Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1533/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1533/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1478/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1533
Ședința publică din 27.03.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele D. C.-S. și AFP Băile Herculane, prin D. C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1118/28.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. S. L. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal – OUG 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamant av. Hânda A., lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosar delegația sa de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul C.-S. sub nr._, precizată ulterior, reclamantul P. S. – L. a chemat în judecată pârâtele AFP Băile Herculane, D. C. – S. și Administrația F. pentru Mediu și a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 2525/22.12.2010 a pârâtei AFP Băile Herculane.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de_ lei, reprezentând taxa de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală aferentă până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Mercedes, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite taxa pe poluare în cuantum de 11.057 lei, stabilită în baza deciziei de calcul al taxei pe poluare nr. 2525/22.12.2010 și achitată în baza chitanței . nr._/22.12.2010.
Reclamantul precizează că pentru prima înmatriculare în România a unui autoturism, plata sumei reprezentând taxa pe poluare este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 50/21.04.2008.
Arată că a urmat procedura prealabilă, în sensul contestării deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, însă pârâta a răspuns negativ acestei cereri.
Plata acestei taxe, numită taxă pe poluare, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
În drept, invocă prevederile art. 90 și 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Hotărârea din 11 august 1995, hotărârea din 07 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia, cauza Simmenthal (1976) CJE, art. 148 alin. 2, 4 din Constituția României; art. 21 alin. 4 și 117 din Codul de procedură fiscală; Legea nr. 554/2004, art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă; art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pârâta D. C.-S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligată chemata în garanție la plata sumelor pretinse de reclamant.
În motivarea cererii, a arătat că taxa de poluare se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și este gestionată de Administrația F. pentru Mediu.
În drept, a invocat art. 60-63 C. pr. civ..
Prin sentința civilă nr. 1118/28.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. S. L. împotriva pârâtelor D. C.-S., AFP Băile Herculane, prin D. C.-S., și Administrația F. pentru Mediu.
A respins acțiunea reclamantului față de pârâta Administrația F. pentru Mediu.
A anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 2525/22.12.2010.
A obligat pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, față de reclamant, la restituirea sumei de 11.057 lei, reprezentând taxa de poluare, și la dobânda aferentă acesteia, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 15.03.2012 până la data plății efective a taxei de poluare.
A admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtelor suma de 11.057 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel, analizând cu prioritate, conform art. 137 alin 1 C. pr. civ., excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și tardivității procedurii prealabile, prima instanță a reținut că pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamant a deciziei nr. 2525/2010, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod procedură fiscală, care prevăd că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul comunicării acestuia contribuabilului.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins, ca neîntemeiate excepțiile invocate de către pârâtă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, invocată din oficiu, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 și 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Administrației F. pentru Mediu, aprobat prin H.G. nr. 105/2006, Administrația F. pentru Mediu este o instituție publică, înființată conform O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, în coordonarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și un instrument economico – financiar destinat susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Potrivit art. 5 alin. 1 din actul normativ menționat, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă.
În speța de față taxa a fost stabilită prin decizia de calcul nr. 2525/22.12.2010 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane.
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă pe poluare.
În raport de emitentul actului administrativ contestat, tribunalul a reținut că pârâta Administrația F. pentru Mediu nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamantul P. S. L. a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Mercedes; pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul a achitat taxa de poluare, în cuantum de 11.057 lei, conform chitanței . nr._/22.12.2010 (fila 14 și 38 dosar).
Taxa de poluare a fost calculată în baza deciziei nr. 2525/22.12.2010, împotriva căreia reclamantul a formulat contestație.
Pârâta, prin răspunsul nr. 1588/19.03.2012, a respins cererea reclamantului, menționând că nu există temei legal pentru restituirea sumei solicitate.
Tribunalul a reținut că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr. 50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Conform jurisprudenței constante a Curtea de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Având în vedere cele enunțate, tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România, stat membru al Uniunii Europene, încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (fost art. 90 Tratatul Comunității Europene).
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 2525/22.12.2010 și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 11.057 lei, reprezentând taxa de poluare.
