Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 88/115/2013
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR._/R
Ședința publică din 14.11.2013
PREȘEDINTE: D. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: R. S.
GREFIER: I. Beșileu
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D.G.F.P. C.-S. - Administrației Finanțelor a Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 1448/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. F., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1448/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta G. F., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, fiind obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, față de reclamant, la restituirea sumei de 2130 lei, reprezentând taxa de poluare achitată de aceasta și dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data plăți și până la data restituirii efective a taxei de poluare.
De asemenea a obligat pârâta la plata față de reclamant a sumei de 339,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița suma de 2130 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism din UE și pentru înmatricularea lui în România a achitat o taxă de poluare a cărei restituire o solicită, sens în care, constatându-se că autoturismul a fost anterior înmatriculat într-un stat membru al UE, în litigiu se aplică prevederile art. 110 din tratat, care nu interzice introducerea unui impozit de natură internă ci aplicarea lui discriminatorie în măsura în care afectează produsele din aceste state.
Se reiterează jurisprudența C.J.U.E. și concluzionează caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabile reclamantului, ce impune a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu art. 110 TFUE.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta D.G.F.P. C.-S. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, solicitând modificarea sentinței și respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, precum și pentru formularea cererii de restituire după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei de calcul, reglementat de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar ca neîntemeiată, învederându-se că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008 cu respectarea legislației Uniunii Europene. De asemenea, a solicitat modificarea hotărârii cu privire la dobânzile acordare, pe care consideră că trebuie calculate prin raportare la data depunerii cererii de restituire a taxei.
Examinând recursul astfel formulat prin prisma excepțiilor și motivelor de fond invocate, potrivit art. 304 pct.9 și 304 ind.1 C.proc.civ., Curtea constată mai întâi că excepțiile invocate sunt nefondate urmând a fi respinse.
Mai întâi, Curtea relevă că recurenta invocă două excepții ireconciliabile, și anume prematuritatea cererii reclamantului și tardivitatea acesteia, ambele excepții referitoare la termenul de introducere a cererilor contencioase în materie fiscală fiind apreciate exclusiv prin neîndeplinirea unei condiții sau prin exercitarea dreptului la petiție ulterior condiției.
Cererea formulată de reclamant nu este inadmisibilă pentru faptul neparcurgerii recursului grațios în fața organelor de jurisdicție aparținând Ministerului Finanțelor, deoarece această condiție a procedurii prealabile a fost înlăturată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în procedura recursului în interesul legii. În acest sens este relevantă Decizia nr. 24/14.11.2011.
Din această constatare rezultă că și excepția de tardivitate este neîntemeiată întrucât, nefiind obligatorie procedura prealabilă, înseamnă că nici termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin.1 C.proc.fisc.
Cu privire la fondul cauzei, examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate în fapt și în drept, precum și a prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 304 indice 1, C. proc. Civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește critica adusă sentinței cu privire la admiterea cererii reclamantului având ca obiect restituirea taxei de poluare, se constată că prima instanță a examinat în mod corect atât acțiunea formulată de către reclamant cât și apărările formulate de către pârâtă, analizând probele depuse la dosar de către reclamant și constatând în baza acestora în mod judicios că prin plata taxelor solicitate de către pârâtă s-a adus o încălcare a prevederilor art. 110 și 90 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene –TFUE - precum și a jurisprudenței comunitare constant evocată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene – CJUE – în sensul că OUG nr. 50/2008 adoptată de către Guvernul român, prin impunerea unei taxe de mediu, respectiv de primă înmatriculare pe teritoriul Statului Român a autovehiculelor importate din statele membre ale U.E. este contrară dispozițiilor mai sus arătate cuprinse în TFUE. Este elocventă în acest sens cauza T. c. România.
Prin urmare, Curtea în calitate de instanță de recurs, constată că hotărârea pronunțată de primă instanță este temeinică și legală, tribunalul pronunțând o sentință care constată în mod corect starea de fapt și aplică în mod judicios normele de drept ale Uniunii Europene și jurisprudența instanței comunitare. Curtea mai relevă că atunci când între dispozițiile unei legi naționale și prevederile relevante cuprinse în TFUE există contrarietate, potrivit dispozițiilor constituționale, dar și Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană, se aplică în mod direct reglementările comunitare ale tratatului. Tot astfel, Curtea mai relevă că jurisprudența CJUE, ca și cea a CEDO, ambele instanțe ale dreptului comunitar este obligatorie pentru România, inclusiv pentru judecătorul investit cu o cauză ce prezintă coliziuni cu această jurisprudență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta D.G.F.P. C.-S. - Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1448/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. I. Ț. Dr. M. B. R. S.
Transferată la
Curtea de Apel București,
Semnează Președinte Secție
Dr. B. M.
GREFIER
I. BEȘILEU
RED.M.B./09.12.2013
TEHNORED. I.B./09.12._
PRIMA INSTANȚĂ: Trib. C.-S.
Judecător: Vegheș A. T.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 457/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4212/2013.... → |
|---|
