Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1857/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1857/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 5117/108/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1857
Ședința publică din 2 aprilie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. F. împotriva sentinței civile nr.2157/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V. G.” A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul C. F., avocat C. C., iar pentru pârâtul intimat I. pentru Situații de Urgență „V. G.” A. se prezintă consilier juridic C. L..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței la data de 9.11.2012 de către pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V. G.” A., delegația de reprezentare a d-lui consilier juridic C. L. și întâmpinare care a fost comunicată reclamantului recurent la data de 12.11.2012.
Reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, dar, în opinia sa, apreciază că în cauză fiind vorba despre un raport de muncă, cauza este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru. Depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare.
Curtea, constată că din eroare a fost citat reclamantul recurent cu mențiunea de a timbra recursul, întrucât în cauză este vorba despre un raport de muncă, recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr.2157/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, și, pe fond, în principal, admiterea acțiunii reclamantului, anularea ordinului prin care s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale actualizate și indexate, începând cu data de 15.09.2011 și până la data reintegrării efective a reclamantului; în subsidiar, solicită obligarea pârâtului la plata către reclamant a ajutorului stabilit conform disp.art.21 alin.1 din Anexa VII la Legea nr.248/2010, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea în tot a sentinței atacate, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 14.10.2011, reclamantul C. F. a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V. G.” A., solicitând, ca prin hotărârea pronunțată să se dispună, în principal: 1. Anularea Ordinului Inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. nr. 1076/I/14.09.2011, prin care s-a dispus trecerea lui în rezervă în urma reorganizării unități și reducerii unor funcții din statul de organizare; 2.Reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin, aceea de plutonier în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență; 3.Obligarea pârâtului, în calitate de ordonator terțiar de credite, să îi plătească toate drepturile salariale, actualizate și indexate începând cu data de 15.09.2011 și până la data reintegrării efective, a normei de hrană aferentă anului 2011, în temeiul art. 2 alin. 4 din OG nr. 26/1994, modificată și completată și a normei de echipament aferentă anului 2011, în temeiul art. 3 din OG nr. 51/1994, modificată și completată; în subsidiar obligarea pârâtului la achitarea ajutorului stabilit conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 și a normei de hrană și echipament aferente anului 2011, în temeiul art. 2 alin. 4 din OG nr. 26/1994 și art. 3 din. OG nr. 51/1994, modificată și completată.
O dată cu acțiunea, reclamantul a înregistrat și cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 1076/I/14.09.2011, până la soluționarea pe fond a cauzei conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care a fost soluționată prin încheierea pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2011.
Prin sentința civilă nr.2157/05.06.2012 pronunțată în dosar br._, Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. F., împotriva pârâtului Inspectorul Șef al Inspectoratului P. Situații de Urgență „V. G.” al Județului A., pentru anulare ordin Inspector Șef, reintegrare și drepturi salariale, iar în subsidiar, pentru ajutor bănesc, fără cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public, în condițiile în care în înțelesul actului normativ antemenționat sintagma „drept vătămat” semnifică orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ, iar cea de „interes legitim privat” posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Pe această linie de idei, același legiuitor a definit „persoana vătămată” la art. 2 alin. 1 lit. a din lege ca reprezentând în înțelesul acesteia orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Se cuvine precizat că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale, de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În fine, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 și 3 din lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, iar în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În contextul dispozițiilor legale în materia contenciosului administrativ susmenționate trebuie a se preciza dintru-nceput că în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ recunoașterea sau realizarea unui drept/interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicată în „Jurisprudență” 2007 I ).
În speță, este vădit că ordinul atacat de către reclamant, privind trecerea sa în rezervă ca urmare a reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare, reprezintă un act administrativ în accepțiunea dată acestuia de către legiuitor potrivit dispozițiilor de la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În concret, examinând în fapt și în drept acțiunea reclamantului, instanța a reținut din actele și lucrările dosarului că obiectul acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul C. F., pe cale principală, îl constituie anularea Ordinului Inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. nr. 1076/I/14.09.2011 prin care s-a dispus trecerea lui în rezervă ca urmare a nepromovării examenului organizat de către Inspectorat în vederea reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare.
În ceea ce privește concursul, acesta a fost organizat sub forma interviului în vederea departajării candidaților înscriși la concurs, măsură luată ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, în condițiile în care nu au fost identificate posturi vacante la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, compatibile cu specialitatea reclamantului – subofițer angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A..
În cauză, prin organizarea concursului, pârâtul I. pentru Situații de Urgență "V. G." al Județului A. a pus în executare dispozițiile autorității publice centrale, prin care s-a aprobat reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
Prin . OG nr. 54/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011 a determinat luarea unor măsuri legislative specifice pentru punerea în executare a actului normativ principal și a reorganizării de facto a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și în acest sens au fost adoptate și puse în executare Ordinul M.A.I. nr. I/658 din 10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și Ordinul acestui Inspectorat nr._/11.06.2011, prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și repartizate pe unități posturile aprobate, iar actele normative indicate au intrat în circuitul civil, fiind puse în executare de către cei în drept potrivit competențelor legale.
Este cert că nu au fost contestate în procedura contenciosului administrativ actele normative enumerate mai sus și nici organigrama Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. în forma aprobată în vederea reorganizării unității, dar este tot atât de adevărat că legalitatea actelor normative prezentate mai sus, emise de către Ministrul Administrației și Internelor și de către I. General pentru Situații de Urgență, în executarea prevederilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificată și completată, care reglementează expres trecerea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare nu poate fi analizată în acest cadru procesual pe cale incidentală, cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată și aceasta, deoarece Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede reguli speciale de judecată, stabilit prin art. 10 alin. 1 competența exclusivă a curților de apel de a judeca în primă instanță litigiile având ca obiect contestarea actelor administrative emise de autoritățile publice centrale.
Reclamantul a avut funcția de plutonier în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. și prin urmare are statutul de cadru militar în sensul definit de art. 1 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată privind Statutul cadrelor militare.
Or, legiuitorul a prevăzut în art. 85 literele a) –l ) din actul normativ precizat mai multe situații în care se poate dispune trecerea în rezervă a militarilor ținând cont de specificul raporturilor de serviciu al militarilor.