În conformitate cu prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, ,,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.“
Art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală prevede că cererile depuse de contribuabili se soluționează de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Din interpretarea textelor aplicabile, rezultă că dobânda aferentă restituirii taxei pe poluare se datorează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculat de la data înregistrării în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei pe poluare formulată de reclamant, respectiv de la data de 15.03.2012 și până la data plății efective.
Tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă, și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtelor suma de 11.057 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare și dobânda legală aferentă, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva sentinței civile nr. 1118/28.09.2012 au declarat recurs în termenul legal pârâtele D. C.-S. și AFP Băile Herculane, prin D. C.-S..
În motivarea recursului, în primul rând au susținut că și Administrația F. pentru Mediu are calitate procesuală pasivă în cauză și au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 5 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, conform art. 1 alin 1 și 2 din OUG nr. 50/2008.
Au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire Ia excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative invocată prin întâmpinare
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. "
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative, invocată prin întâmpinare
În cazul în care instanța consideră că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prin cererea înregistrată la A.F.P. a Orașului Băile Herculane sub nr. 1502/15.03.2012, au invocat excepția tardivității acesteia, raportat la data emiterii deciziei de calcul a laxei pe poluare și plata taxei pe poluare la data de 22.12.2010.
Reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 2525/22.12.2010 în termen de 30 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii. Reclamantului i-a fost comunicată decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 2525/22.12.2010 în data de 22.12.2010. personal, pe bază de semnătură.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei pe poluare la data de 15.03.2012, cu mult peste termenul legal
Pe fondul cauzei, au arătat că taxa pentru poluare în cuantum de 11.057 lei a fost calculată în temeiul O.U.G nr. 50/2008, astfel cum rezultă din referatul de calcul
Prin aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul „poluatorul plătește", adoptarea taxei făcându-se în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Așa cum este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ca neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei. drept pentru care au solicitat ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc); mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare.
În drept, au invocat art. 299 și art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C.-S., care nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare. În subsidiar, au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu și respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă sau neîntemeiată.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtelor este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu.
Față de obiectul acțiunii reclamantului, anularea deciziei de stabilire a taxei de poluare și restituirea acestei taxe, cu dobânda fiscală aferentă, raportul juridic dedus judecății este cel dintre reclamant și pârâte, întrucât decizia a fost emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, iar plata s-a făcut la Trezoreria Băile Herculane, aceeași pârâtă încasând suma.
Faptul că ulterior suma a fost transferată la bugetul F. pentru Mediu nu îi conferă Administrației F. pentru Mediu calitate de pârâtă.
Pe de altă parte, prima instanță a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, care a fost obligată să achite pârâtelor sumele pretinse de reclamant în baza art. 60-63 .pr. civ..
Nu sunt întemeiate nici excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate, reiterate în recurs, care însă au fost analizate și de prima instanță.
Prin decizia civilă nr.24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată asupra unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță potrivit art.307 al.4 Cod procedură fiscală, s-a stabilit că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din OUG nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 al.1 lit.d din același cod”.
În consecință, susținerile recurentelor vizând inadmisibilitatea cererii sunt neîntemeiate.
Având în vedere cele menționate anterior, nu sunt întemeiate nici susținerile vizând tardivitatea cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală. Prin urmare, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește fondul cauzei, cea mai importantă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T. contra Statului Român).
În această hotărâre s-a analizat compatibilitatea cu art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, în varianta inițială).
S-a statuat că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza N. contra României, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Obligativitatea respectării dreptului comunitar (european) și prioritatea acestuia față de reglementările interne rezultă din art.148 al.2 și 4 din Constituția României.
Prin raportare la concluziile Hotărârii T., instanța constată că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cauza deferită instanței de contencios european.
Astfel, nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art.110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
Reținând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene, în mod corect prima instanță a reținut temeinicia cererii de restituire a sumei percepute cu titlul de taxă de poluare în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtele D. C.-S. și AFP Băile Herculane, prin D. C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1118/28.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele D. C.-S. și AFP Băile Herculane, prin D. C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1118/28.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 27.03.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 12.04.2013
Teh. AMT/2 ex./07.05.2013
Instanța de fond: Tribunalul C.-S. – jud. I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 768/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 07/2013.... → |
|---|
