Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6775/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6775/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 9822/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6775
Ședința publică din 16.07.2013
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
JUDECĂTOR: I. J.
GREFIER: D. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 604/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul N. B.-A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantului, lipsă, avocat T. C. în substituirea avocatului titular P. M. L., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului depune la dosar delegație de substituire, note de ședință și chitanța nr. 135/27.06.2013 reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 500 lei.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 604/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. B. A. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 5.921 lei, achitată conform Chitanței . nr._/04.04.2007, reprezentând specială de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 27.11.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 739,30 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii, pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a declarat recurs.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii.
Primul aspect se referă la împrejurarea în care instanța de fond a constatat că însăți obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are suport material, ci doar o bază legală.
Or, în condițiile în care nu există un suport material, adică existența materială a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă.
Al doilea aspect al inadmisibilității are în vedere natura litigiului.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, „contencios administrativ” reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie prin emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie prin nesoluționarea în termenul legal ori di refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În sinteză, dacă nu există un act administrativ, în speța, sau dacă petentei i s-a răspuns printr-un simplu răspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine publică invocată de către pârâtă, este lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A., solicitând admiterea acesteia.
Pe fondul cauzei, se susține că, acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
În cauză, reclamantul intimat a depus note de ședință, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul A..
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A., invocată, Curtea reține că aceasta nu poate fi susținută, întrucât raportul juridic dedus judecății relevă o legătură directă între reclamantă și pârâta recurentă, care a încasat taxa de poluare în cauză.
Recurenta nu se află în raport juridic cu Administrația Fondului de Mediu București.
Faptul că, suma percepută a fost virată unui terț de către pârâta recurentă dădea posibilitatea acesteia să cheme în garanție Administrația Fondului de Mediu București, cerere care nu a fost formulată în cauză. Mai mult, taxa percepută în prezenta cauză are ca temei vechea taxă de înmatriculare, context în care Administrația Fondului de Mediu București nu poate avea calitatea procesuală pasivă în astfel de procese, suma reprezentată de taxă intrând în conturile Administrației Finanțelor Publice locale.
Dar, și în ipoteza actuală, Administrația Fondului de Mediu București poate avea calitatea de copârâtă în astfel de litigii sau, eventual, de chemată în garanție, nici una dintre ipoteze nefiind de natură să înlăture, însă, calitatea procesuală pasivă a Administrației Finanțelor Publice, motiv pentru care, Curtea respinge excepția ridicată de recurenta Administrația Finanțelor Publice A..
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,v a obliga recurenta la plata sumei de 500 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 604/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul N. B.-A..
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. N. Ș. L. I. J.
GREFIER,
D. K.
Red.Ș.L./22.07.2013
Tehnored.DK/22.07.2013
Primă instanță: Tribunalul A. – jud. Ș. L. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2459/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5/2013.... → |
|---|
