Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7587/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 976/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA
SECTIA DE C. ADMINISTRAZIV ȘI FISCAL Operator 2928
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7587
Ședința publică din 6 august 2013
PREȘEDINTE:E. N.
JUDECĂTOR:R. P.
JUDECĂTOR:A. P.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. - Administrația Finanțelor Publice Sebiș împotriva sentinței civile nr.2409/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. I. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat M. I. M. avocat S. P. I. în substituirea avocat P. D. R., lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial, delegațiile avocațiale de substituire și de reprezentare și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului pârâtei și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2409/09.04.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamantul M. I. M. contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș pentru restituire taxa auto.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș la restituirea sumei de 3.360 lei cu titlu de taxă de poluare și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
A obligat pârâta la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sebiș solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, susținând că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul OUG nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, că, raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente.
De asemenea, recurenta a susținut că era necesar ca în sarcina chematei în garanție, care a căzut în pretenții, să fie puse și cheltuielile de judecată pretinse de reclamant, întrucât nu poate fi identificată vreo culpă procesuală în privința sa.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
În speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, cum greșit susține recurenta, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Prin urmare, se cuvine a fi înlăturate toate argumentele recurentei potrivit cărora taxa pe poluare instituită de OG nr. 50/2008 nu ar avea caracter discriminatoriu, deoarece o atare discriminare s-ar putea reține doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE. Aceste argumente nu sunt concludente în cauză.
Aceasta deoarece reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Nici susținerile recurentei referitoare la lipsa culpei sale procesuale nu pot fi reținute.
În fapt, astfel cum s-a reținut în jurisprudența consacrată a Curții Europene de Justiție (actuala Curte de Justiție a UE), în ordinea juridică comunitară se impune ca toate autoritățile unui stat, respectiv, atât puterea judiciară, cât și cea legislativă ori administrativă, să fie obligate, în îndeplinirea sarcinilor lor, la respectarea regulilor impuse prin dreptul comunitar, care pot să reglementeze direct situația particularilor (a se vedea C-46/93 și 48/93, Brasserie du Pecheur, [1996] ECR I-1029, paragrafele 32-36).
Or, cum actualul demers judiciar se analizează ca o acțiune în angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul pretins a fi fost produs reclamantului prin instituirea taxei cu încălcarea art. 110 paragraf 1 TFUE, se poate conchide că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, căci este ținută a repara prejudiciul astfel invocat ca oricare alt organ al statului, revenindu-i și acestuia, în egală măsură ca și puterii legiuitoare, obligația de a respecta dreptul comunitar și, după caz, de a nu pune în aplicare acele dispoziții din dreptul național care contravin obligațiilor asumate prin Tratatul CE, de asigurare a liberei circulații a mărfurilor.
Refuzul pârâtei de a restitui taxa, la solicitarea expresă a reclamantului, precum și opoziția sa la admiterea acțiunii vădește, deci, culpa sa procesuală și justifică obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act de faptul că recurenta se află în culpă procesuală, astfel încât aceasta va fi obligată la plata către reclamantul intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în calea de atac, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. - Administrația Finanțelor Publice Sebiș împotriva sentinței civile nr.2409/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECATOR,
E. N. R. P. A. P.
-în concediu de odihnă-
PREȘEDINTE CURTE DE APEL
Prof.univ.dr.L. B.
GREFIER,
G. K.
Red.: EN/2.09.2013
Tehnored. GK/2 ex./2.09.2013
Inst. fond:Tribunalul A.:jud.I. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7603/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8566/2013.... → |
|---|
