Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8793/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8793/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1133/115/2011*
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -21.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 8793
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 septembrie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția de S. Publică C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1642/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți T. D., D. M., Iănășel G., G. M., P. Speranța, V. M., C. I. și M. V., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții intimați avocat P. C., lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar întâmpinare din partea reclamanților intimați la 24.09.2013, împuternicire avocațială, reprezentanta reclamanților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din 18.04.2011, reclamanții T. D., D. M., Inășăl G., G. M., P. Speranța, V. Mița, I. C. și M. V. au chemat în judecată pârâta Direcția de S. Publică C.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea ca nelegale a deciziilor de modificare a raporturilor de muncă nr. 126/29.10.2010, 125/29.2010, 124/29.10.2010, 129/29.10.2010, 127/29.10.2010, 123/29.10.2010, 130/29.10.2010 și 114/ 29.10.2010, întrucât modificarea raportului de funcționar public s-a făcut fără acordul reclamanților, iar la noua reîncadrare nu s-au păstrat clasa și gradația de încadrare, beneficiind de un salariu mai mic decât al colegilor la aceeași încadrare avută înainte de modificare; în subsidiar, reclamanții au arătat că sunt de acord cu reîncadrarea nouă, cu condiția păstrării încadrării în clase, gradații, etc. și a egalității de tratament cu colegii care au raport contractual de muncă, cu încadrare similară.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin deciziile contestate li s-a modificat locul de muncă, fără acordul lor scris, iar din actele de plată rezultă că, deși trebuia păstrată clasa și gradația de încadrare, aceasta a fost modificată, având salarii discriminatorii față de colegii încadrați ca funcționari publici.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29, 75, 89 din Legea nr. 188/1999 modificată.
La termenul de judecată din 28.09.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că nu au mai solicitat reîncadrarea pe posturile de funcționari publici, ci salarizarea similară cu personalul contractual, față de care propria salarizare apare ca fiind diminuată nelegal.
Prin sentința civilă nr. 748/26.10.2011, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul C.-S. –Secția litigii de muncă și asigurări sociale, iar în subsidiar modificarea acesteia și admiterea cererii, astfel cum a fost precizată.
Prin decizia civilă nr. 1222/10 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat și a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ *.
Prin sentința civilă nr.1642/29.11.2012, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții T. D., D. M., Inășăl G., G. M., P. Speranța, V. Mița, I. C. și M. V., în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică C.-S., Jud. C.-S., astfel cum a fost precizată.
A anulat parțial dispozițiile nr. 114/29.10.2010, 123/29.10.2010, 124/29.10.2010, 125/29.10.2010, 126/29.10.2010, 127/29.10.2010, 129/29.10.2010, 130/20.10.2010 emise de către pârâta Direcția de S. Publică C.-S., cu privire la salarizarea stabilită reclamanților.
A obligat pârâta la emiterea unor noi dispoziții reclamanților, prin care să le prin care să le acorde reclamanților drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă în luna decembrie ar fi avut calitatea de personal contractual.
A obligat pârâta să restituie reclamanților diferențele dintre salariul stabilit prin dispozițiile contestate și salariul recalculat conform prezentei sentințe, începând cu data de 01.10.2010 și până la recalculare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Procedând la judecarea acțiunii, după casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C.pr.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Așadar, tribunalul trebuie să urmeze îndrumările instanței de recurs, referitoare la secția competentă funcțional și la necesitatea soluționării pe fond a petitului doi al acțiunii, referitor la salarizarea reclamanților.
Prin notele de ședință depuse la data de 27.10.2012, reclamanții au arătat că, prin precizarea depusă la data de 28.09.2011 au renunțat la petitul 1 al acțiunii, rămânând spre judecare doar cererea de anulare parțială a dispozițiilor contestate și obligarea pârâtei la emiterea unor noi dispoziții de stabilire a drepturilor salariale, salarizarea adecvată funcțiilor pe care le dețin, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat dacă în decembrie 2009 ar fi avut calitatea de personal contractual, precum și la plata drepturilor bănești de care au fost prejudiciați în toată această perioadă.
Tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr. 126 din 29.10.2010, reclamantul T. D. a fost reîncadrat, începând cu data de 01.10.2010, în funcția de asistent medical principal, specialitatea igienă, gradația 5, cu un salariu de 1715 lei, în cadrul compartimentului „Igiena alimentului”.
Prin Dispoziția nr. 130 din 29.10.2010, reclamanta I. C. a fost reîncadrată, începând cu data de 01.10.2010, în funcția de asistent medical principal, specialitatea educație sanitară, gradația 5, în cadrul compartimentului de „Evaluare și promovare a sănătății”.
Prin Dispoziția nr. 123 din 29.10.2010, reclamanta V. Mița a fost reîncadrată, începând cu data de 01.10.2010, în funcția de medic primar igienă, gradația 5, cu un salariu de 3162 lei, în cadrul compartimentului „Igiena mediului.”
Prin Dispoziția nr. 127 din 29.10.2010, reclamanta P. Speranța a fost reîncadrată, începând cu data de 01.10.2010 în funcția de asistent medical principal, specialitatea igienă și sănătate publică, gradația 5, cu un salariu de 1715 lei, în cadrul compartimentului „Igiena colectivităților de copii/tineret”.
Prin Dispoziția nr. 129 din 29.10.2010, reclamanta G. L. a fost reîncadrată din funcția publică de consilier asistent treapta 1, gr. 4, la compartimentul Evaluare risc, factori de mediu, cu un salariu de 1539 lei - Dispoziția nr. 20/25.03.2010 - în funcția de asistent medical principal, specialitatea igienă, gradația 5, cu un salariu de 1715 lei și 74 lei cuantum spor condiții de muncă în cadrul compartimentului „Medicina muncii”.
Prin Dispoziția nr. 124 din 29.10.2010, reclamanta Inășăl G. a fost reîncadrată începând cu data de 01.10.2010, din funcția publică de consilier asistent treapta 1 gr. 4, cu un salariu de 1539 lei, în cadrul compartimentul Evaluare risc, factori de mediu - Dispoziția nr. 28/25.03.2010 - în funcția de asistent medical principal, specialitatea igienă, gradația 4, cu un salariu de 1662 lei, în cadrul compartimentului „Igiena mediului”.
Prin Dispoziția nr. 125 din 29.10.2010, reclamanta D. M. a fost reîncadrată începând cu data de 01.10.2010, din funcția publică de consilier asistent treapta 1 gr. 3, cu un salariu de 1486 lei, în cadrul compartimentul Evaluare risc, factori de mediu - Dispoziția nr. 21/25.03.2010 - în funcția de asistent medical principal, specialitatea igienă și sănătate publică gradația 3, cu un salariu de 1609 lei, în cadrul compartimentului „Igiena mediului”.
Prin Dispoziția nr. 114 din 29.10.2010, reclamantul M. V. a fost reîncadrat începând cu data de 01.10.2010, în funcția de asistent medical principal, specialitatea igienă gradația 5, cu un salariu de 1715 lei și 74 lei cuantum spor condiții de muncă în cadrul compartimentului „Supraveghere epidemiologică”.
Prin dispozițiile emise la data de 29.10.2010, reclamanții au fost trecuți, așadar, de pe funcțiile publice pe care le dețineau în cadrul Direcției de S. Publică C.-S., pe funcții contractuale, în cadrul aceleiași autorități publice.
La emiterea acestor dispoziții s-au avut în vedere prevederile Ordinului nr. 1078/2010, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a structurilor organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, conform cărora directorul coordonator și directorii adjuncți, precum și personalul din serviciul de control în sănătate publică, cel din serviciul economic-administrativ, relații cu publicul, avize și autorizări au statutul de funcționari publici, în timp ce restul personalului - pe cel de personal contractual.
Reclamanții, neîncadrându-se în categoria personalului ce trebuia menținut în funcție publică (director coordonator, directori adjuncți, personalul din serviciul de control în sănătate publică, cel din serviciul economic-administrativ, relații cu publicul, avize și autorizări), au fost reîncadrați, prin dispozițiile contestate, fiind trecuți din funcțiile publice pe care le dețineau până la acea dată, pe funcții contractuale.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în anul 2010 salariile se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la lege.
