Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5902/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5902/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1482/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5902
Ședința publică din 19.06.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr.1206/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Liuț M. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 26.03.2012, reclamantul Liuț M. a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița și Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ fiscal . 8 nr._/05.03.2012, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 261/05.03.2012, obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4589 lei și la plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plății efective a sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1206/10.10.2012, Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta D. C.-S., a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr.261/5.03.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor publice Reșița, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4589 lei, cu titlu de taxă de poluare, a obligat pârâta la plata dobânzilor fiscale aferente, conform considerentelor hotărârii, a obligat pârâta la plata sumei de 43,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., respingerea acțiunii ca inadmisibilă având în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile administrative, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, respectiv cu obligarea la plata către Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. a sumei de 4.589 lei, cu titlu de taxă pe poluare și a dobânzilor fiscale aferente.
În motivare, se arată cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține D.G.F.P. C.-S. că Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș i-a revenit atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a A.F.P. a Municipiului Reșița potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. îi revine potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011 atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară.
Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară și implicit a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.
Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
S-a arătat cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, că înainte de a se adresa instanței de judecată reclamantul trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva Deciziei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr. 261/05.03.2012. Reclamantul nu a formulat contestație împotriva Deciziei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr. 261/05.03.2012.
Pe cale de excepție, pârâtele recurente a arătat că reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considerând, prin urmare, că nu a fost epuizată procedura prealabilă, prevăzută în mod imperativ de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ceea ce determină inadmisibilitatea acțiunii.
Referitor la fondul cauzei, recurentele au invocat prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, susținând că nu există niciun temei care să justifice afirmația reclamantei, potrivit căreia taxa încalcă reglementările instituite prin art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. A apreciat, prin urmare, că în speță nu se face dovada încălcării „principiului libertății circulației mărfurilor”, cum greșit a susținut reclamanta. A mai învederat că, așa cum se arată în art. 1 al noii legi - „prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă” - taxa vizează protecția mediului și este conformă normelor de drept comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană.
Recurentele au criticat hotărârea instanței de fond și cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 9/2012, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Recurentele reiterează în mod identic și celelalte motive arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul Legii nr. 9/2012.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE, menționat în cuprinsul sentinței recurate) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, Legea nr. 9/2012 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule (cf. art. 4), inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă Legea nr. 9/2012, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea Legii nr. 9/2012) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
Considerentele de mai sus au stat în egală măsură la baza practicii judiciare (unitare și constante începând din 2012) privind restituirea taxei de poluare plătite în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 (abrogată prin Legea nr. 9/2012).
Ele rămân valabile și după . noii legi (Legii nr. 9/2012) deoarece aceasta nu înlătură discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate în alte state membre U.E. și descurajează în continuare cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 1206/2012 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. R. P.
GREFIER
A. D. B.
Red. C.D.O. -19.07.2013
Tehnored. A.D.B. –22.07.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5089/2013.... → |
|---|