Tribunalul a constatat că în teza a II-a a art. 85 precizat, legiuitorul a dispus ca trecerea în rezervă sau direct în retragere să se facă din oficiu în situația prevăzută de art. 85 litera e) – „... când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități ...”, dar actele normative criticate indirect pe calea prezentei acțiuni au caracter derogatoriu de la norma reglementată prin art. 85 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată privind Statutul cadrelor militare, deoarece vin în sprijinul persoanelor care doresc să fie reîncadrate prin concurs în structurile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență pe numărul de posturi finanțate, aprobate prin noua organigramă, Ministerul Administrației și Internelor asigurând, astfel, accesul legal în aceste structuri, pe baza unui concurs realizat sub forma interviului, a cărui legalitate poate fi verificată oricând, câtă vreme a fost înregistrat cu mijloace tehnice audio – video.
În speță, în pofida unor critici detaliate și elaborate ce se regăsesc în cererea introductivă de instanță, reclamantul nu a indicat elemente de fapt și de drept relevante cu privire la pretinsa nelegalitate a organizării și desfășurării concursului în vederea reîncadrării, mai mult decât atât, nu a contestat punctajul obținut și care rezidă fără niciun echivoc din documentația depusă la dosar de către pârât, la solicitarea instanței, dar și în apărare față de criticile reclamantului din acțiunea introductivă de instanță.
Este adevărat că s-a susținut de către reclamant că organizarea concursului la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Ordinului MAI nr. 129/23.06.2011 pentru aprobarea Procedurii – cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, printr-un examen în formă scrisă și un interviu înregistrat audio – video, ceea ce nu poate fi primit în condițiile în care acesta a fost adoptat pentru punerea în executare a prevederilor speciale ale art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici („În cazul în care există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către autoritatea publică sau instituția publică”), precum și a prevederilor art. 7 alin. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, modificată și completată, iar tribunalul constată că legiuitorul a prevăzut în art. 7 alin. 4 din OUG nr. 30/2007, modificată și completată, dreptul Ministrului Internelor și Reformei Administrative de a emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual în exercitarea atribuțiilor legale.
Reclamantului, subofițer ISU, îi sunt aplicabile prevederile speciale, derogatorii de la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, fapt semnalat de legiuitor în conținutul acesteia, dar și în conținutul Codului muncii, prin care s-a consacrat principiul de drept în materia raporturilor de muncă și de serviciu de a se aplica cu prioritate regulile înscrise în legile speciale și în Statutele profesionale și nu normele de drept comun, în situația în care drepturile și obligațiile unei categorii profesionale sunt reglementate prin legi speciale și statute profesionale.
Așadar, Ministrul Administrației și Internelor a fost împuternicit prin lege să stabilească prin Ordin procedura sau cazurile de modificare sau suspendare a raporturilor de serviciu al polițistului, obligație materializată prin emiterea Ordinelor M.A.I. nr. 600/2005 și nr. I/658 din 10.06.2011, obligație înscrisă și în alte acte normative specifice organizării și funcționării Ministerului Administrației și Internelor, iar în sensul celor sus-arătate vin și Precizările M.A.I. – Direcția Generală Management Resurse Umane nr. 430.515/15.07.2011, prin care cei interesați sunt înștiințați că reorganizarea instituțională a M.A.I. și încadrarea personalului în noile structuri organizatorice se realizează cu respectarea dispozițiilor legale/statutare, incidente fiecărei categorii de personal al M.A.I.
S-a arătat că s-a impus emiterea unei reglementări interne care să stabilească unitar procedura reorganizării și desfășurării examenelor pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a reorganizării instituționale, astfel, în cazul funcționarilor publici este aplicabil Ordinul M.A.I. nr. 129/23.06.2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 448/27.06.2011, dar s-a precizat că acest Ordin nu este aplicabil pentru unitățile militare aparținătoare IGSU, astfel cum rezultă din Adresa MAI nr._/18.07.2011, cu privire la structurile IGSU, fiind puse în aplicare precizările eșalonului superior nr. 7093/16.06.2011 și nr. 7104/21.06.2011 și din aceste motive sunt nefondate criticile de nelegalitate ale organizării și desfășurării examenului în discuție, pe motiv că au fost încălcate prevederile OMAI nr. 129/23.06.2011.
Pe de altă parte, reclamantul a susținut generic că au existat situații de incompatibilitate ale membrilor comisiei de examen care nu au fost aduse la cunoștința pârâtului, fără să indice numele pretinșilor membri incompatibili și fără să ceară dovedirea acestor situații.
A mai susținut că a fost lipsit de posibilitatea de a formula contestație împotriva notării răspunsurilor la întrebările cuprinse în interviu, că li s-a impus candidaților semnarea unui înscris prin care s-au obligat să nu formuleze contestație, sub sancțiunea neprimirii în examen, fără a propune martori sau orice alte probe permise de lege în vederea dovedirii acuzațiilor.
Nu în ultimul rând, a susținut și că nu li s-a prezentat candidaților planul de interviu în baza căruia au fost examinați, încălcându-se prevederile pct. 11.1 din Ordinul MAI nr. 129/23.06.2011 – situație nerelevantă, câtă vreme temeiul de drept invocat nu este aplicabil speței de față și pentru același motiv va fi respinsă și critica cu privire la depășirea perioadei în care s-a făcut notarea candidaților, invocată în baza prevederilor pct. 13.2 din actul normativ precizat; totodată, se impune respingerea ei și ca nedovedită.
Sub un alt aspect, reclamantul a invocat în mod greșit crearea unei situații discriminatorii contrară prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmare a organizării examenului privind reorganizarea și reducerea postului doar pentru o parte din personal și pentru structurile Inspectoratului din structurile situate în județul A., iar referitor la această critică se impune a se preciza că instanța nu are competența de a se pronunța, deoarece a fost investită să analizeze strict situația reclamantului care nu a promovat un examen și nu oportunitatea sau lipsa de temei legal a dispozițiilor autorității publice centrale care au dispus desființarea unor posturi/funcții din sistem.