Art. 30 alin. 5 prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază(…) va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile, care se introduce în acesta potrivit anexelor la prezenta lege; b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Articolul 31 din aceeași lege prevede că, pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare.
Așadar, dispozițiile legale mai sus enunțate, conduc la concluzia că reclamanților trebuia să li se asigure, la momentul trecerii pe funcții contractuale, nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare cu cele nou ocupate, respectiv nivelul de salarizare să aibă în vedere salariul de bază corespunzător funcțiilor contractuale din luna decembrie 2009.
Prin adresa nr._/11.10.2010(fila 71) Ministerul Sănătății- Direcția Organizare și Politici Salariale, comunică DSP C.-S. că, la trecerea pe funcții contractuale, salariații în cauză vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009, în calitate de personal contractual.
Cu toate acestea, la emiterea deciziilor de reîncadrare, pârâta nu a avut în vedere drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009, în calitate de personal contractual, ci, așa cum rezultă și din adresa nr. 5991/15.11.2010 a DSP C.-S.,(fila 72) înaintată Ministerului Sănătății-Direcția Organizare și Politici Salariale, salariile de bază ale personalului care a fost trecut de pe funcții publice pe funcții contractuale au fost menținute la nivelul existent în luna decembrie 2009 în calitate de funcționari publici.
Același aspect reiese și din statul de funcții depus la dosar, valabil începând cu data de 01.10.2010, unde se pot observa diferențe de încadrare între personalul aflat pe funcție contractuală în decembrie 2009 și personalul care în aceeași perioadă s-a aflat pe funcție publică.
Astfel, un asistent medical principal cu studii postliceale, care în decembrie 2009 se afla pe o funcție contractuală – poziția 30, are în octombrie 2010 salariul de bază de 2051, din care spor condiții de muncă 205 lei, în timp ce reclamanții T. D., D. M. D., Inășăl G., G. L.-M., P. Speranța M., I. C. și M. V., toți asistenți medicali principali, cu studii postliceale, au salarii de încadrare de 1609 lei din care spor condiții de muncă 158 lei-D. M.; 1662 lei, din care . G.; 1715 lei, din care . D., G. L.-M., P. Speranța M., I. C. și M. V..
De asemenea, aceleași diferențe de salarizare se observă și în cazul medicilor. Reclamanta V. Mița, medic primar – poziția 32 din statul de plată are un salariu de încadrare de 3162 lei, din care 288 lei spor condiții de muncă, în timp ce medicul primar de la poziția 37, compartimentul de medicină a muncii, are un salariu de încadrare de 3548 lei, din care .>
Tribunalul a apreciat că dispozițiile legale aplicabile sunt clare, în sensul că personalul trecut de pe funcții publice pe funcții contractuale trebuia încadrat cu o salarizare similară personalului contractual care în luna decembrie 2009 ocupa o funcție contractuală, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare. Or, reclamanții sunt nou încadrați, începând cu luna octombrie 2010, pe funcții contractuale, neexistând nici un motiv pentru care aceștia să beneficieze de un alt tratament decât cel aplicabil altor nou angajați(veniți din exterior).
Prin urmare, dispozițiile contestate, prin care reclamanților li s-a menținut salariul de bază avut în luna decembrie 2009, pe funcțiile publice, neacordându-li-se salariul de bază aferent funcțiilor contractuale, sunt nelegale.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate, Tribunalul în baza dispozițiilor art. 18 alin. 1, 3 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, a anulat parțial dispozițiile nr. 114/29.10.2010, 123/29.10.2010, 124/29.10.2010, 125/29.10.2010, 126/29.10.2010, 127/29.10.2010, 129/29.10.2010, 130/20.10.2010 emise de către pârâta Direcția de S. Publică C.-S., cu privire la salarizare, a obligat pârâta la emiterea unor noi decizii, prin care să le acorde reclamanților drepturile de care ar fi beneficiat dacă în luna decembrie 2009 ar fi avut calitatea de personal contractual.
