumă care se va actualiza cu dobânda legală în materie fiscală, până la data restituirii efective a acesteia.
Prin urmare, Curtea constată că prima instanță în mod corect a soluționat cererea reclamantului cu privire la plata dobânzilor legale, pronunțându-se având în vedere tocmai solicitările reclamantului din cererea de chemare îăn judecată, solicitări care nu pot fi modificate în fața instanței de recurs.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge și cererea de recurs al reclamantului precum și solicitarea acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de reclamantul M. G. și pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3825/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red. DD/20.11.2013
Tehnored.MS/25.11.2013
Ex.2
Primă instanță:Tribunalul A. - judecător C. Șianțiu
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9358/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8894/2013.... → |
|---|