Nu sunt întemeiate nici criticile aduse de reclamant Comisiei de Concurs, pe motiv că nu a făcut publică grila de interpretare și notare a interviului, încălcând astfel prevederile art. 10, 12, 15 și 26 din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, în condițiile în care la dosar pârâtul a depus extrasul din grila de răspuns înregistrat sub nr._/02.08.2011 și notarea individuală a fiecărui răspuns pentru Secția de Pompieri B. și Secția de Pompieri Sebiș.
Contrar susținerilor reclamantului, Ordinul emis de I. pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. nr. 1076/I/14.09.2011, a cărui anulare se solicită, îndeplinește condițiile de fond și formă ale unui act administrativ unilateral, deoarece prin conținutul său reclamantul declarat respins la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență "V. G." al Județului A., pentru ocuparea unor posturi de natura celor desființate, este înștiințat că va fi trecut în rezervă cu începere de la data de 15.09.2011.
S-a dovedit în cauză de către pârât, cu prisosință, că această comunicare scrisă s-a făcut după publicitatea rezultatelor concursului organizat, tabelul cu numele candidaților declarați admiși și respinși, și a punctajului obținut la examen, tabel afișat la sediul instituției din A..
Dintr-un alt punct de vedere, în speța de față neindicarea căii de atac și a instituției în fața căreia poate fi contestat Ordinul de trecere în rezervă nu atrage nulitatea de drept a actului administrativ, deoarece partea a uzat de contestația formulată în procedura contenciosului administrativ, prevăzută de art. 7, respectiv de art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, formulând apărări împotriva actului pretins vătămător.
Dar în pofida acestei împrejurări, contestația nu poate fi admisă deoarece reclamantul nu a indicat și nu a dovedit stările de fapt pretins vătămătoare, mulțumindu-se să facă doar referiri generice care să nu poată fi verificate de către instanță, deoarece nu a propus și probe concludente pentru dovedirea lor.
Toate cele evidențiate mai sus rezidă din lucrările dosarului, respectiv din documentația cu înscrisuri depusă la dosar de către pârât în apărare față de susținerile reclamantului din cererea introductivă de instanță și pentru întemeierea apărărilor sale în fond din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, documentație ce se coroborează și cu probele ordonate din oficiu de către instanță în ședința publică din 21 februarie 2012, respectiv transcrierea CD-ului privind interviul susținut de către reclamant în cadrul examenului de departajare pentru numirea pe funcție și respectiv în ședința publică din 3 aprilie 2012, când a încuviințat proba privind interogatoriul pârâtului, în condițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 167 alin. 1 și 138 alin. 2 din același cod, și coroborat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, apărările pârâtului aflându-și corespondentul probator corespunzător în dosarul de față.
Nu în ultimul rând, cu privire la neindicarea în conținutul Ordinului a cărui anulare se cere a drepturilor salariale restante ale reclamantului la data trecerii în rezervă, 15.09.2011, s-a reținut că prin cererea de renunțare la judecată reclamantul a renunțat la judecata capetelor de cerere nr.4 și 5 din petitul principal al acțiunii introductive (capetele de cerere nr.2 și 3 din petitul subsidiar) privind obligarea pârâtului la plata normei de hrană și a normei de echipament aferentă anului 2011.
În fine, privitor la cererea subsidiară vizând ajutorul stabilit conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, susținut potrivit celor consemnate în ședința publică din 29 mai 2012, este de precizat că art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau după caz a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, ori trecerea în rezervă, nu se aplică.
Astfel fiind, raportat la cele reținute în fapt și în drept și la considerentele expuse pe parcursul sentinței de față, se impune cu necesitate concluzia că ordinul atacat în contencios administrativ, contrar susținerilor reclamantului din acțiunea introductivă, dar și de pe parcursul judecății, a fost emis în limitele legii iar nu cu exces de putere în sensul în care această sintagmă a fost definită de către legiuitor la art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004, ca reprezentând exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, iar partea reclamantă nu a fost vătămată prin emiterea sa în drepturile/interesele sale legitime potrivit cu limitele instituite de către același legiuitor prin normele ce le reglementează la art. 2 alin. 1 lit. o și p din legea susmenționată.
P. aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, și văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, instanța a respins acțiunea reclamantului pentru anularea ordinului, reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale, începând cu data de 15.09.2011, până la integrarea pe post, iar în subsidiar pentru plata ajutorului bănesc prevăzut de art. 21 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010.
Împotriva sentinței civile nr.2157/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a formulat recurs reclamantul C. F., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile atacate, pe fondul recursului.
In principal:
-admiterea acțiunii in contenciosul administrativ, anularea Ordinului Inspectorului sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nr. 1076/1/14.09.2011 prin care s-a dispus trecerea in rezerva a reclamantului in urma reorganizării unității si a reducerii unor funcții din statul de organizare, in temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificata si completata;
-reintegrarea reclamantului in funcția deținuta anterior emiterii Ordinului Ordinului Inspectorului sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nr. 1076/1/14.09.2011, aceea de plutonier in cadrul Inspectoratului al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A., in temeiul art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicata, modificata si actualizata;
-obligarea paratului, in calitatea sa de ordonator terțiar de credite, să ii plătească reclamantului toate drepturile salariale,actualizate si indexate începând cu data de 15.09.2011 si până la data reintegrării efective, in temeiul art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicata, modificata si actualizata;
In subsidiar:
-obligarea paratului, in calitatea sa de ordonator terțiar de credite, să ii achite reclamantului ajutorul stabilit conform dispozițiilor art.21 alin.1 din Anexa VII la Legea nr.284/2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin Sentința civila nr.2157/2012 Tribunalul A. ,Secția C. Administrativ si Fiscal si Litigii de munca a respins acțiunea in contenciosul administrativ promovata de către recurentul-reclamant prin care acesta a solicitat, in principal, anularea Ordinului Inspectorului sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nr._, reintegrarea reclamantului in funcția deținuta anterior emiterii lui,să fie obligat pârâtul la plata tuturor drepturilor salariale, majorate, indexate si actualizate până la data reintegrării efective, respingând capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata ajutorului stabilit conform dispozițiilor art.21 alin.1 din Anexa VII la Legea nr.284/2010.
