Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2271/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 2271/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 4499/108/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2271

Ședința publică din 15 aprilie 2013

PREȘEDINTE: C. R. G.

JUDECĂTOR: Ș. L.

JUDECĂTOR: E. N.

GREFIER: I. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. in reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sebiș în contradictoriu cu intimatul S. G. și intimata –chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu București împotriva sentinței civile nr. 4200/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin serviciul Registratură, la data de 21 martie 2013 s-a depus întâmpinare de către reclamantul intimat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă 4200/18.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. G. împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. in reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sebiș și în consecință:

A fost obligata pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 5.860 lei plătită la Trezoreria Sebiș cu chitanța . nr._/12.05.2010 actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.

A fost respinsa acțiunea față de pârâta față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. pe lipsa calității procesuale pasive.

A fost admisa cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care o obligă să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin prezenta hotărâre.

A obligat pârâta de ordinul I la 839,30 lei cheltuieli de judecată

Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. in reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sebiș, a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii prin aceea că temeiul perceperii taxei de poluare a fost O.G 50/2008, act normativ în deplin acord cu art. 110 TFUE.

Totodată, recurenta invocă nevalorificarea dispozițiilor art. 274 ( alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.

Se mai arată că instanța, se impunea, să oblige chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București să suporte și cheltuielile de judecată ocazionate de proces, întrucât aceasta a încasat suma reprezentând taxă de poluare.

În cauză, intimatul reclamant a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.

Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.

Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.

În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".

Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.

Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantei pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.

Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată de către Administrația F. pentru Mediu București, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., in reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sebiș, are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză.

Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat, de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. in reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sebiș în contradictoriu cu intimatul S. G. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, împotriva sentinței civile nr. 4200/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. R. G. Ș. L. E. N.

GREFIER,

I. B.

Red.S.L/15.04.2013

Tehnored. I.B. 2 ex./07.05.2013

Primă instanță: L. J.- Tribunalul A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2271/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA