Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 9029/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 25.11.2013
PREȘEDINTE: C. L.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Prof. Univ. Dr. L. B.
GREFIER: D. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T., împotriva sentinței civile nr. 2619/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. C. M. și cu pârâta Administrația F. pentru Mediu, București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. C. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr. 512/10.10.2013, în valoare de 500 lei, eliberată de Cabinet de avocat B. C. reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, cu 500 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2619/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în parte formulată de reclamanta M. C. M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Timișoara având ca obiect pretenții și s-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei nr._/17 septembrie 2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a fost obligată la restituirea către reclamant a sumei de 5640 lei și a dobânzilor legale, începând cu data achitării sumei până în momentul restituirii efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor judiciare către reclamant, respectiv la plata sumei de 1046 lei; în rest s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. au declarat recurs.
În recursul Administrației Finanțelor Publice Timișoara, se solicită modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive, în cauză, a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, iar pe fondul cauzei, se susține că, acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., în recursul declarat a criticat hotărârea prin aceea că, această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa în cauză este deținută de Administrația F. pentru Mediu București, nefiind "încasată" de pârâta, în sensul de beneficiar final al acesteia, transferul către Administrația F. pentru Mediu București realizându-se în baza Hotărârii de Guvern nr. 686/2008.
În subsidiar, pe fondul cauzei, recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 cu dreptul Uniunii Europene, sens în care solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca o consecință a admiterii recursului.
Totodată, se solicită restrângerea cheltuielilor de judecată acordate de tribunal, în baza art. 274 (3) Cod procedură civilă.
Verificând recursurile declarate, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursurile, ca nefondate, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice Timișoara, instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația F. pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice Timișoara, ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâta, Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Mai mult Legea nr. 9/2012 nu a fost activată, ci înlocuită printr-o nouă reglementare legislativă, astfel că și OUG nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din dispoz. Legii nr. 9/2012 a devenit caducă la momentul soluționării prezentului recurs.
Relativ la fondul cauzei, susținerea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T., potrivit căreia, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 s-au eliminat efectele discriminatorii vizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. contra României (aprilie 2011), actul normativ prevăzând taxarea unitară a emisiilor provenite de la autovehicule – nu poate fi primită, în raport cu împrejurarea că, reclamantul în cauză a achitat taxa a cărei restituire reprezintă obiectul cauzei de față la data de 17.09.2012, în timp ce Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 a intrat în vigoare la data de 15.03.2013.
În alte cuvinte, principiul neretroactivității legii, prevăzut în Constituția României și Codul Civil, la care se adaugă principiul efectivității în legătură cu recuperarea sumelor derivate din neobservarea dreptului Uniunii Europene (art. 110 TFUE) de către legiuitorul român - incidente în cauză, impun respingerea recursurilor ca nefondate, actul normativ în baza căruia reclamantul a achitat taxa de poluare fiind în conflict cu art. 110 din TFUE, astfel cum corect a reținut prima instanță.
Totodată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T., împotriva sentinței civile nr. 2619/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. C. M. și cu pârâta Administrația F. pentru Mediu, București.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. L. E. N. Prof.Univ.Dr. L. B.
GREFIER,
D. B.
Red.CL/27.11.2013
Tehnored.DB/27.11.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2338/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... → |
|---|
