Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5463/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5463/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 7039/30/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția C. Administrativ și Fiscal operator – 2928
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5463
Ședința publică din 12 iunie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. O. G.
JUDECĂTOR: C. B. N.
JUDECĂTOR: P. M.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul de declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 466 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. G..
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 466 din 15 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta Administrației Finanțelor Publice Timișoara, și a admis acțiunea formulată de reclamantul S. G., obligând instituția pârâtă să-i restituie reclamantului suma de 4768 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată în data de 23.03.2009, precum și la plata dobânzii legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, aferente sumei menționate, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 24.07.2012 și până la restituirea integrală a sumei. Totodată, instanța a obligat instituția pârâtă să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut starea de fapt în ce-l privește pe reclamant, normele comunitare aplicabile și temeiul în baza căruia acesta a plătit taxa de poluare, respectiv Legea nr. 9/2012, și a avut în vedere jurisprudența Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicabile autoturismelor second-hand.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, în principal, recurenta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că taxa de poluare s-a făcut venit la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu, motiv pentru care această instituție bugetară ar trebui atrasă în proces de către reclamant.
Pe fond, în esență, a arătat că prin aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de protecție a mediului împotriva actelor de poluare. Prin aceasta nu a fost încălcat art. 90, primul paragraf, respectiv art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, deoarece statelor membrelor le este acordată o anumită marjă de apreciere la stabilirea taxelor pe care înțeleg să le aplice în funcție de politicile proprii. S-a mai arătat că numeroase hotărâri ale instanței comunitare au consacrat legalitatea aplicării unor astfel de taxe, atunci când acestea au un caracter rezonabil. Recurenta a mai învederat că legiuitorul român, în vederea conformării reglementărilor U.E., a adoptat Legea nr. 9/2012 pentru a corecta erorile de calcul la perceperea taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și că acest act normativ conferă persoanelor interesate suficiente garanții pentru a-și recupera diferențele de taxe de poluare achitate, act normativ aplicabil în cauza, dar care a fost ignorat în mod nejustificat și nelegal de către instanța de fond.
Prin această lege au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente în modul de taxare și introducerii reglementărilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales în ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
În acest sens, o primă modificare majoră introdusă de Legea nr. 9/2012 (art. 4) este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute la art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate. De asemenea, s-a soluționat și problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 (când nu se percepea taxa), sau după această dată (dar au fost scutite sau exceptate de la plata ei), pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătită, o singură dată, în mod nediscriminatoriu, de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta nu este fondat și se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la prevederile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestui text, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”. Or, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României. În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă O.U.G. nr. 50/2008, încălcând art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea are în vedere faptul că, prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2. Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea O.U.G. nr. 50/2008), taxa este nelegală raportat la art. 110 din acest Tratat, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, fiind în mod judicios respinsă și de către tribunal. Recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât, potrivit documentului de plată a taxei de poluare din dosar, decizia de a impune această taxă aparține pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara, iar nu Administrației Fondului pentru Mediu, fiind fără relevanță juridică categoria bugetară în care se regăsește taxa de poluare și că ea este folosită de o altă unitate bugetară.
În fine, nici critica referitoare la neprimirea de către tribunal a incidenței Legii nr. 9/2012 nu este justificată, deoarece această lege a fost adoptată în anul 2012, pe când taxa de poluare, având caracter nelegal, a fost achitată anterior adoptării ei, astfel că actul normativ invocat, pe de o parte, nu are caracter retroactiv, iar pe de altă parte, nu repune în drepturi, în sensul că nu dispune restituirea integrală a taxei către persoanele îndreptățite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 466 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2013.
Președinte, pt. Judecător, Judecător,
M. O. G. C. B. N. P. M.
delegat la Judecătoria Sânnicolau M.,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE
D. I. Ț.
Grefier,
M. M.
Red. P.M./01.07.2013
Dact. M.M.02.07.2013 – 2 ex.
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – L. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4500/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4171/2013.... → |
|---|