Reclamantul critică hotărârea instanței de fond pentru aspecte de nelegalitate si netemeinicie prin prisma motivelor de recurs prevăzute de: Art.304 pct.9 teza a ll-a si a lll-a Cod proc.civila: când hotărârea pronunțata (...) a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii; Art.304/1 Cod proc.civila: recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Referitor la primul motiv de recurs, reclamantul recurent arată că în mod greșit instanța de fond a susținut că nu poate cerceta pe cale incidentala legalitatea emiterii Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr. 1/658 din 10.06.2011 privind reorganizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgenta, Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta nr._/11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale unitatilor. Adresele IGSU nr.7093/16.06.2011 si nr. 7104/21.06.2011 ca act administrativ care a stat la baza emiterii Ordinului Inspectorului sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nr. 1062/1/14.09.2011 prin care s-a dispus trecerea in rezerva a recurentului-reclamant.
Este adevărat ca recurentul-reclamant nu a investit, printr-o acțiune separata, instanța de contencios administrativ cu analiza legalității emiterii Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr. 1/658 din 10.06.2011 privind reorganizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgenta, Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta nr._/11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale unitatilor, Adresele IGSU nr.7093/16.06.2011 si nr. 7104/21.06.2011, acte administrative care au stat la baza emiterii ordinului prin care s-a dispus trecerea in rezerva a lui, insa recurentul-reclamant a susținut ca datorita faptului ca aceste acte administrative,unele cu caracter normativ,nu au fost publicate in Monitorul Oficial al României a fost pus in imposibilitatea de a analiza legalitatea emiterii de către intimatul-parat a Ordinului Inspectorului sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nr._ prin care s-a dispus trecerea sa in rezerva.
Atât timp cât ordinele si adresele menționate anterior nu au fost supuse publicității, legalitatea emiterii ordinului de trecere in rezerva trebuia sa fie analizata prin prisma Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.129/23.06.2011 care conține Procedura-cadru privind organizarea si desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii in funcție a personalului ca urmare a aplicării masurilor de reorganizare instituționala la nivelul Ministerului Administrației si Internelor, a criteriilor conținute in Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr.665/28.11.2008 privind unele activități de management resurse umane in unitățile Ministerului Administrației si Internelor si a Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare,completata si actualizata.
Cu toate acestea, arată recurentul că în considerentele hotărârii instanței de fond (fila 13 alin.ultim), instanța de fond susține ca analiza legalității emiterii actelor de contencios administrativ nu poate fi realizata întrucât s-ar încălca normele de competență având in vedere calitatea emitenților actelor supuse analizei si incidența dispozițiilor art.10 alin. 1 din Legea nr.554/2004 modificata si completata.
Referitor la al doilea motiv de recurs, reclamantul recurent arată că în mod gresit, instanta de fond a apreciat ca in speța dedusa judecații nu sunt incidente dispozițiile Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.129/23.06.2011 in vederea numirii in funcție a personalului din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis " al Județului A. ca urmare a masurilor de reorganizare la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta, preluând poziția intimatului-parat expusa in întâmpinarea depusa la dosarul cauzei.
Se menționează ca instanța de fond a preluat poziția exprimata prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei potrivit căreia in speța dedusa judecații nu sunt incidente dispozițiile OMAI nr. 129/2011 întrucât acest act normativ se aplica doar in situația funcționarilor publici si polițiștilor încadrați in structurile Ministerului Administrației si Internelor, poziție care se regăsește si in Adresa nr._/15.07.2011 emisa de Direcția Generala Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației si Internelor, depusa in susținerea întâmpinării.
Conform pct.1 din Procedura-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Ministerului Administrației și Internelor cuprinsa in Anexa la Ordinul 129/2011 „Prezenta procedură reglementează modul de organizare și desfășurare a examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași/aceluiași structuri/ compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi”.
Acest text de lege nu face nicio distincție intre categoriile de personal care activează in structurile Ministerului Administrației si Internelor-functionari publici, funcționari publici cu statut special si militari.
Se învederează ca I. General pentru Situații de Urgenta este o structura a Ministerului Administrației si Internelor, situație in care este evidenta aplicabilitatea Ordinului MAI nr. 129/2011 la încadrarea personalului ca urmare a restructurării tuturor structurilor Ministerului Administrației si Internelor.
Argumentele prezentate de către intimatul-parat in întâmpinarea depusa la dosarul cauzei bazate pe Adresa nr._/15.07.2011 emisa de Direcția Generala Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației si Internelor si preluate de către instanța de fond, nu pot fi primite. Modul in care a fost interpretat de către această direcție preambulul Ordinului MAI nr. 129/2011 este complet lipsit de logica in condițiile in care nici art. 1, nici pct.1 din Procedura-cadru nu fac distincție intre categoriile de personal cărora ii sunt aplicabile dispozițiile Ordinului si adaugă la lege.
Se precizează ca atât timp cât managementul resurselor umane era deja reglementat prin Ordinul MAI 665/2008 care face referire la funcționarii publici si funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Administrației si Internelor, care ar fi fost logica pentru care Ministrul Administrației si Internelor a emis un nou ordin -OMAI nr.129/2011 prin care reglementa aceleași aspecte referitoare la gestiunea resurselor umane in situațiile modificărilor structurilor Ministerului?
In aceste condiții, apreciază reclamantul recurent că legalitatea organizării examenului din cadrul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgenta "V. Goldis " al Județului A. in vederea ocupării posturilor ca urmare a restructurării din iunie-iulie 2011 trebuia analizata prin prisma dispozițiilor Ordinului MAI nr.129/2011.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, reclamantul recurent arată că instanța de fond a omis sa analizeze toate criticile de nelegalitate ale modului in care a fost organizat examenul nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis " al Județului A. in temeiul Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.129/23.06.2011 in vederea ocupării funcțiilor ramase disponibile ca urmare a restructurării acestei instituții si nu a analizat legalitatea organizării examenului prin prisma dispozițiilor normelor conținute in Anexa 2 din Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr.665/28.11.2008.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei si care compun dosarul administrativ care a stat la baza emiterii Ordinului nr. Inspectorului sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nr._ prin care s-a dispus trecerea in rezerva a recurentului-reclamant, rezulta ca la data de 15.06.2011 întregul personal al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis " al Județului A. in vederea reîncadrării pe posturi ca urmare a restructurării instituției.
