Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 477/30/2013
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR._/R
Ședința publică din 14.11.2013
PREȘEDINTE: D. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: R. S.
GREFIER: I. Beșileu
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2403/CA/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S.C. F. E. EUROPA LOGISTICA S.R.L. Timișoara, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H. M. A. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Timișoara, iar pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2403/CA/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ , s-a admis acțiunea, privind pe reclamanl S.C. F. E. EUROPA LOGISTICA S.R.L. Timișoara, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, având ca obiect anulare act administrativ și s-a anulat decizia de calcul și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, la restituirea către reclamantă a sumei de 1566 lei și a dobânzilor legale, începând cu data încasării și până în momentul achitării efective și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 543,3 lei. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism din UE și pentru înmatricularea lui în România a achitat o taxă de poluare a cărei restituire o solicită, sens în care, constatându-se că autoturismul a fost anterior înmatriculat într-un stat membru al UE, în litigiu se aplică prevederile art. 110 din tratat, care nu interzice introducerea unui impozit de natură internă ci aplicarea lui discriminatorie în măsura în care afectează produsele din aceste state.
Se reiterează jurisprudența C.J.U.E. și concluzionează caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabile reclamantului, ce impune a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu art. 110 TFUE.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, calitate pe care ar deține-o Administrația Fondului pentru Mediu, unde s-a făcut venit taxa de poluare.
De asemenea, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată, întrucât s-a ignorat de către instanța de fond . Legii nr. 9/2012 care a adus modificări cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia și care dă posibilitatea recuperării diferențelor dle taxă și înlătură caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului.
Susține că prevederile art. 12 din această lege asigură o soluție legală obligatorie cauzei, dar au fost ignorate de către instanța de fond deși rezolvă chestiunea rambursării taxelor colectate cu încălcarea dreptului comunitar, iar pe de altă parte, se apreciază că prin modificările aduse s-a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului și, având în vedere principiile universalității și unicității taxei, fără a fi considerată relevantă hotărârea CJUE în cauza T..
Analizând recursul declarat de pârâtă, conform motivelor invocate în scris și văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, relevant fiind art. 12 alin. 1 din noul act normativ în raport cu care se constată că prin dispozițiile menționate se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Nici motivul de recurs al pârâtei cu privire la lipsa de calitate procesuală nu este întemeiat, având în vedere că raportul juridic al reclamantului a fost derulat doar cu această instituție publică care i-a calculat și încasat taxa de poluare, fiind organul emitent al actelor aferente acestei operațiuni, după cum nu se impune nici reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă iar în temeiul art. 274 Cc.proc.civ. urmează a obliga pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, echivalentul onorariului de avocat conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr.2403/CA/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ /_
Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. I. Ț. Dr. M. B. R. S.
Transferată la
Curtea de Apel București,
Semnează Președinte Secție
Dr. B. M.
GREFIER
I. BEȘILEU
RED.D./02.12.2013
TEHNORED. I.B./02.12.2013
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL T.
PREȘEDINTE: S. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 172/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013.... → |
|---|
