Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7175/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7175/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 363/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
Secția de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7175
Ședința publică din 23 iulie 2013
Președinte: E. N.
Judecător: A. P.
Judecător: Ș. L.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sebiș, împotriva sentinței civile nr. 1625/12.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. R. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul lipsă avocat T. C., lipsă recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se reprezentantul intimatului depune împuternicire avocațială, chitanță pentru plata onorariului avocațial și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1625/12.03.2013, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. R. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 1546 lei, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale în materie fiscală și până la data restituirii efective, și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 139,3 lei cheltuieli de judecată.
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie fiscală, situație perpetuată prin Legea nr. 9/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, susținând că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal în temeiul Legii nr. 9/2012.
Pe fondul cauzei se arată că așa cum este reglementată de Legea nr. 9/2012 taxa pe emisiile poluante este temeinică și legală, iar România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul „poluatorul plătește”.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Se constată a fi nefondate susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr. 9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art. 4 alin. 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, în baza art.312 alin.1 Teza II Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiat recursul astfel formulat.
În baza art. 274 și urm. Cod procedură civilă, întrucât recurenta este în culpă procesuală prin respingerea recursului, va fi obligată la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sebiș împotriva sentinței civile nr.1625/12.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. R. M..
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei către intimat reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2013.
Președinte Judecător Judecător
E. N. A. P. Ș. L.
Grefier
N. B.
Red. A.P./25.07.2013
Tehnored. N.B. /25.07.2013/2ex.
Prima instanță: Tribunalul A. – C. Șianțiu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 348/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 19/2013.... → |
|---|
