Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 9041/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. L.
JUDECĂTOR: DR. C. P.
JUDECĂTOR: M. C. DICA
GREFIER: F. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta-recurentă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. – Administrația Finanțelor Publice O. împotriva Sentinței civile nr.1353 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat N. R. L. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă 1353 din 17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S..
A admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul N. R. L., în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA G. A FINANTELOR PUBLICE C. - S. si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORAVITA.
A respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., pentru lipsa calității procesuale pasive.
A anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 2516/22.04.2010.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice O. să restituie reclamantului suma de 2.671 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda aferentă acesteia, începând de la data plății sumei de către contribuabil, respectiv de la data de 22.06.2010 până la data plății efective.
A respins, în rest, pretențiile reclamantului.
A obligat pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 43,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU București și a obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 2.671 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă.
În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. si Administrația Finanțelor Publice Oravita, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.671 lei, stabilită în baza deciziei de calcul al taxei pe poluare nr. 2516/22.04.2010 emisă de Administratia Finantelor Publice Oravita.
Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ,,stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“
Potrivit art. 5 alin. 1 din actul normativ sus menționat, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă.
În speța de față taxa a fost stabilită prin decizia de calcul nr. 2516/22.04.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Oravita, care, deși nu are personalitate juridică, are capacitatea administrativă de a emite acte administrative în regim de putere publică.
În materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției publice iar nu faptul că are sau nu are personalitate juridică, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.
În raport de emitentul actului administrativ contestat, tribunalul reține că pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză; pe cale de consecință, va admite excepția invocată și va respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea din data de 07.04.2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare, reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, este contrară dispozițiilor art. 110 din TFUE.
Conform jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european. Rațiunea acestui drept constă în aceea ce un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene, regulile privind rambursarea sumelor încasate cu încălcarea dreptului european sunt reguli naționale, care trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.
Potrivit jurisprudenței instanței de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioadele cuprinse între 3 și 5 ani de la data pronunțării Curții, prin care s-a constatat că taxa este necompatibilă cu dreptul european, pentru exercitarea dreptului de rambursare.
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ceea ce înseamnă că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care aceste autorități sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii, este aceea întemeiată pe dispozițiile art. 148 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, respectiv să solicite restituirea taxei de poluare, constatată a fi contrară prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al UE (TFUE).
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamantul N. R. L. a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Volkswagen; pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul a achitat taxa de poluare, în cuantum de 2.671 lei, conform chitanței . nr._/22.06.2010 (fila 8 dosar).
Taxa de poluare a fost calculată în baza deciziei nr. 2516/22.04.2010 (fila 7 dosar), împotriva căreia reclamantul a formulat contestație, înregistrată la sediul pârâtei sub nr. 5797/31.10.2012 (fila 6 dosar), iar pârâta, prin răspunsul nr. 5989/07.11.2012 a răspuns negativ acestei cereri (fila 5 dosar).
Tribunalul a reținut că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr. 50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
Conform jurisprudenței constante a C.J.U.E., contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Având în vedere cele mai sus enunțate, tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România, stat membru al Uniunii Europene, încalcă prevederile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 Tratatul CE).
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, tribunalul reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din TFUE, în speța de față, fiind unanim admis, atât în practica judiciară internă cât și în practica C.J.U.E., că dispozițiile art. 110 (fostul art. 90 din Tratatul CE) produc efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre al Uniunii trebuie să le protejeze.
Prin prisma celor mai sus enunțate, judecătorul național, ca prim judecător european, are competență, în situația în care dă efect direct dispozițiilor art. 110 din TFUE, să aplice procedurile naționale, de așa manieră, încât drepturile prevăzute în tratatul Uniunii să fie efectiv și integral protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, dispoziții mai sus enunțate, potrivit cărora legislația Uniunii are caracter obligatoriu și prevalează asupra legii interne, iar conform alin. 4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Ca atare, tribunalul reține că taxa de poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care va anula decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 2516/22.04.2010 si va obliga pârâta Administratia Finantelor Publice Oravita să restituie reclamantului suma de 2.671 lei, reprezentând taxa pe poluare.
Tribunalul a apreciat că, chitanța . nr._/22.06.2010 nu este un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sau act administrativ de autoritate în sensul definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, astfel că a respins petitul prin care reclamantul a solicitat anularea chitanței prin care s-a încasat suma reprezentând taxa pe poluare.
În conformitate cu prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, ,,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.“
Tribunalul a constatat că reglementările naționale prevăzute în art. 124 din Codul de procedură fiscală sunt contrare dreptului Uniunii, având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-565/11 din 08.04.2013, potrivit căreia, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei.
Prin urmare, instanța a acordat dobânzi de la data plății taxei, apreciind că în acest fel sunt respectate principiile efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcarea dreptului uniunii, ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul uniunii.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa pe poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care a obligat pârâta să acorde reclamantului dobânda aferentă sumei de 2.671 lei, reprezentând taxa pe poluare, începând de la data plății sale de către contribuabil, respectiv de la data de 22.06.2010 până la data plății efective (fila 8 dosar).
Împotriva acestei hotărâri pârâta-recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice O., a declarat recurs, invocând excepția neîndepliniri procedurii prealabile, reclamantul nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată de art. 205 Cod procedură fiscală, art. 41 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, se susține compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu art. 110 din TFUE, actul normativ fiind emis tocmai pentru a asigura conformitatea dreptului intern cu dreptul U.E.
În cauză, reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul promovat de pârâta-recurentă, prin aplicarea dispozițiilor art. 304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește neîndeplinirea procedurii prealabile, se reține că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 al.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Justiție și Casație conform Deciziei nr.24 din 14.11.2011 pronunțată de instanța supremă, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, decizie cu efecte obligatorii.
Referitor la temeinicia cererii, instanța reține că, în speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Dimpotrivă, se constată că reclamantul se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Așadar sunt întemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta recurentă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. – Administrația Finanțelor Publice O. împotriva Sentinței civile nr.1353 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat N. R. L. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, ca neîntemeiat.
Instanța va lua act de faptul ca reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta-recurentă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. – Administrația Finanțelor Publice O. împotriva sentinței civile nr.1353 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat N. R. L. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. L. DR. C. P. M. C. DICA
GREFIER,
F. B.
Red. M.C. Dica/20.11.2013
Tehnored F.B./ 20.11.2013
Prima instanță: I. M. – Tribunalul C.-S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1957/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... → |
|---|