De asemenea, a obligat pârâta să restituie reclamanților diferențele dintre salariul de bază stabilit prin dispozițiile contestate și salariul de bază recalculat conform prezentei sentințe, începând cu data de 01.10.2010 și până la recalculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția de S. Publică C.-S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivare se arată că sentința Tribunalului C.-S. este netemeinică, deoarece instanța de fond avea obligația analizării tuturor aspectelor privind salarizarea, încadrarea reclamanților fiind făcută întocmai cu cea a personalului contractual la nivelul lunii decembrie 2009. Arată că instanța de fond a analizat sumar aspectul privind salarizarea deoarece s-a oprit la a face o paralelă între valorile salariului reclamanților și valorile salariului altor angajați ai unității ce aveau calitatea de personal contractul, deși în cadrul unității, salarizarea nu este unitară pentru doi angajați cu aceeași pregătire.
Prin uniformizarea valorilor salariale instanța de fond și-a depășit competența, în acest fel intervenind în rolul legiuitorului. Dispozițiile art.3 1 din Legea 330/2009 nu pot fi aplicate situației actuale deoarece funcțiile ocupate nu sunt similare. Instanța de fond greșit a reținut faptul că dacă doi angajați sunt medici, aceștia desfășoară aceeași activitate sau dacă doi angajați sunt asistenți trebuie să aibă aceeași încadrare.
În temeiul art.304 pct.7 Cod Procedură Civilă, consideră că sentința civilă atacată a fost pronunțată fără existența unui temei legal deoarece reîncadrarea personalului ( și stabilirea salarizării) la nivel de instituție a fost realizată în conformitate cu dispozițiile art.30 alin.5 din Legea 330/2009. Invocarea și reținerea de către instanța de fond a dispozițiilor art.3 1 din Legea Legea 330/2009 nu poate fi acceptată deoarece funcțiile la care s-a raportat nu sunt similare și nu intervine o nouă calitate și anume aceea de nou încadrat. Instanța de fond face confuzie între calitatea de medic și funcția ocupată de către aceștia.
Precizează că după trecerea reclamanților pe funcții contractuale aceștia au fost salarizați conform legii 330/2009, aceștia beneficiind de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual, în același sens fiind adresa Ministerului Sănătății nr._/11.10.2010 și adresa nr._/2010 emisă de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale arată același punct de vedere.
Susține că intimații reclamanții nu au avut temei legal de contestare a valorii grilei de salarizare, deoarece salariile acestora sunt la grila maximă de salarizare pentru personalul care și-a pierdut calitatea de funcționar public la nivelul lunii decembrie 2009 ( prin adresa nr.5991/15.1 1.2010 Ministerul Sănătății este încunoștințat că salariile reclamanților sunt în grila maximă de salarizare ), iar faptul că se solicită o altă încadrare salarială peste limita din grila de salarizare, este în contradicție cu legislația privitoare la salarizare.
Invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 820/2006 și nr. 20/2000 precizând că reclamanții nu au fost discriminați, iar ca și practică judiciară, menționează decizia Curții de Apel A. I. nr.3893/19.10.2012 pronunțată în dosar nr._ .
În drept, invocă dispozițiile art.299- 316 Cod Proc Civ, Legea 188/1999 privind statul funcționarilor publici, Ord M.S nr.1078/2010 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare și a Structurii Organizatorice a Direcțiilor de S. Publică Județene și a Municipiului București, Legea 330/2009 privind salarizarea în sectorul bugetar, HGR 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, Ord 1085/2010 privind repartizarea numărului maxim de posturi pentru instituțiile prevăzute în anexa n.2 litera A punctul I și punctul III și litera C din HGR 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, Legea 53/2003 Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, pentru următoarele motive:
Susțin că au fost trecuți de pe funcțiile publice pe care le dețineau in cadrul Direcției de S. Publică C.-S., pe funcțiile contractuale, in cadrul aceleiași autorități, iar la emiterea acestor dispoziții s-au avut in vedere prevederile Ordinului 1078/2010 emis de către Ministerul Sănătății.