Deși s-a făcut vorbire despre un examen in vederea numirii in funcție a personalului din structurile Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta ca urmare a reorganizării si reducerii de posturi, examenul prevăzut in Ordinul MAI nr.129/2011 a fost organizat numai in anumite structuri, nu la nivelul fiecăreia dintre ele, la examen neparticipând tot personalul din cadrul fiecărei structuri existente la nivelul Județului A..
Aceleași înscrisuri atesta ca au fost încadrate direct pe posturi anumite persoane care, in urma evaluării efectuate pe baza Metodologiei emisa de IGSU in cadrul ședințelor de comanda lărgite care au avut loc la nivelul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgenta A. in perioada 17.06-30.06.2011 au întrunit un număr de puncte stabilit de către conducerea Inspectoratului. Persoane care, desi au întrunit numărul de stabilit de către conducerea lnspectoratului, au fost nevoie sa parcurgă etapa examenului finalizat prin ordine de trecere in rezerva in condițiile in care întrunea toate criteriile stabilite conform metodologiei elaborata de I. General pentru Situații de Urgenta si utilizata de către conducerea Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgenta al Județului A..
In acest mod a fost creata o situație discriminatorie, contrara dispozițiilor articolului 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In aceste condiții, susținerile instanței de fond potrivit cărora criticile recurentului-reclamant referitoare la crearea unor situații discriminatorii nu pot fi primite sunt complet lipsite de suport probator.
Intimatul-parat a susținut ca in speța dedusa judecații nu sunt incidente dispozițiile OMAI nr.129/2011 ci cele ale OMAI 665/2008 privind managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Administrației si Internelor.
Anterior emiterii ordinului de trecere in rezerva, începând cu data de 15.06.2011, reclamantul recurent a fost pus la dispoziția unității din care făcea parte.
Conform dispozițiilor art.1 alin.1 din OMAI nr.665/2008 prezentul ordin conține prevederi referitoare la: analiza postului, întocmirea și gestionarea fișei postului, recrutarea și selecționarea personalului, exercitarea tutelei profesionale, definitivarea în profesie, acordarea gradelor profesionale/militare și înaintarea în gradul următor.
Art.2 lit.g) din Ordin definește selecționarea resurselor umane astfel: alegerea, în baza prevederilor actelor normative în vigoare și potrivit procedurilor stabilite a candidatului care corespunde cel mai bine cerințelor unui anumit post ori unei categorii de posturi și activități de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, sau, în cazul selecției pentru admiterea în instituțiile de învățământ, a persoanelor care posedă aptitudinile intelectuale, cunoștințele, motivația, potențialul psiho-fizic și starea de sănătate necesare dezvoltării unei cariere profesionale în structurile instituției-
Recurentul arată că este de remarcat ca Anexa 2 din OMAI nr.665/2008 care conține metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a fost abrogata prin adoptarea OMAI nr.129/2011.
Potrivit art.32 alin.1 din OMAI nr.665/2008 concursurile pentru ocuparea posturilor vacante se organizează de unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative în ale căror state de organizare sunt prevăzute acestea, iar potrivit alin. 2 prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru unele funcții concursurile se pot organiza, în baza ordinului ministrului internelor și reformei administrative, de către eșaloanele superioare, cu respectarea normelor din prezentul ordin cu privire la organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante.
Desi art.32 alin.2 prevede situația de excepție "pentru unele funcții",prin OMAI nr.129/2011 a fost reglementata procedura de examen pentru toate funcțiile deținute de subofițeri existente la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis " al Județului A..
Modul de elaborare a subiectelor si baremului concursului si modul de elaborare al interviului sunt descrise in art. 10 si 12 din Anexa 2 la OMAI nr.665/2008.
Daca s-ar admite ca in speța dedusa judecații sunt incidente dispozițiile OMAI nr.665/2008, așa cum au susținut intimatul-parat si, implicit a reținut instanța de fond, examenul organizat la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "V. Goldis" al Județului A. nu a respectat dispozițiile acestui act normativ.
In condițiile in care Ordinul nr.1076/1/14.09.2011 a fost emis in considerarea unor proceduri neconforme cu dispozițiile OMAI nr.665/2008,este evident ca discutam despre o nelegalitate a emiterii lui, vătămătoare pentru recurentul-reclamant întrucât a avut ca si finalitate trecerea sa in rezerva, echivalent al concedierii, lipsindu-l de locul de munca pe care il avea anterior emiterii ordinului.
Referitor la al patrulea motiv de recurs, reclamantul recurent arată că in soluționarea capătului subsidiar de cerere referitor la plata ajutorului prevăzut de dispozițiile art. 21 alin.1 din Anexa VII la Legea nr.284/2010 instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 si efectul pe care acestea le-a produs asupra drepturilor prevăzute in art.21 alin.1 din Anexa VII la Legea nr._.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.1 din Anexa VII a Legii nr.284/2010 - Personalul militar trecut în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, fiind clasați "Apt limitat" sau ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad, a reorganizării unor unități, a reducerii unor funcții din statele de organizare, și pentru care nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții corespunzătoare în aceeași unitate sau în alte unități, ori pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor, și care nu îndeplinesc condițiile de pensie, beneficiază de un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază avute, respectiv cu 10 salarii ale funcției de bază avute, în luna schimbării poziției de activitate.
Art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 a stabilit ca in anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, insă acest text de lege nu a abrogat dispozițiile art.20 alin. 1 si alin.2 din Legea nr.284/2010 prin care a fost stabilit dreptul meu de a beneficia de ajutoarele menționate prin aceste texte legale.
In aceste condiții, reclamantul recurent apreciază că atât timp cât dreptul său stabilit prin lege de a beneficia de ajutoarele descrise in dispozițiile art.20 alin. 1 si alin.2 din Anexa VII a Legii nr.284/2010 nu a fost înlăturat prin abrogarea acestor texte de lege, obligația de plata a ajutoarelor exista in sarcina paratului.
