Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7102/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7102/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 623/108/2013
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7102/2013
Ședința publică din 18 Iulie 2013
Completul compus din:
Președinte S. L.
Judecător E. N.
Judecător R. O.
Grefier F. L. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. C. împotriva sentinței civile nr.1783/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat R. C. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimat avocat I. S. în substituire avocat G. R., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise, împuternicire avocațială, delegația de substituire în cauză și dovada cheltuielilor de judecată – chitanța nr.866/2013 în sumă de 600 lei, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză
Nemaifiind formulate alte cereri,instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1783/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R. C. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C., pentru restituire taxă poluare, fiind obligată Administrația Finanțelor Publice C. la restituirea sumei de 2671 lei reprezentând taxa de poluare către reclamant și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală, ce se vor calcula din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli parțiale de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta recurentă D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. C. a declarat recurs, prin care se aduc critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv, cuantumul ridicat al taxei, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO.
Totodată, pârâta recurentă critică modul de soluționare a petitului, privind acordarea cheltuielilor de judecată, critica vizând neobservarea dispozițiilor art. 274 (3) C.p.c., în raport cu nivelul de complexitate al cauzei, precum și neîndeplinirea condițiilor prev. de art.274 alin.1 C.p.c.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312(1) Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește critica relativă a cheltuielilor de judecată, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice C. are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză. Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Totodată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească reclamantului intimat suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei recurente D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. C. împotriva sentinței civile nr.1783/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iulie 2013.
Pentru
Președinte, Judecător, Judecător,
Ș. L. E. N. R. O.
aflat în concediu de odihnă
semnează,
Vicepreședinte Curte,
E. N. Grefier,
F. L. N.
Red.R.O./01.08.2013
tehn.M.O./ 2 ex./01.08.2013
Primă instanță: Tribunalul A. – judecător:I. E.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1380/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2357/2013.... → |
|---|