Prin Adresa nr._/11.10.2010 (fila 71) Ministerul Sănătății a comunicat D.S.P. C.-S., că la trecerea pe funcțiile contractuale conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, salariații încadrați anterior vor beneficia de toate drepturile de care ar fi beneficiat în luna decembrie 2009 dacă ar fi avut calitatea de personal contractual. Cu toate acestea, la emiterea deciziilor de reîncadrare recurenta pârâtă, nu a avut in vedere drepturile de care ar fi beneficiat in luna decembrie 2009, în calitate de personal contractual, ci așa cum rezultă din adresa nr. 5991/15.11.2010 a D.S.P. C.-S., (fila 72) înaintată Ministerului Sănătății - Direcția de Organizare și Politici Salariale, salariul de bază al personalului care a fost trecut de pe funcții publice pe funcții contractuale a fost menținut la nivelul existent in luna decembrie 2009 în calitate de funcționari publici.
Menționează ca există discriminări si diferențe salariale majore intre un asistent medical principal cu studii postliceale care in decembrie 2009 se afla pe o funcție contractuală - poziția 30 din statul de funcții si un salariat tot asistent medical principal cu studii postliceale care a fost trecut de pe funcție publică pe funcție contractuală. Astfel de diferențe nu ar trebui sa apară pentru salariații ce fac parte din aceeași categorie, același grad și aceeași treaptă profesională, motiv pentru care consideră ca personalul existent in cadrul unității in decembrie 2009, pe funcții contractuale similare cu ale lor nu ar trebui sa beneficieze de un salariu de încadrare cu mult mai mare decât ei diferențele despre care însăși recurenta pârâtă amintește în recurs putând apărea doar datorită locului, felului și condițiilor muncii, nu de la salariul de încadrare.
Arată că recurenta pârâtă, cu ocazia stabilirii noilor drepturi, nu a avut în vedere dispozițiile Legii 330/2009 si ale art. 5 si următoarele din OUG nr 1/2010 potrivit cărora salariații care vor fi trecuți din funcția publică pe cea contractuală, vor fi salarizați conform anexei I si II din aceeași lege fiind îndreptățit la acele drepturi de care ar fi beneficiat in luna decembrie 2009 în calitate de personal contractual.
Susțin că potrivit Directivei Consiliului 2000/78/CE sunt în prezența unei discriminări, deoarece sunt tratați într-un mod mai puțin favorabil decât sunt alte persoane aflate într-o situație asemănătoare și nu pot fi reținute criticile formulare de către recurenta intimată, deoarece așa cum rezultă din actele existente la dosar există diferențe de salarizare, iar reîncadrarea nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile Legii 330/2009 art. 30 alin.5 si cu adresa nr._/11.10.2010 emisa de Ministerul Sănătății, situație în care și salarizarea trebuia să fie echivalentă cu cea a personalului contractual cu care a fost asimilat. Menționează că motivarea recursului pe baza dispozițiilor art. 304 pct.7 Cod procedura civilă este neîntemeiată.
In drept, invocă art. 308 alin. 2 raportat la art. 115-118 Cod procedura civila.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Problema dedusă judecății, astfel cum în mod corect a sesizat recurenta, este aceea dacă prin transformarea postului reclamanților din funcționari publici în personal contractual a operat o reîncadrare, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, sau a avut loc o nouă încadrare, care presupunea stabilirea drepturilor salariale conform art.31 din același act normativ.
Legea - Cadru nr. 330/2009 care a constituit temeiul emiterii dispozițiilor nr. 114/29.10.2010, 123/29.10.2010, 124/29.10.2010, 125/29.10.2010, 126/29.10.2010, 127/29.10.2010, 129/29.10.2010, 130/20.10.2010 emise de către pârâta Direcția de S. Publică C.-S., prevede la art. 30 alin.5 că „ În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel :a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”, iar art. 31 din același act normativ prevede că „pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.”
Curtea reține că în cazul de față, reclamanții aveau calitatea de salariați la Direcția de S. Publică C.-S. în luna decembrie 2009, fiind funcționari publici, iar prin transformarea posturilor lor de funcționari publici în personal contractual ca urmare a OMS nr. 1078/2010, nu se poate considera că s-a făcut o nouă încadrare în sensul art. 31 din Legea cadru nr. 330/2009. Astfel, posturile deținute de reclamanți în cadrul unității recurente au fost transformate, iar nu nou înființate, motiv pentru care în mod greșit instanța de fond a considerat a fi aplicabile în speță dispozițiile art. 31 din Legea cadru nr. 330/2009 care vizează expres situația personalului nou încadrat, și nu cele ale art. 30 alin.5 din același act normativ care au fost respectate de recurentă la emiterea dispozițiilor de reîncadrare. În acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că situația generată de reorganizarea recurentei nu punea în discuție o nouă încadrare de personal (adică ocuparea posturilor în urma promovării unui concurs organizat în acest sens) și nici de promovare - aceste două situații (reglementate art. 31, 32 din legea nr.330/2009) fiind singurele în care legiuitorul permitea o majorare salarială, altele decât în cazul salariilor situate sub 705 lei /lună conform art. 8 din legea nr.330/2009, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Din înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că la reîncadrarea reclamanților pe funcția contractuală, recurenta a respectat prevederile art. 8 și art. 30 alin. 5 din Leegea nr. 330/2009 și ale art. 1 alin. 4 și din OUG nr. 1/2010, conform adresei aflată la fila 71 dosar fond, reclamanții fiind în grila maximă de salarizare pentru personalul care și-a pierdut calitatea de funcționar public.
Neîntemeiate se privesc a fi și susținerile reclamanților potrivit cărora prin această reîncadrare sunt discriminați, față de deciziile Curții Constituționale prin care s-a statuat că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări” (Decizia 820/2006), iar „respectarea egalității în drepturi, precum și obligației de nediscriminare stabilite prin prev. art. 16 alin.(l) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementări legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate” (Decizia nr.20/2000).
Este adevărat că instanța de drept comun este îndrituită să efectueze o evaluare separată a cauzei din perspectiva Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar în temeiul Convenției (art. 14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr.l adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleași categorii de salariați (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii salariului) ar fi fost una care ar fi permis instanței o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.
Or, în cazul de față, principiul egalității se aplică în raport cu persoanele care sunt salarizate în baza acelorași prevederi legale și nu în raport cu persoanele care sunt salarizate într-un cadru legislativ diferit, persoanele care au avut calitatea de personal contractual fiind într-o situație diferită față de cei care anterior acestei reglementări au avut calitatea de funcționari publici.
Concluzionând, Curtea reține că prin transformarea posturilor reclamanților de funcționari publici în personal contractual nu se poate considera că s-a făcut o nouă încadrare, pentru a fi incidente prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009, iar aceștia nu au fost supuși unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situație identică, măsura transformării postului și stabilirii salarizării în condițiile art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeași situație cu reclamanții.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză este incident motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. (motivarea recursului făcând posibilă încadrarea criticilor recurentei în acest motiv), sentința recurată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, Curtea va admite recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția de S. Publică C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1642/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S., va modifică sentința recurată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții T. D., D. M., Iănășel G., G. M., P. Speranța, V. M., C. I. și M. V. în contradictoriu cu pârâtă Direcția de S. Publică C.-S..
Intimații reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., ei fiind cei căzuți în pretenții, Curtea constată că nu sunt îndreptățiți a le primi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția de S. Publică C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1642/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți T. D., D. M., Iănășel G., G. M., P. Speranța, V. M., C. I. și M. V..
Modifică sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții T. D., D. M., Iănășel G., G. M., P. Speranța, V. M., C. I. și M. V. în contradictoriu cu pârâtă Direcția de S. Publică C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ptr. JUDECĂTOR
Ș. M. P. R. C. M. I.
aflat în concediu fără plată
SEMNEAZĂ PREȘEDINTE
Prof. univ. Dr. L. B.
GREFIER
F. C.
Red.ȘEP -18 .12.2013
Thred.FC-30.09.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător:Vegheș A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6911/2013.... → |
|---|
