Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9142/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9142/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 4378/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9142
Ședința publică din 09.10.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 1728/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat F. C. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 27.09.2013, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare la care a anexat un set de înscrisuri.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1728/05.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S., a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de parata DGFP C.-S., a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și în consecință:
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantului suma de 14.765 lei, cu titlu de taxă de poluare și a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu București.
În motivare s-a reținut că reclamantul F. C. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/25.11.2009, prin care s-a stabilit taxa de poluare în sumă de 14.765 lei.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița solicitând să se respingă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., să se respingă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă având în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile administrative, să se respingă acțiunea reclamantului având în vedere tardivitatea formulării plângerii prealabile administrative, iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, iar în subsidiar să se admită cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, respectiv cu obligarea la plata către Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a sumei de 14.765 lei, cu titlu de taxă pe poluare.
În motivare recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. critică prima instanță pentru că a respins acțiunea față de aceasta, deși potrivit art.3 lit. k al aceluiași Regulament de organizare și funcționare a Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară și implicit a Administrației Finanțelor Publice a Orașului B., respectiv a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița.
Administrației Finanțelor Publice a Orașului B., respectiv a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
De asemenea, recurentele invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004 și de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală de către reclamant.
Pe fondul cauzei se arată că în expunerea de motive a OUG 50/2008 „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având in vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate in regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul ari. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență (...) ".
Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea OUG nr.50/2008 a avut, printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene.
Prin aprobarea OUG.m.50/2008, privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul „poluatorul plătește „si așa cum rezulta din expunerea ,adoptarea taxei s-a făcut in scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Anterior adoptării acestui act, au avut loc o . negocieri și analize între reprezentații Guvernului României și Comisia Europeană, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptării legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul că România a fost supusă procedurii de infringement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto reglementată de art.214 ind.l Cod fiscal.
In urma acestor discuții și analize s-a ajuns la un acord între părți, acord concretizat tocmai în apariția OUG nr.50/2008.
Așadar, rezultă iară dubiu faptul așa cum este reglementată de OUG nr.50/2008 taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar,, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar, îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicităm ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.), chiar dacă mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, însuși art. l alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilind:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsii de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor"
Întreaga practică jurisprudențială comunitară este în acest sens, tocmai existența taxei de poluare în alte state comunitare de tradiție din care am exemplificat mai înainte (în unele, în cuantum cel puțin dublu față de România) indicând iară dubiu, legalitatea și mai ales, necesitatea existenței acesteia pentru un stat membru "UE.
Examinând recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița, se respinge ca nefondat împotriva sentinței civile nr. 1728/05.12.2012, pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul C.-S. pentru că:
Potrivit dosarului, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de poluare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care instituie o taxă internă discriminatorie.
În analizarea legalității soluției pronunțe de instanța de fond, Curtea consideră necesară expunerea dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 TCE), precum și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pentru expunerea conținutului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. . 50/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanțele de Urgență nr. 208/2008, 218/2008, 7/2009 și 117/2009, Curtea face trimitere la considerentele Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7 iulie 2011 în cauza C 263/10 (I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrației Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrației F. pentru Mediu) (indicată în continuare ca ”Hotărârea N.”) – hotărâre al cărei dispozitiv a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ., nr. 269/10.09.2011.
Astfel, Curtea Europeană de Justiție a expus reglementarea respectivă în paragrafele 6-14 din hotărârea N..
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și jurisprudența Curții Europene de Justiție în această materie:
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Curtea subliniază că, începând cu data de 1.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona.
În conformitate cu modificările aduse Tratatului instituind Comunitatea Europeană prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene, cu același conținut. Curtea subliniază însă că întreaga jurisprudență a Curții Europene de Justiție face însă referire la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar nu la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (deși cele două articole au același conținut), întrucât modificările operate prin Tratatul de la Lisabona nu erau în vigoare în acel moment.
Prin urmare, raportându-se la concluziile Hotărârii T., Curtea constată că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea Europeană de Justiție, de cauza deferită instanței de contencios european.
Astfel, nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
De asemenea, ca și în Hotărârea T., se impune constatarea că vehiculul de ocazie importat de reclamant și caracterizat printr-un anumit grad de vechime și uzură este supus – în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea acestuia – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În această privință, Curtea constată că în prezenta cauză nu s-au administrat probe cu privire la valoarea autovehiculului, pentru a fi posibilă o comparare a nivelului taxei de poluare cu valoarea integrală a autovehiculului. De aceea, Curtea nu poate reține că în prezenta cauză a fost aplicată o taxă de poluare în cuantum de 30 % din valoarea de piață a autovehiculului supus acestei taxe.
Cu toate acesta, Curtea subliniază că din Hotărârea T. – deși Curtea Europeană de Justiție pare să fi avut în vedere cuantumul ridicat al taxei de poluare – nu a fost stabilit un procentaj minim al taxei de poluare și care să fi fost acceptat de Curtea Europeană de Justiție ca fiind nediscriminatoriu. Astfel, de pildă, nu rezultă din Hotărârea T. că ar fi nediscriminatorie o taxă de poluare care ar avea un cuantum de 10% sau 15% din valoarea de piață a autovehiculului supus acestei taxe, Curtea Europeană de Justiție reținând că întreaga reglementară a taxei de poluare – astfel cum a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – contravine art. 110 TFUE.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Consecința acestei constatări a fost indicată la punctul 5 din prezentele considerente, fiind în acord cu dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, în care s-a statuat că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.”
Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene – a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar – Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Cum în cauză sunt aplicabile jurisprudența Curții Europene de Justiție și decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că sentința este legală, pentru că nu era obligatorie parcurgerea unei proceduri prealabile iar taxa de poluare are caracter discriminatoriu, motiv pentru care recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița se respinge conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, așa cum s-a menționat anterior.
Este neîntemeiată și critica pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. legată de calitatea sa procesuală, pentru că nefiind emitenta chitanței de încasare a taxei de poluare din litigiu, bine s-a stabilit că nu are calitate de pârâtă și de asemenea, corect s-a respins cererea acesteia de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, tocmai pe motivul lipsei sale de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva Sentinței Civile nr.1728/05.12.2012, pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul C.-S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. R. O.
GREFIER
A. D. B.
Red. R.O -14.10.2013
Tehnored. A.D.B. –24.10.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1624/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9146/2013.... → |
|---|
