Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5513/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5513/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 5253/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5513
Ședința publică din 13 iunie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: O. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Ineu prin Direcția G. a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.6563/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. C. și chemat în garanție – intimat Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 C.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6563/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. C. I. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Ineu, reprezentată prin Direcția G. a Finanțelor Publice A. și Administrația F. pentru Mediu și, în consecință a anulat Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 22.209/03.09.2008 și Adresa nr.13.176/02.08.2012 privind refuzul restituirii taxei emise de pârâta de ordinul I; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Ineu la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 2.109 lei plătită la Trezoreria Ineu cu chitanța . nr._/13.10.2008, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală. S-a respins acțiunea față de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A. pe lipsa calității procesuale pasive. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care a obligat-o să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul second hand marca VOLKSWAGEN tip GOLF VARIANT Categoria auto M1 norme poluare E3 fabricat în anul 2000 înmatriculat pentru prima dată la 17.04.2010 pentru care a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule în sumă de 2109 lei.
În speța de față taxa pe poluare în sumă de 2109 lei stabilită prin Decizia de calcul nr._/03.09.2008 emisă de către Administrația Finanțelor Publice Administrația Finanțelor Publice Ineu este nelegală pentru motivele care urmează a fi prezentate mai jos, având în vedere considerentele prezentate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-402/2009(T. împotriva României din 07.04.2011).
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N., unde Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora.
În esență, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național (inclusiv cele prevăzute în Constituție) trebuie să dea prioritate regulilor de drept european.
Mai ales după pronunțarea hotărârilor preliminare prezentate anterior, trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene efect direct imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.
În esență, a concluzionat că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG nr. 50/2008, raportat la prevederile art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că această reglementare are ca efect și faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei de depreciere care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Ineu prin Direcția G. a Finanțelor Publice A. solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivele căii de atac se arată în esență că ordonanța în temeiul căreia s-a achitat taxa a fost adoptată ținând cont de necesitatea respectării normelor de drept comunicat aplicabile și a jurisprudenței C.J.E., precum și pentru alinierea la politica de mediu ce statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării.
Întrucât criticile Comisiei Europene nu vizează cuantumul taxei aceasta este temeinică și legală și nu încalcă prevederile art.110 din T.F.U.E. iar pe de altă parte ar fi fost necesare probe din care să rezulte că taxele aplicate de statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
De asemenea recurenta consideră că ar trebui obligată chemata în garanței și la plata cheltuielilor de judecată, întrucât este partea căzută în pretenții.
Examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate în fapt și în drept, precum și a prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 304 indice 1, C. proc. Civ., Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Astfel, se constată că prima instanță a examinat în mod concret atât acțiunea formulată de către reclamant cât și apărările formulate de către pârâtă, analizând probele depuse la dosar de către reclamant și constatând în baza acestora în mod judicios că prin plata taxelor solicitate de către pârâtă s-a adus o încălcare a prevederilor art. 110 și 90 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene –TFUE - precum și a jurisprudenței comunitare constant evocată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene – CJUE – în sensul că OUG nr. 50/2008 adoptată de către Guvernul român, prin impunerea unei taxe de mediu, respectiv de primă înmatriculare pe teritoriul Statului Român a autovehiculelor importate din statele membre ale U.E. este contrară dispozițiilor mai sus arătate cuprinse în TFUE. Este elocventă în acest sens cauza T. c. România.
Prin urmare, Curtea în calitate de instanță de recurs, constată că hotărârea pronunțată de primă instanță este temeinică și legală, tribunalul pronunțând o sentință care constată în mod corect starea de fapt și aplică în mod judicios normele de drept ale Uniunii Europene și jurisprudența instanței comunitare. Curtea mai relevă că atunci când între dispozițiile unei legi naționale și prevederile relevante cuprinse în TFUE există contrarietate, potrivit dispozițiilor constituționale, dar și Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană, se aplică în mod direct reglementările comunitare ale tratatului. Tot astfel, Curtea mai relevă că jurisprudența CJUE, ca și cea a CEDO, ambele instanțe ale dreptului comunitar este obligatorie pentru România, inclusiv pentru judecătorul investit cu o cauză ce prezintă coliziuni cu această jurisprudență.
Cât privește obligarea chematei în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU BUCURESTI la plata cheltuielilor de judecată reținute prin sentința recurată, criticile sunt neîntemeiate. Chemarea în garanție este justificată pe existența unei obligații „în garanție sau în despăgubire” a Administrației F. pentru Mediu față de pârâta recurentă având în vedere că organele fiscale au competențe limitate la calcularea, încasarea și soluționarea contestațiilor formulate de contribuabili împotriva acestor acte, iar competențele privind administrarea sumelor încasate cu titlul de taxă de poluare revin Administrației F. pentru Mediu, aceste sume fiind virate în contul său conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008.
Actele administrative contestate nu au fost emise de ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU BUCURESTI, iar declanșarea litigiului s-a datorat refuzului organelor fiscale de a dispune restituirea sumei solicitate de reclamant, iar nu faptului că pârâta a încasat inițial taxa în litigiu. În consecință, în mod corect s-a reținut exclusiv obligația pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE de plată a cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenții; raportul juridic existent între ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE și ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU BUCURESTI nu poate justifica obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată, culpa procesuală revenind exclusiv pârâtei.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat mde pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția G. a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.6561/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. L. D. I. Ț. Dr. M. B.
GREFIER,
O. D.
Red.D.I.Ț.19.06.2013
Tehnored D.O. 2 ex.19.06.2013
Instanță fond: Tribunalul A.
Jud.L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 06/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8590/2013.... → |
|---|