P. argumentele prezentate, reclamantul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 2157/05.06.2012 pronunțata de Tribunalul A., Secția C. Administrativ si Fiscal si Litigii de Munca si Asigurări Sociale in dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat art.274,299,303,304,304/1,312 Cod proc.civila;art.8,18 din Legea nr.554/2004 modificata si completata; art.106 din Legea nr. 188/1999 republicata, modificata si completata; art.1, 2, 31, 35, 36 din OMAI nr.665/2008; art.10, 12, 15, 26 din Anexa 2 la OMAI nr.665/2008; pct.2.2.;2.3;11.1;11.4;11.5;15.1;15.4 din Procedura-cadru cuprinsa in OMAI nr. 129/2011; art.2 din OG nr.26/1994; art.3 din OG nr.51/1994; art.21 din Anexa VII la Legea nr.284/2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09.11.2012, pârâtul I. pentru Situații de Urgență „V. G.” A. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivare arată că până la data de 15.06.2011, reclamantul a fost încadrat pe funcția de subofițer operativ în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "V. G." al jud. A., dată când a intrat în vigoare noul stat de organizare a unității, prin care au fost reduse numărul funcțiilor ca urmare reorganizării instituționale a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în temeiul anexei nr. 3/19/06 din Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pentru anul 2011, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/658 din 10.06.2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și a unităților subordonate acesteia, Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr._ din 11.06.2011 privind aprobarea statutului de organizare a Inspectoratului pentru Situații de Urgență "V. G." al jud. A., art. 82 Iit. a din Legea nr. 80/1995 actualizată privind statutul cadrelor militare, adresa Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 7093/16.06.2011 privind măsurile stabilite pentru reîncadrarea unor funcții prevăzute în noul stat de organizare a unității, adresele nr. 7114/24.06.2011 și nr. 7104/21.06.2011 privind metodologia de organizare și desfășurare a selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională.
Referitor la argumentele de nelegalitate invocate cu privire la emiterea Ordinului inspectorului șef nr.1076/1/14.09.2011 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, pârâta intimată le consideră nefondate, prin faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor cu nr. 600/2005, aprobă competențele de gestiune a Resurselor Umane ale Ministrului Administrației și Internelor, a secretarilor de stat și comandanților unităților aparținătoare Ministrului Administrației și Internelor, unde în temeiul art. 50 alin. 1 lit. g, comandanții unităților militare aprobă pentru personalul din competență „trecerea în rezervă sau direct în retragere a maiștrilor militari și subofițerilor", ordin ce are caracter intern cu aplicabilitate pentru unitățile subordonate Ministrului Administrației și Internelor.
Referitor la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/658/10.06.2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, acesta a reglementat cadrul general de reorganizare instituțională la nivel central și unități subordonate, în baza căruia au fost emise de către I. General pentru Situații de Urgență, precizări privind punerea în aplicare a prevederilor sus amintite.
Cu privire la opinia recurentului-reclamant, din care rezultă că ordinul de trecere în rezervă nu a fost analizat în prisma Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 129/23.06.2011 privind procedura cadru de organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională, pârâtul învederează instanței, că acest ordin a fost pus în aplicare pentru funcționarii publici și polițiști-funcționari publici cu statut special, așa cum rezultă din adresa Ministrului Administrației și Internelor nr._/18.07.2011. Cu privire la acest aspect, pe fondul celor prezentate mai sus, pentru unitățile militare aparținătoare Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, au fost puse în aplicare ordinele eșalonului superior cu nr. 7093/16.06.2011 și nr. 7104/21.06.2011.
Având în vedere temeiul de drept invocat, unitatea a procedat pentru punerea în aplicare a acestora trecând la numirea pe funcțiile vacante a personalului în baza Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 care reglementează modalitatea de ocupare a posturilor vacante până la încadrarea tuturor posturilor prevăzute în statul de organizare, ordin completat pentru această etapă de reorganizare instituțională și cu precizări emise de către eșalonul superior.
Astfel, în baza adresei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 7104/21.06.2011, pct. 21, examenul de departajare pentru numirea pe funcții a constat în desfășurarea unui interviu structurat pe subiecte profesionale și nu test scris, iar la pct. 22 din aceleași precizări au fost prevăzute condițiile de participare la examen, bibliografia, tematica și alte date necesare desfășurării examenului, acestea fiind afișate la sediul unității și a subunităților aparținătoare cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru desfășurarea interviurilor.
Referitor la incompatibilitatea membrilor comisiilor de examinare, pârâtul precizează că fiecare membru ce a făcut parte din aceste comisii a completat și semnat o declarație pe propria răspundere, din care rezultă că nu se află în conflict de interese cu niciunul din candidații care au participat la examen, iar în condițiile art. 5.2 din anexa la metodologia amintită, nici membrii comisiilor și nici candidații examinați nu au sesizat vreo situație de conflict de interese.
Referitor la formularea contestațiilor, în temeiul pct. II din precizările Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 7114/24.06.2011, prevede că punctajul obținut în urma desfășurării examenului prin interviu, nu poate fi contestat, aspect cu caracter general precizat și în Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008.
Cu privire la neprezentarea planului de interviu, pârâtul intimat precizează că la data și ora stabilită pentru desfășurarea interviurilor, în sala de examinare comisiile au prezentat tuturor candidaților prezenți planul interviului și măsurile organizatorice pentru desfășurarea interviurilor, aspect ce poate fi dovedit din tabelele cu semnăturile candidaților care au participat la examene.
În ceea ce privește susținerea examenelor prin interviu, fiecare candidat a fost înregistrat audio-video, filmări ce sunt salvate pe C.D-uri și care au fost depuse în dosarul cauzei în vederea examinării acestor probe.
Pe fondul celor învederate și a temeiului de drept invocat, unitatea a pus în aplicare prevederile sus amintite, desfășurând cronologic etapele privind numirea pe funcții a personalului unității în noul stat de organizare, intrat în vigoare la 15.06.2011.
Cu privire la procesul de reorganizare instituțională și a reducerii unor posturi, inspectoratul județean a parcurs etapele precizate prin ordinele eșalonului superior prezentate prin adresa nr. 7093/16.06.2011 și a Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, activități prezentate pe larg și dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Procedura privind organizarea și desfășurarea examenelor pentru departajare în vederea numirii pe funcții a personalului care a ocupat în cadrul aceleași structuri, anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate, a fost transmisă de către I. General pentru Situații de Urgență prin adresa nr. 7104/21.06.2011, sens în care unitatea a organizat și desfășurat examinarea prin interviu structurat pe subiecte profesionale, a personalului care și-a exprimat această intenție prin raport scris în vederea participării la această formă de examinare, conform parcursului prezentat instanței de fond.
