Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1315/30/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 5 decembrie 2013
P.:A. P.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr. 3877/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul C. G., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul C. G. avocat M. B., lipsă recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3877/3.07.2013 Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M..
A admis acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M..
A anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 3409/_ emisă de către Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M..
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sannicolau M. la restituirea către reclamant a sumei de 3834 lei reprezentând taxă pentru poluare achitată prin chitanța nr. TS55747439/_ pentru autovehiculul identificat sub numărul WVWZZZ3BZYE325612, precum și a dobânzii legale calculate începând cu data încasării și până la plata efectivă.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1043,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În privința excepției lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice F., analizată cu prioritate conform art. 137 Cod de procedură civilă, instanța a respins-o având în vedere calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. În speță, reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de către pârâtă prin decizia de calcul a taxei pe poluare. Având în vedere că pârâta este emitenta deciziei de stabilire a taxei, dar și că a încasat taxa de poluare a cărei restituire se solicită de reclamant, instanța apreciază că pârâtei îi incumbă obligația corelativă dreptului pretins de reclamant, justificând astfel legitimare procesuală pasivă în cauză.
Constatând că instituirea taxei de poluare prin Legea nr.9/2012 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Sânnicolau M. solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului.
S-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În privința cuantumului cheltuielilor de judecată din recurs, față de dispozițiile art. 274 Cod de Procedură Civilă, Curtea va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 620 lei RON, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr. 3877/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul C. G..
Obligă recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Sânnicolau M. să plătească intimatului C. G. suma de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.ȘEP/6.12.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./6.12.2013
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.I. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8545/2013.... → |
|---|
