Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5392/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5392/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 6410/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
Secția contencios
administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5392
Ședința publică din 11 iunie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: A. S.
GREFIER: A. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către pârâtul recurent Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5402/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Verșan C.-D. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat S.-P. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar chitanța nr. 798/30.05.2013 în dovedirea onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 5402/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta Verșan C.-D. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. A. și în consecință a fost obligată pârâta să îi restituie reclamantei suma de 1370 lei, achitată conform Chitanței . nr._/02.11.2011, reprezentând taxa de poluare actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 14.09.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
S-a admis cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și în consecință a fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de mai sus, achitată de reclamant în favoarea ei cu dobânda legală.
Totodată, pârâta a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, susținându-se că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul OUG nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, că raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente.
Un alt motiv de recurs este reprezentat de faptul că prima instanță în mod greșit a obligat AFP Sebiș la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304 pct.9 și 3041 C.pr.civ., instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE ( fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul și va menține dispozițiile sentinței recurate.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, va obliga recurenta pârâtă să plătească reclamantei intimate 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către pârâtul recurent Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5402/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul A..
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul Verșan C. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pt.JUDECĂTOR,
M. C. D. P. A. S.
în concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
I. J.
GREFIER,
A. S.
Red. M.C./01.07.2013
Tehnored A.S./01.07.2013 /2 ex
Prima instanță – jud. Ș. L. M. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 117/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 95/2013.... → |
|---|
