Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4171/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4171/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 137/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4171
Ședința publică din 27 MAI 2013
PREȘEDINTE: PROF.UNIV.DR. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Pecica, împotriva Sentinței civile nr. 1204/2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. G. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul Registratură, la data de 27 mai 2013, s-a depus un înscris de către reclamantul intimat, constând în note de ședință și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1204/2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. G. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pecica și, în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 2479 RON stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/30.04.2009 și la plata dobânzii legale în materie fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, împotriva Ministerului Mediului – Administrația F. pentru Mediu și, în consecință:
A fost obligat chematul în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare în cuantumul susmenționat, cu dobânzile legale aferente enunțate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 42 lei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Pecica a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii sub aspectul soluționării fondului litigiului, căci OUG nr. 50/2008 este compatibilă cu dreptul U.E, art. 110 TFUE.
Totodată, se invocă greșita acordare a dobânzilor legale către reclamant, căci taxele de natură fiscală nu sunt purtătoare de dobânzi.
Se susține că și cheltuielile de judecată trebuiau să cadă în sarcina chematei în garanție, Administrația F. pentru Mediu București, care gestionează sumele încasate de Administrația Finanțelor Publice Pecica.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește O.U.G nr. 50/2008, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește acordarea dobânzilor legale, în sensul art. 124 Cod procedură fiscală, Curtea constată legalitatea hotărârii, în cauză aplicându se legea comună, care sancționează abuzul, taxările nelegitime, obligația de restituire a sumei reclamând, în măsura în care reclamantul solicită, plata de dobânzi legale, chiar de la data plății, în baza art. 124 alin. 2 și 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
Cât privește cheltuielile de judecată, în mod corect instanța a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la plata acestora, întrucât raportul juridic direct, care a generat litigiul de față, există între reclamant și această pârâtă, Administrația F. pentru Mediu București căzând în pretenții în raport cu admiterea cererii formulată de pârâtă, de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu București, care însă este terț, în raport cu reclamantul.
Așa fiind, recursul va fi respins, în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Pecica, împotriva Sentinței civile nr. 1204/2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. G. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 MAI 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
PROF.UNIV.DR.L. B. E. N. Ș. L.
GREFIER,
C. J.
Red.L.B./28.05.2013
Tehnored. J.C. 2 ex./29.05.2013
Primă instanță: E.I. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5463/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
