Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5446/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5446/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 6954/30/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția C. Administrativ și Fiscal operator – 2928
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.5446
Ședința publică din 12 iunie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. R. S.
JUDECĂTOR: M. O. G.
JUDECĂTOR: C. B. N.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr.527 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. A. N..
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 527 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul I. A. N., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara; a dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 6326 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art.124 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, începând cu data expirării celor 45 de zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor; totodată, a obligat pârâta la 1039,3 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că taxa de poluare, reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, este contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În sensul celor de mai sus, s-a învederat că, potrivit jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională; totodată, că, în atare situații, Curtea recunoaște contribuabililor dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii, în principal, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, în subsidiar, ca nefondată.
În susținerea recursului, pârâta a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că taxa de poluare s-a făcut venit la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu, motiv pentru care această instituție bugetară ar trebui atrasă în proces de către reclamant.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a invocat prevederile Legii nr. 9/2012 - privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, susținând că nu există nici un temei care să justifice afirmația reclamantei, potrivit căreia taxa încalcă reglementările insituite prin art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. A apreciat, prin urmare, că în speță nu se face dovada încălcării „principiului libertății circulației mărfurilor”.
A mai învederat că, România s-a aliniat, astfel, tendinței internaționale de protecție a mediului împotriva actelor de poluare; că, prin aceasta nu a fost încălcat art. 90, primul paragraf, respectiv art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, deoarece statelor membrelor le este acordată o anumită marjă de apreciere la stabilirea taxelor pe care înțeleg să le aplice în funcție de politicile proprii; în fine, că numeroase hotărâri ale instanței comunitare au consacrat legalitatea aplicării unor astfel de taxe, atunci când acestea au un caracter rezonabil.
Recurenta a mai arătat că prin adoptarea Legii nr. 9/2012, erorile de calcul și pretinsele discriminări instiuite prin O.U.G. nr. 50/2008 au fost înlăturate, noul act normativ conferind persoanelor interesate suficiente garanții pentru a-și recupera diferențele de taxe de poluare achitate.
În fine, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul cheltuielilor de judecată, considerând că onorariul de avocat este într-un cuantum exagerat, raportat la complexitatea litigiului.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat și se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive - invocată de recurentă, Curtea constată că aceasta este nefondată, întrucât taxa a fost percepută de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, neavând relevanță categoria bugetară în care se regăsește taxa și nici faptul că această taxă este folosită de o altă unitate bugetară.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține că taxa încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – astfel cum este interpretat acest articol de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E., prin aceea că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
Curtea constată, însă, că prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; potrivit alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară.
Concluzionând, Curtea reține că taxa este nelegală, raportat la art. 110 din Tratat, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță, inclusiv sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, referitoare la dobânda fiscală.
Nici criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu sunt fondate, întrucât, în speță, nu se poate aprecia că onorariul perceput de către avocatul reclamantului este unul nepotrivit de mare, în raport cu munca prestată și gradul de complexitate al cauzei (analizat nu numai prin prisma cererii introductive, ci și prin raportare la apărările formulate în fața instanței de fond de către instituția pârâtă), astfel cum pretind dispozițiile alin. 3 al art.274 Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, recursul pârâtei apare ca nefondat și se impune a fi respins.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr.527 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2013.
Președinte Judecător pt. Judecător
A. R. S. M. O. G. C. B. N.
delegat la Judecătoria Sânnicolau M.,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE
D. I. Ț.
Grefier
M. M.
Red. S.A.R./03.07.2013
Dact. M.M./04.07.2013 – 2 ex.
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 351/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3245/2013.... → |
|---|