Pe tot parcursul etapelor de examinare, pentru fiecare etapă au fost numite comisii de examinare conform metodologiei nr. 7104/21.06.2011, comisii care au întocmit tematica și bibliografia pentru fiecare etapă de examinare, acestea fiind afișate împreună cu anunțul de examinare, la sediul unității și a subunităților subordonate. Totodată, comisiile de examinare au elaborat subiectele și baremele de apreciere, au desfășurat probele de examinare prin interviu, au apreciat și notat răspunsurile candidaților (individual) imediat după finalizarea interviului iar candidatului i sa adus la cunoștință pe bază de semnătură punctajul obținut la interviu.
În ceea ce privește aspectul referitor la întrebările adresate candidaților pe timpul interviurilor, că nu au respectat condițiile impuse de art. 12 anexa nr. 2 a Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, precizez că din conținutul temeiului invocat, nu rezultă imperativ această obligație de a aborda în proporție de maxim 20% și alte elemente relevante referitoare la activitatea desfășurată, motiv pentru care comisiile au structurat întrebările din legislația incidență situațiilor de urgență, răspunsurile fiind astfel punctate printr-o grilă de apreciere mult mai obiectivă.
După finalizarea interviurilor, la sediul unității au fost afișate în termen de 24 ore tabelele cu rezultatele finale obținute de către candidați, fiind declarați admiși în ordine descrescătoare candidații cu cel mai mare punctaj obținut, funcție de numărul de posturi pentru care sa desfășurat forma de examinare.
Referitor la afișarea publică a grilei de interpretare și notare a interviurilor, conform metodologiei amintite, aceasta nu prevede această obligativitate în mod expres, aceste documente nefiind de interes public în temeiul Legii nr. 544/2001.
În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 600/2005, pârâtul intimat precizează că acesta se referă la competențele de gestionare a Resurselor Umane a ministerului, secretarului de stat, comandanții unităților și personalului Ministrului Administrației și Internelor, care prevede la art. 50 alin. 1, lit. g, secțiunea 2 a, faptul că, comandanții unităților militare aprobă pentru personalul din competență înaintarea în gradul următor la termen, trecerea în rezervă sau direct în retragere a maiștrilor militari și subofițerilor, iar obligativitatea mențiunii posibilității de contestare a conținutului ordinului de personal nu este precizat în mod imperativ în dispozițiile de resort a Ministrului Administrației și Internelor.
Ordinul inspectorului șef de trecere în rezervă, nu a făcut mențiuni cu privire la drepturile de care pot beneficia cei trecuți în rezervă, prevăzute în anexa VII din Legea nr. 284/2010, deoarece art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau după caz a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, ori trecerea în rezervă, nu se aplică; la data întocmirii ordinului de trecere în rezervă, din punct de vedere legal nu a fost reglementată modalitatea privind acordarea unui ajutor stabilit în raport cu vechimea efectivă în calitate de personal militar, ajutor prevăzut de art. 21, alin. 2 din Legea nr. 284/2010. Cu privire la acest aspect, referitor la acordarea ajutorului de șomaj, pârâtul precizează că acesta este stabilit de art. 1 alin. 1 din O.G nr. 54/2011, completată cu H.G nr. 107/2011 privind aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a art. 1 alin. 1 din O.G nr. 54/2011, unde la art. 21, alin. 2, anexa nr. 2, prevede faptul că personalul trecut în rezervă va beneficia de acest ajutor în cuantumul unei sume stabilite în raport cu vechimea efectivă în calitate de personal militar, temei în baza căruia recurentul-reclamant a beneficiat de acest drept.
Cu privire la posibilitatea cadrelor disponibilizate de a fi numite pe alte posturi vacante din alte unități aparținătoare Ministrului Administrației și Internelor, pârâtul precizează că inspectoratul județean a afișat în permanență la sediul unității și a subunităților aparținătoare, anunțurile transmise de alte unități pentru ocuparea unor posturi vacante, în acest sens nefiind solicitări din partea personalului trecut în rezervă.
În consecință, pentru motivele învederate, pârâtul intimat solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței atacate,fără cheltuieli de judecată.
În drept, invocă art. 308 (2) Cod.proc.civ. și HGR nr. 1492/2004.
Examinând recursul formulat, prin raportare la motivele invocate, precum și sub toate aspectele conform art.3041 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Prin Ordinul nr.1076/I/14.09.2011 emis de Șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al Județului A. s-a dispus că începând cu data de 15.09.2011 reclamantul, plutonier în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.”, care a fost pus la dispoziția unității începând cu data de 15.06.2011, să fie trecut în rezervă ca urmare a reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare, neexistând posibilități pentru încadrarea sa în alte funcții sau unități.
Această măsură a fost dispusă având în vedere dispozițiile art.82 alin.1 lit.a și art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995, prevederile Legii nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, Dispozițiile OMI nr.I/658/2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, art.50 alin.1 lit.g din OMAI nr.600/2005, Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu nr._/11.06.2011 privind aprobarea statului de organizare al unității, adresele IGSU cu nr.7093/16.06.2011 și nr.7104/21.06.2011 privind activitățile specifice de numire pe funcții, metodologia de organizare și desfășurare a selecției personalului în vederea numirii de funcții ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul IGSU.
Referitor la susținerile recurentului privind nelegalitatea Ordinului de trecere in rezerva, în primul rând urmare a faptului că acesta a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ ce nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, astfel cum impune art.12, coroborat cu art. 11 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, Curtea nu le poate reține pentru următoarele considerente:
Reclamantul a făcut referire în primul rând la Ordinul MAI nr.600/2005, care însă reglementează numai competențele de gestiune a resurselor umane ale Ministrului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI, respectiv stabilește atribuțiile fiecărui astfel de cadru militar ori funcționar public, pentru numirea în funcție, aplicarea sancțiunilor disciplinare, eliberarea din funcție, ori pentru luarea altor măsuri care vizează cariera cadrelor militare ori a funcționarilor publici. Acest act a fost menționat în ordinul de trecere în rezervă contestat în cauză doar pentru a se justifica emiterea acestuia de către Inspectorul General al Jandarmeriei Române, respectiv pentru a se verifica competența acestui cadru militar cu funcție de conducere de a emite actul de trecere în rezervă.
