Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 8916/30/2012
DECIZIA CIVILĂ NR._/R
Ședința publică de la data de 14 noiembrie 2013
Președinte: D. I. Ț. |
Judecător: dr. M. B. |
Judecător: R. S. |
Grefier: I. BEȘILEU |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă A. TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr. 2275/17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. E., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind părțile.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că recurenta-pârâtă A. TIMIȘOARA a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 C.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului:
La data de 29.06.2012 reclamantul P. E. a solicitat calcularea taxei în vederea primei înmatriculări în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
La data de 02.07.2012 s-a emis decizia de calcul a taxei; potrivit deciziei, aceasta reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată.
La data de 17.07.2012 reclamantul a achitat taxa.
La data de 25.09.2012 reclamantul a formulat prezenta acțiune, solicitând restituirea taxei ca fiind prelevată cu încălcarea normelor de drept comunitar.
Prin Sentința civilă nr. 2275/17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. s-a admis cererea astfel formulată, reținându-se neconformitatea normei interne –Legea nr. 9/2012 – cu norma comunitară – art. 110 TFUE, dat fiind că taxa se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și deci este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
S-a reținut totodată obligația autorității de a plăti reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei încasate, de la data plății taxei și până la data restituirii.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. TIMIȘOARA, solicitându-se modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Criticile au vizat reținerea greșită a calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, în condițiile în care beneficiarul taxei este Administrația Fondului pentru Mediu; s-a contestat de asemenea raționamentul primei instanțe cât privește încălcarea, prin norma internă, a dispozițiilor comunitare; s-a susținut de către recurentă că, contrar celor reținute de prima instanță, dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt conforme principiilor comunitare; în mod greșit prima instanță s-a raportat la considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-402/09 I. T., întrucât aceasta nu se referă la noua reglementare, în vigoare în prezent, astfel că această hotărâre este „irelevantă”.
Analizând recursul formulat, văzând și dispozițiile art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea reține:
Norma internă, în forma în vigoare la data prelevării taxei, condiționa înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul de plata taxei prevăzute de Legea nr. 9/2012. Deși reglementată în aplicarea principiului „poluatorul plătește”, taxa nu era necesară în cazul transferurilor de proprietate intervenite cu privire la autovehicule rulate, cu aceleași specificații tehnice, însă achiziționate de pe piața internă. Acesta este motivul pentru care Curtea Europeană de Justiție a constatat încălcarea art. 110 TFUE: cum tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, art. 110 TFUE ar fi lipsit de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene; art. 110 TFUE impune o neutralitate totală a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate (CJUE, cauzele reunite C-2/62 și C-3/62, Comisia c. Belgia și Luxemburg; CJUE, cauzele C-393/04 și 41/05 Air Liquide Industries Belgium SA c. Ville de Seraing and Province de Liege).
Dreptul comunitar nu interzice per se folosirea politicii fiscale pentru a atinge scopuri sociale, cu condiția însă ca respectiva sarcină fiscală să se bazeze pe un criteriu obiectiv, să nu fie discriminatorie și să nu aibă un caracter protecționist (CJUE, C-421/97, Yves Tarantik c. Direction des services fiscaux de Seine-. class="hotbodytext"> Or, potrivit reglementării interne, aplicabile până la data de 01.01.2013, cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs național în sensul art. 110 TFUE) dobânditorul nu era obligat la suportarea taxei, în timp ce pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru în accepțiunea art. 110 TFUE) în vederea punerii sale în circulație în România, respectiva sarcină fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplica. În consecință, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul T., taxa prelevată reclamantului este contrară art. 110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Se observă totodată că, prelevând o taxă contrară dispozițiilor art. 110 TFUE, statul român este obligat la restituirea taxei cu dobânda legală de la data încasării acesteia, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (Hotărârea Curții din data de 6 iulie 1995, dată în cauza C-62/93 - BP Soupergaz Anonimos Etairia Geniki Emporiki-Viomichaniki kai Antiprossopeion împotriva Statului elen), un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În ce privește autoritatea obligată la restituirea taxei, aceasta este Administrația Financiară, întrucât raportul juridic de drept fiscal poartă între această autoritate și contribuabil; nu există niciun element care ar permite reținerea obligației de restituire în sarcina beneficiarului taxei prelevate, cât timp acesta este terț față de raportul juridic de drept fiscal dedus judecății prin cererea introductivă de instanță.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 2275/17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. rap. art. 304 ind. 1 C.proc.civ urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. TIMIȘOARA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă A. TIMIȘOARA împotriva Sentinței Civile nr. 2275/17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
D. I. Ț. | dr. M. B. | R. S. |
Grefier, | ||
I. BEȘILEU | ||
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4409/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7091/2013.... → |
|---|
