Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6144/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6144/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 6417/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6144
Ședința publică din 26.06.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. C.-S. în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice M. Nouă împotriva sentinței civile nr. 1968/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamant av. Table –O. Z., lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 17.06.2013, de către reclamant, întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanță onorariu avocațial.
Instanța invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului formulat de D. C.-S. în nume propriu, întrucât tribunalul nu a stabilit nici o obligație față de aceasta, recursul fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă și o supune discuției.
Reprezentanta reclamantului arată că D. C.-S. nu are calitate de parte în proces și solicită respingerea recursului formulat de către aceasta ca inadmisibil. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței recursul formulat de către AFP M. Nouă; solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 11.10.2012 la Tribunalul C.-S. sub nr._, reclamantul I. C. a chemat în judecată pârâta AFP M. Nouă și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare de 8631 lei și la plata dobânzii legale aferente.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în 2008 a achiziționat din Italia autoturismul marca F. AUTO SPA 839AXC11 10 LANCIA LYBRA, cu data primei înmatriculări la 3.02.2000. Pentru a putea înmatricula în România autoturismul, în baza OUG nr. 50/2008 a fost obligat la plata taxei de poluare de 8631 lei prin deciziei pârâtei.
Reclamantul consideră că această taxă este discriminatorie, deoarece se aplică doar pentru autoturismele înmatriculate în statele Uniunii Europene, care se reînmatriculează în România, nu și pentru autoturismele înmatriculate deja în țară până la data de 01.07.2008, la o nouă înmatriculare, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, actualmente art. 110 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și condamnată de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene - fostul art. 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 11 și 148 din Constituția României, art. 117 C. pr. fiscală.
Prin sentința civilă nr. 1968/12.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea formulată de reclamantul I. C. împotriva pârâtei AFP M. Nouă și a obligat pârâta să-i restituie taxa de poluare de 8631 lei și să-i plătească dobânzile legale fiscale, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei- 13.09.2012.
A obligat pârâta și la cheltuieli de judecată de 439,30 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat dintr-un stat membru UE – Italia autoturismul marca F., înmatriculat în această țară la data de 03.02.2000, pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să achite suma de 8631 lei, taxă stabilită prin referatul de calcul a taxei de poluare nr. 2278/31.07.2008 emis de pârâta AFP M. Nouă.
Reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr.50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr.50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr.50/2008, încalcă prevederile art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (fost art.90 Tratatul Comunității Europene).
În conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, în speța de față.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care a apreciat că taxa de poluare a fost încasată nelegal și, pe cale de consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice M. Nouă să restituie reclamantului suma de 8631 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 124 C. pr. fiscală, a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferente sumei reprezentând taxe de poluare, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei - 13.09.2012.
Împotriva sentinței civile nr. 1968/12.12.2012 a Tribunalului C.-S. a declarat recurs în termenul legal D. C.-S. în nume propriu și în numele pârâtei AFP M. Nouă.
În motivarea recursului, a fost reiterată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Înainte de a se adresa instanței de judecată, reclamantul trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Neparcurgând procedura prealabilă, acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Pârâta a invocat și tardivitatea cererii reclamantului înregistrată la pârâta AFP M. Nouă sub nr. 9882/13.09.2012, prin raportare la data deciziei de calcul, 31.07.2008, care este și data comunicării.
Pe fondul cauzei, a arătat că prin aprobarea OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, Romania s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul „poluatorul plătește, iar adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Așa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.); ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare
În drept a invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că în litigiul de față nu este necesară procedura prealabilă, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/14.11.2011, iar pe fond taxa de poluare este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
La termenul din 26.06.2013, din oficiu instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de D. C.-S., care nu este parte în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de D. C.-S. în nume propriu este inadmisibil, iar recursul pârâtei AFP M. Nouă este nefondat, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamantul I. C. a chemat în judecată pârâta AFP M. Nouă, care a emis în baza OUG nr. 50/2008 decizia de calcul a taxei de poluare, a cărei restituire este solicitată prin acțiune, taxa fiind achitată de reclamant la Trezoreria M. Nouă, în contul AFP M. Nouă.
Prin sentința civilă nr. 1968/12.12.2012, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta AFP M. Nouă să restituie reclamantului suma de 8631 lei și să-i plătească dobânzile fiscale și suma de 439,30 lei, reprezentând cheltuielile de judecată.
Recursul împotriva acestei sentințe declarat de D. C.-S. în nume propriu este inadmisibil.
Curtea constată că D. C.-S. nu are calitatea necesară pentru a declara recurs în cauză.
Calea de atac a recursului este deschisă doar părților litigante, care au participat ca reclamante, pârâte, interveniente, chemate în garanție etc. la judecata în primă instanță a cauzei și, eventual, la judecata în apel.
În speță, D. C.-S. nu este parte în proces, nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă și nici nu a intervenit în proces.
Prin urmare, recursul este inadmisibil, întrucât a fost declarat de o instituție căreia îi lipsește calitatea procesuală necesară pentru declararea recursului.
Recursul declarat în numele pârâtei AFP M. Nouă este nefondat.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile administrative, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în interesul legii, a statuat că procedura de contestare prevăzută de OUG nr. 50/2008 (art. 7) raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Prin urmare, sunt neîntemeiate atât excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, cât și excepția tardivității.
Pe fondul cauzei, trebuie reținut că cea mai importantă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 – o constituie Hotărârea din 07.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T. contra Statului Român).
În această hotărâre s-a analizat compatibilitatea cu art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, în varianta inițială). S-a statuat că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza N. contra României, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Obligativitatea respectării dreptului comunitar (european) și prioritatea acestuia față de reglementările interne rezultă din art.148 al.2 și 4 din Constituția României.
Taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 a fost considerată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrară art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Prin raportare la concluziile Hotărârii T., instanța constată că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cauza deferită instanței de contencios european.
Reținând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în mod corect prima instanță a reținut temeinicia cererii de restituire a sumei percepute cu titlul de taxă de poluare în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al.1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de D. C.-S. în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice M. Nouă împotriva sentinței civile nr. 1968/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 și 277 C. pr. civ., va obliga recurentele la plata în favoarea intimatului I. C. a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D. C.-S. în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice M. Nouă împotriva sentinței civile nr. 1968/12.12.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă recurentele la plata în favoarea intimatului I. C. a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 09.07.2013
Teh. AMT/2 ex./10.07.2013
Primă instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: Veghes A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6143/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8893/2013.... → |
|---|
