Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 477/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 477/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 4653/30/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ – 13.07.2012

DECIZIA CIVILĂ NR.477

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.02.2013

PREȘEDINTE:C. D. O.

JUDECĂTOR:M. C. D.

JUDECĂTOR:M. BACĂU

GREFIER:M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta ., împotriva sentinței civile nr.393/14.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu pârâții – intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantei – recurente avocat Korom A., în reprezentarea pârâtei – intimate A.N.V. se prezintă consilier juridic I. D., lipsă fiind pârâta – intimat D.G.F.P. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 05.11.2012 întâmpinare din partea pârâtei – intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T. ce a fost comunicată reclamantei – recurente până la termen.

Reprezentanta reclamantei – recurente depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și doctrină judiciară.

Reprezentanta pârâtei – intimate A.N.V. depune la dosar delegație de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta reclamantei – recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei – intimate A.N.V pune concluzii de respingere a recursului, arătând că în cauză reclamanta – recurentă nu a înțeles să administreze proba cu expertiza de specialitate.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 29.06.2011, reclamanta .. a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T., A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara/Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal nr._/23.11.2010 și a procesului-verbal încheiat la data de 19.11.2010 nr._/22.11.2010 emise de către pârâtă, anularea obligației societății de a plăti suma de 69.370 lei, sumă pe care o consideră a fi nedatorată;

- anularea deciziei nr.886/106/11.03.2011 emisă de către pârâtă, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal nr._/23.11.2010;

- restituirea sumei de 69.370 lei care a fost virată pârâtei în cadrul procedurii de executare silită prin poprire asupra conturilor bancare deținute de către reclamantă și a sumei de 2108 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 20.11._11, cu aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale de la data plății acestora; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost supusă unui control ulterior al operațiunilor de import – export pentru perioada 01.01._10 efectuat de către lucrătorii pârâtei, în urma căruia s-a constatat că încadrarea tarifară a mărfurilor importate este eronată. În urma noii încadrări tarifare s-a stabilit o diferență de taxe vamale, TVA, dobânzi și penalități aferente acestora, totalizând suma de 69.370 lei.

S-a mai arătat că pârâta a inițiat procedura executării silite împotriva societății reclamante, a înființat poprire asupra conturilor bancare în vederea recuperării acestei sume, care a fost astfel plătită, adăugându-se majorările de întârziere în cuantum de 2108 lei.

Reclamanta a considerat că noua încadrare tarifară stabilită de pârâtă este nefondată, deoarece nu s-a concretizat în examinarea unor fișe tehnice sau de analiza a produselor importate, ci s-a făcut „conform explicațiilor reprezentantului societății și informațiilor de pe site-urile de specialitate”, neputându-se aprecia că s-a efectuat un control aprofundat. Încadrările tarifare nu au ridicat suspiciuni inspectorilor vamali de la Biroul Vamal Jimbolia, care le-au examinat documentar și fizic, astfel că, dacă aceste încadrări tarifare ar fi ridicat suspiciuni, autoritatea vamală avea posibilitatea să preleveze mostre pentru analiză și transmitere la laboratorul vamal central care efectuează analiza probelor de acest gen. Apreciază că, pentru controlul ulterior efectuat nu a existat un suport legal și nicio dovadă pentru aplicarea unei alte încadrări tarifare.

Pârâta D.G.F.P. T. a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, menținerea actelor administrativ fiscale ca temeinice și legale, emise de pârâte. Se arată că încadrarea tarifară a fost efectuată în baza informațiilor oferite de către agentul economic, informații găsite pe site-urile producătorilor de cimenturi și mortare, ceea ce nu contravine legislației vamale în vigoare.

Prin Sentința Civilă nr.393/14.02.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice T. și A. Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, Serviciul Antifraudă Fiscala și Vamala, având ca obiect anulare act administrativ

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Direcția Regionala Pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara - Serviciul Antifrauda Fiscala și Vamala, prin angajații săi, a efectuat un control ulterior al operațiunilor de import-export la .., control efectuat în perioada 18.10._0, având ca obiect corectitudinea încadrărilor tarifare declarată la importul bunurilor, perioada supusă controlului fiind 01.01._10. Prin procesul-verbal încheiat la data de 19.11.2010, s-a stabilit în sarcina reclamantei debit total în sumă de 69.370 lei, din care 29.333 lei, majorări/dobânzi/penalități/taxe vamale 28.961 lei, TVA 5573 lei, majorări/dobânzi/penalități/la TVA 5503 lei.

Urmare a acestui control a fost emisă pe seama societății reclamante decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamalnr._/23.11.2010. Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr. 37.928/21.12.2010, respinsă prin decizia nr.886/106/11.03.2011 emisă de către D.G.F.P. T. (f.26 dosar).

Potrivit art.100 din Legea nr.86/2006, text în baza căruia instituția pârâtă a efectuat controlul ulterior, „(1) autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală. (2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), autoritatea vamală verifică orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte ori deține informații în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut și controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai există.

(3) Când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune.

(4) A. vamală stabilește modelul documentului necesar pentru regularizarea situației, precum și instrucțiunile de completare a acestuia.

(5) În cazul în care se constată că a luat naștere o datorie vamală sau că au fost sume plătite în plus, autoritatea vamală ia măsuri pentru încasarea diferențelor în minus sau rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea dispozițiilor legale (…)”.