Câtă vreme în acțiunea promovată reclamantul nu a pretins că ordinul de trecere în rezervă ar fi fost emis de un organ necompetent, nu se pot aprecia concludente în cauză susținerile referitoare la omisiunea de publicare în Monitorul Oficial a ordinului în discuție, urmând deci a fi înlăturate ca neconcludente.
Vor fi de asemenea înlăturate susținerile reclamantului referitoare la omisiunea de publicare în Monitorul Oficial a Ordinului MAI nr. I/658/10.06.2011, respectiv a Ordinului Inspectoratului General al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta nr._/11.06.2011. Actele administrative menționate au fost emise pentru a se aproba organigramele unităților din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta,respectiv statele de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.
Este evident că actele administrative în discuție vizează, deci, un număr determinat de unități militare, structuri subordonate IGSU, înființate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele acestor ordine se produc asupra unui număr determinat de subiecți de drept – persoane juridice, autorități de drept public, ori persoane fizice care își desfășoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unități.
Instanța concluzionează că actele supuse analizei nu au aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat, sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice, neputând fi calificate drept acte administrative cu caracter normativ, ci cu caracter individual. Astfel fiind, apar inaplicabile în privința lor dispozițiile art. 11 alin. 1 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, de care se prevalează reclamantul, obligația de publicare în monitorul Oficial al României fiind instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu și cu privire la cele individuale.
Mai mult, instanța reține că Ordinul MAI nr. I/658/10.06.2011 este de asemenea un act administrativ cu caracter secret, fiind deci document clasificat, motiv pentru care este exceptat de la obligația de publicare în Monitor, prin art.11 alin.2 lit. b din Legea nr.24/2000, iar de la publicarea pe pagina oficială de internet, prin dispozițiile art. 12 lit. a din Legea nr.544/2001.
Nu pot fi reținute în speță nici susținerile reclamantului referitoare la organizarea nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, pornind de la aplicarea unei alte metodologii decât cea reglementată prin Ordinul MAI nr.129/2011.
Curtea constata ca structurile din cadrul MAI au dispus ca, în interpretarea unitară a legislației în vigoare, măsurile de reorganizare din cadrul Jandarmeriei Române, să fie realizate pe baza unor regulamente proprii, considerându-se că nu sunt aplicabile cadrelor militare dispozițiile din Ordinului MAI nr.129/2011. In plus, cadrele militare nu pot fi incluse în sfera de aplicare a acestui ordin.
În partea expozitivă a ordinului s-a menționat expres că acesta a fost emis pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din art. 100 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Cum deci ordinul în discuție este un act administrativ emis în vederea organizării executării legii, trebuie conchis că sfera sa de aplicare nu poate depăși pe cea a dispozițiilor cu caracter normativ din actul cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis.
Or, art. 100 alin.3 din Legea nr.188/1999 se aplică numai în cazul funcționarilor publici, al căror statut este reglementat de acest act normativ, după cum se precizează în art. 1 alin.1 și art. 2 alin. 2 din acesta. Cadrele militare nu intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, funcțiile publice vizate de acesta fiind strict enumerate în anexa la Legea nr.188/1999, între acestea neputând fi identificate cele corespunzătoare carierei militare, acestea făcând subiect distinct de reglementare în Legea nr.80/1995.
În alți termeni, având în vedere specificul activității, statutul cadrelor militare a fost adoptat printr-un act normativ cu caracter special, care nu se completează cu dispozițiile din Legea nr.188/1999, cadrele militare neputând fi calificate drept funcționari publici în sensul art. 2 alin.2 din Legea nr.188/1999. Acesta este motivul pentru care se impune concluzia că Ordinul MAI nr.129/2011 nu are aplicabilitate în realizarea măsurilor de reorganizare care vizează structurile Jandarmeriei Române, ca instituție militarizată, ci doar celelalte structuri demilitarizate din cadrul MAI (Poliția Română), aparatul propriu al Ministerului, structurile din administrația publică centrală și locală.
Curtea constata ca ordinul de trecere în rezervă care face obiect al acțiunii în anulare a fost emis în temeiul art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, anume, ca urmare a reducerii numărului de funcții din statul de organizare și a faptului că nu au fost identificate posibilități de încadrare a acestuia în alte funcții ori unități, împrejurări dovedite în speță prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâte, potrivit celor expuse în descrierea stării de fapt. Așadar, chiar în măsura în care s-ar constata că examinările organizate in cadrul Inspectoratului pentru situații de Urgenta V. G. ar fi fost nelegale, acest aspect nu ar putea să conducă la anularea ordinului de trecere în rezervă, toate susținerile care vizează nelegalitatea examinării apărând astfel lipsite de concludență.
În al doilea rând, nu pot fi considerate întemeiate criticile aduse de reclamant cu privire la modalitatea de examinare, căci, prin actele administrative anterior menționate s-a lăsat la latitudinea conducătorilor unităților de jandarmi stabilirea modului de examinare, în vederea reîncadrării pe posturi conform noilor state de organizare, acest aspect fiind, deci, unul de oportunitate a actelor administrative (regulamente) emise de aceste cadre militare cu funcții de conducere, care exced controlului judecătoresc.
Cât privește dispozițiile din Ordinul MAI nr. 665/2008, de care se prevalează reclamantul, instanța constată că nu sunt aplicabile în speță, căci acestea vizează exclusiv organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de către persoane din afara sistemului, iar nicidecum pentru selectarea cadrelor militare în funcție în ipoteza reorganizării instituționale.
În fine, instanța reține că este neîntemeiat și capătul de cerere formulat in subsidiar de obligare a pârâtului plata ajutorului bănesc reglementat de art. 21 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, în condițiile în care prin art. 13 din Legea nr. 285/2010 s-a exclus acordarea acestor drepturi cadrelor care trec în rezervă în cursul anului 2011, stabilindu-se că „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.
P. considerentele de fapt și de drept expuse, recursul va fi respins în întregime ca nefondat, conform art.312 alin.1 C. proc. Civ., iar în baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență V. G. A. împotriva sentinței civile nr.2157/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:D.D./26.04.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./26.04.2013
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 06/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 06/2013.... → |
|---|
