Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 3122/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A.-M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 3368/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat A. S. I., având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal – restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3368/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul A. S. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A..
În consecință, a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a taxei pentru emisiile poluante în sumă de 4328 lei plătită la Trezoreria mun.A., cu chitanța . nr._/25.09.2012, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii .
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe sub următoarele aspecte:
În primul rând, pârâta recurentă critică hotărârea primei instanțe pentru neadmiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, care nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată de art. 205 Cod procedură fiscală, art. 41 Cod procedură fiscală.
În acest context, se invocă faptul că reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care, întrucât acesta nu a epuizat procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de art. 7 din Legea nr. 554/2004, se impune admiterea excepției.
Pe fond, se invocă nelegalitatea hotărârii prin aceea că temeiul perceperii taxei de poluare a fost O.G 50/2008, act normativ în deplin acord cu art. 110 TFUE.
Se mai invocă faptul că prin elaborarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, element cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului. În concluzie, apreciind că taxa pe emisiile poluante este temeinică și legală, recurenta solicită admiterea recursului și în consecință, pe fond, respingerea acțiunii introductive.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 9/2012, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Legal citat, reclamantul intimat A. S. I. nu a formulat întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că pârâta recurentă susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 3368/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat A. S. I..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. L. L. C. P. G. O.
GREFIER,
A.-M. T.
Red. L.L./10.12.2013
Tehnored S.C.- 2 ex./10.12.2013
Primă instanță: Tribunalul A., Judecător: C. V. L.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 437/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2065/2013.... → |
|---|