Noua încadrare tarifară a fost efectuată în baza informațiilor oferite de către reprezentantul societății reclamante și a informațiilor oferite de către site-urile de specialitate, a producătorilor de cimenturi și mortare, aspect ce nu contravine legislației vamale. De asemenea, legislația vamală nu prevede, pentru stabilirea încadrării tarifare corecte, obligativitatea prezentării produselor la laboratorul vamal pentru analiza acestora, textul enunțat mai sus specificând că se poate efectua controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există.

Față de cele reținute, având în vedere dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cazul de față, instituția pârâtă procedând la stabilirea încadrării tarifare potrivit dispozițiilor legale, motiv pentru care, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta .., considerând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu contravine legislației vamale efectuarea unei noi încadrări tarifare în baza informațiilor oferite de către site-urile de specialitate, a producătorilor de cimenturi și mortare și de către reprezentantul reclamantei - recurente.

Prin recurgerea la o formula redacționala a cărei acuratețe o sustrage multiplelor interpretări sau speculații - că „autoritatea vamala are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioada de un an de la acordarea liberului de vama, să modifice declarația vamala" și că „în cadrul termenului prevăzut la alin. 1 autoritatea vamala verifica orice documente, registre și evidente referitoare la mărfurile vămuite sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri ... ", art. 100 din Legea nr. 86/2006 (în al cărui perimetru legislativ prima instanța și-a cantonat cercetarea judecătoreasca) îngăduie identificarea cu ușurința și a condiției căreia îi rămâne subsumat controlul vamal ulterior, aceea ca operațiunii de verificare în discuție să i se circumscrie toate actele referitoare la mărfurile vămuite. Altfel, prin al sau imperativ norma legală supusă analizei subsumează modificarea declarației vamale condiției verificării tuturor actelor referitoare la mărfurile vămuite. Si aceasta pentru ca autoritatea vamala e investita cu răspunderea, deloc lipsita de importanță, a respectării tuturor condițiilor instituite legislativ pentru acordarea regimului vamal solicitat de operatorul economic.

În așa situație apare imperativ necesar ca autoritatea vamala să poată efectua ulterior acordării liberului de vama, un control aprofundat ce are a purta asupra documentelor depuse împreună cu declarația vamala și, nu în ultimul rând, asupra documentelor comerciale și evidențelor materiale și contabile aflate la sediul operatorului economic, iar nu la a se rezuma la „informațiile oferite de către site-urile de specialitate", astfel cum, preluând tale quale alegațiile prelevate în apărare, prima instanța a conchis axiomatic. Fără a observa, așa cum în rigoarea legii avea a face, ca având o formula clara, textul de lege în care a fost chemată a-și plasa activitatea jurisdicțională, nu este susceptibil de interpretări.

Ori așa stând lucrurile, devine îndeajuns de credibilă și concluzia că numai ignorând rigoarea normei și neobservând claritatea ei, instanța de fond a supus-o unei interpretări care contravine voinței legiuitorului (adăugând la lege). Ceea ce, echivalând cu interpretarea greșita a legii îngăduie și identificarea ipotezei configurate legislativ de pct.9 apartenent art. 304 Cod procedură civilă. Si atrage inexorabil soluția avansata legislativ de alin.3 apartenent art.312 din aceeași lege procedurală, aceea a modificării soluției primei instanțe ca o consecința a admiterii recursului, în sensul admiterii demersului judiciar în modalitatea ceruta, reiterând integral în susținerea legitimității lui alegațiile circumscrise aparatului argumentativ elaborat în prima faza a judecății, nesocotit integral de instanța de fond.

Prin întâmpinare, pârâta – intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, reiterând în esență apărările de la instanța de fond.

Intimata Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, legal citată nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Recurenta susține în esență că prima instanță a interpretat greșit legislația aplicabilă speței reținând în mod greșit că declarația vamală poate fi modificată pe baza „informațiile oferite de către site-urile de specialitate," adăugând la lege în opinia reclamantei.

Aceste critici sunt apreciate neîntemeiate, întrucât enumerarea din cadrul art.100 Legea nr.86/2006 nu este exhaustivă, din modul de redactare rezultând că autoritatea vamală poate folosi orice elemente care să asigure o încadrare tarifară corectă, nu doar registrele ori evidențele referitoare la mărfurile vămuite. Această concluzie rezultă din referirea textului legal la persoanele care se află în posesia acestor acte ori deține informații în legătură cu acestea.

Prin urmare, este corectă reținerea primei instanțe că noua încadrare tarifară poate fi făcută în baza informațiilor oferite de către reprezentantul societății reclamante și a informațiilor oferite de către site-urile de specialitate, a producătorilor de cimenturi și mortare, întrucât o astfel de manieră de reîncadrare nu contravine legislației vamale.

Nu în ultimul rând, Curtea observă că reclamanta recurentă a invocat doar aspecte de ordin procedural, necontestând noua încadrare tarifară și neaducând nicio dovadă care să confirme că încadrarea inițială ar fi de fapt cea corectă, în timp ce autoritatea vamală a arătat de ce cimentul multibat intră în categoria mortarelor și betoanelor nerefractare (poziția 38.24.50), iar nu în categoria declarată inițial (poziția 25.23.29 Cimenturi Portland).

Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta recurentă .. Dumbrăvița împotriva Sentinței Civile nr.393/14.02.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 06.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. D. O. M. C. D. M. BACĂU

GREFIER,

M. T.

RED:M.C.D./11.03.2013

TEHNORED:M.T./13.03.2013

2.ex./SM/

Primă instanță:Tribunalul T.

Judecător – I. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 477/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA