Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 656/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._/R
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: DR. L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A.-M. T.
S-a luat în examinare recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj împotriva sentinței civile nr. 2670/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. P. și pârăta Administrația F. pentru Mediu București, pentru contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2670/29.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. de Mediu, respingându-se acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul S. P., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, dispunându-se anularea Deciziei de calcul al taxei pentru poluare_/03.07.2008 emisă de către Direcția generală de Administrate a Marilor Contribuabili și obligându-se pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj la restituirea către reclamant a sumei de 3193 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante cu dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 92/2003 calculată începând cu data încasării taxei de poluare – 08.07.2008- și până la restituirea integrală a sumei.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. de Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, obligându-se Administrația F. pentru Mediu la restituirea către pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj a sumei de 3193 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante cu dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 92/2003 calculată începând cu data încasării taxei de poluare – 08.07.2008- și până la restituirea integrală a sumei.
Prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 543,3 lei cheltuieli de judecată și chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 543,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj a declarat recurs solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii ca fiind prematur introdusă, întrucât în baza art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, procedura prealabilă administrativă era obligatorie în cauză, iar reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei pentru stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la autoritatea ierarhic superioară autorității emitente a actului.
Pe fondul cauzei, se susține că, acțiunea a fost admisă nelegal, prin aceea că temeiul perceperii taxei de poluare a fost O.G 50/2008, act normativ în deplin acord cu art. 110 TFUE.
Cu privire la obligarea la plata dobânzii de la data plății, s-a susținut că prima instanță nu a ținut cont de prevederile legii speciale, respectiv art, 124 alin. 1 C.pr.fisc și art. 117 și art. 70 C.pr,fisc.
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 210 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Legii nr. 9/2012, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare de la data plății, Curtea reține că la data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în Cauza C-565/11 (M. I. împotriva AFP Sibiu, AFM) stabilind că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.” Având în vedere această hotărâre, în litigiile având ca obiect restituirea taxei de poluare se acordă dobânzi la cererea reclamantului/reclamantei de la data plății taxei, iar nu conform art. 124 C.proc.fiscală, cum s-a stabilit anterior.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj împotriva sentinței civile nr. 2670/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. P. și pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. L. L. C. P. G. O.
GREFIER,
A.-M. T.
Red. L.L.- 13.12.2013;
tehnored. R.P.D.- 20.12.2013; 2ex.
Primă instanță: Tribunalul T.; Judecător: S. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 646/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 503/2013.... → |
|---|
