Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 3034/115/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -24.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.75
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.01.2013
PREȘEDINTE:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
JUDECĂTOR:R. P.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Publice Reșița, împotriva sentinței civile nr.20/11.01.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu reclamantul – intimat J. P., cu pârâtul – intimat Ministerul Finanțelor Publice și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul – intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul – intimat pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C.-S. sub nr._ din 16.09.2011, reclamantul J. P. a chemat în judecată pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 4093 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în data de 14.05.2010 a cumpărat un autovehicul Dacia L. cu Factura Nr. DACGR5592430VI, iar la înscrierea în circulație a achitat suma de 4093 lei, taxă de poluare cu chitanța TS3A nr._ din 16.06.2010, în baza Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 7229 din 15.06.2010 emisă conform O.U.G. nr.7/2009.
Reclamantul a susținut că se impune restituirea taxei de poluare deoarece a fost încasată ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale comunitare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr._/29.07.2011, cartea de identitate a vehiculului, actul de achiziționare al autoturismului (Factura Nr. DACGR5592430VI din data de 14.05.2010).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta D.G.F.P. C.-S. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând lipsa procedurii prealabile administrative, precum și tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative. În același timp, prin întâmpinare, pârâta a solicitat introducerea în cauză a chematului în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având în vedere că taxa pentru poluare nu se face venit la bugetul de stat.
În acest sens, pârâta a arătat că acțiunea este inadmisibilă deoarece înainte de a se adresa instanței de judecată reclamantul trebuia să formuleze, în prealabil, contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 7229/15.06.2010.
De asemenea, pârâta a mai arătat că reclamantul putea contesta Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.7229/15.06.2010 în termen de 30 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii or, acesta a contestat-o la data de 20.07.2011, deci, cu mult peste termenul legal.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că taxa pentru poluare în cuantum de 4093 lei a fost calculată în temeiul O.U.G. nr.50/2008, astfel cum rezultă din Referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule al A.F.P. Reșița.
Prin aprobarea O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului de principiu” poluatorul plătește” și așa cum rezultă din expunerea de motive, adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține D.G.F.P. C.-S., pârâta a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009 ”Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
În conformitate cu prevederile art. 2 din R. Direcția G. a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte activități și servicii și Administrațiile Finanțelor Publice municipale, orășenești și comunale.
Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcția G. a Finanțelor Publice, iar în prezentul dosar calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
Pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul Președintelui Agenției de Administrare Fiscală nr.1348/2009, cererea reclamantului înregistrată la A.F.P. Reșița sub nr. 7635/20.07.2011, adresa nr._/29.07.2011 a A.F.P. Reșița, cererea reclamantului înregistrată la A.F.P. Reșița sub nr. 8749/08.08.2011, adresa nr._/10.08.2011 a A.F.P. Reșița, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.7229/15.06.2011, talon pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._, note de ședință.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa pe poluare constituie un venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează aceasta.
Pârâta a susținut că organele fiscale stabilesc și încasează taxa pe poluare, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 5, art. 7 din O.U.G. nr.50/2008 dar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, ce are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe excepție și pe fond.
Astfel, pe excepție, chemata în garanție a susținut că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamantul nu atacă un act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează.
De asemenea, chematul în garanție a arătat că acțiunea este inadmisibilă, și pentru faptul că reclamantul nu a exercitat recursul administrativ, în termenul legal de 30 zile împotriva deciziei de calcul a taxei.
Pe fondul acțiunii, chemata în garanție a susținut că la 7 aprilie Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. contra Statului Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu s-a pronunțat astfel: „ Articolul 110 T.F.U. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru”, dacă această măsură fiscală este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. În acest răspuns, a susținut chemata în garanție, C.J.U.E. a dat o interpretare art. 110 T.F.U.E. și nu a verificat compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile T.F.U.E.
De asemenea, a arătat că, în conformitate cu hotărârea C.J.U.E., taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă.
Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată și a dobânzilor legale aferente consideră că nu poate fi obligată la plata acestora, în primul rând, pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ fiscal în litigiu și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru Mediu se face în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, neputând fi reținută, astfel, vreo culpă în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
Prin Sentința Civilă nr.20/11.01.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A respins excepțiile de procedură invocate de pârâtă și de chemata în garanție privind lipsa procedurii prealabile.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul J. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și în consecință:
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 4093 lei.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Administrației F. pentru Mediu.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata sumei de 43,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției de procedură ridicată în cauză, Tribunalul a constatat următoarele:
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. C.-S., invocată din oficiu, aceasta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul a considerat că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică Reșița care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta D.G.F.P. C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Cum în speță, totodată, pârâta D.G.F.P. C.-S. a reprezentat interesele pârâtei A.F.P. Reșița, se poate considera că aceasta s-a comportat ca un mandatar al acesteia, argumentație întemeiată și pe Regulamentul mai sus menționat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., instanța a respins această excepție, având în vedere că temeiul juridic al acțiunii reclamantului se întemeiază pe refuzul nejustificat al pârâtei A.F.P. Reșița de a restitui taxa încasată nelegal, caz în care exercitarea recursului administrativ nu este obligatorie.
În atare situație și pentru aceleași considerente au fost respinse excepțiile de procedură invocate de chemata în garanție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul J. P. a cumpărat la data de 14.05.2010, din spațiul intracomunitar, autovehiculul marca Dacia L..
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 7229/15.06.2011, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița a stabilit în sarcina reclamantului obligația fiscală de a plăti suma de 4093 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Tribunalul reține că reclamantul a achitat taxa de poluare cu chitanța . nr._/16.06.2010, procedând, ulterior, la sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei de poluare, instituită de Statul Român prin O.U.G. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița precum și refuzul nejustificat al acesteia din urmă de a restitui taxa respectivă.
Tribunalul a constatat că în interpretarea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, în cauzele T. și N. contra României.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții „art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională”.
Tribunalul a reținut că în opinia Curții, taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, atât în varianta inițială a actului normativ cât și în modificările și completările ulterioare ale acestuia, este discriminatorie, având ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie, naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
Tribunalul a observat, pornind de la importanța pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat-o aplicării uniforme a dreptului comunitar - garanție a dezvoltării Comunității pe coordonatele stabilite de tratate - că au fost consacrate reguli constituționale comunitare ce acordă caracter de supremație dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, ținând cont de prevederile art.8 alin.1, ultima parte din Legea contenciosului administrativ, art.117 lit. d) Cod procedură fiscală, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea reclamantului J. P. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să-i restituie acestuia taxa de poluare în cuantum de 4093 lei.
În ce privește cererea de chemare în garanție, Tribunalul a observat că, potrivit art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, ,,partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.
În speță, Tribunalul a constatat că ,,partea căzută în pretențiuni” este pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, și nicidecum pârâta Direcția Finanțelor Publice C.-S., întrucât raportul de drept administrativ fiscal există între prima pârâtă și reclamant iar, pe de altă parte, chemata în garanție nu este decât un gestionar al fondurilor bănești în litigiu nefiind emitenta unui act administrativ fiscal.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat partea căzută în pretenții respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43,30 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Publice Reșița, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-au adus precizări cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., precizându-se că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr1348/2009” Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.
În conformitate cu prevederile art. 2 din R. Direcția G. a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrative și Finanțelor Publice municipale, Administrațiile finanțelor publice comunale.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcția G. a Finanțelor Publice, iar în prezentul dosar calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
De asemenea, s-a reiterat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative invocată de D.G.F.P. C.-S. prin întâmpinarea depusă Ia grefa instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, se arată că taxa pentru poluare a fost calculată în temeiul O.U.G nr. 50/2008 și, așa cum se arată în expunerea de motive a O.U.G. nr. 50/2008, a fost instituită „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu”.
Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Obligația de garanție îi revine chematului în garanție în temeiul O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel încât apreciază recurenta că și dobânzile acordate ar trebui suportate de către chemata în garanție.
Menționează că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 5 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația F. pentru Mediu, care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Reclamantul – intimat, J. P., legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a dat o corectă soluționare excepțiilor invocate de către pârâte, pe de o parte întrucât taxa a fost încasată de AFP Reșița, astfel încât această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar pe de altă parte întrucât procedura prealabilă nu este obligatorie, potrivit celor statuate de către ÎCCJ prin Decizia 24/14.11.2011, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
De asemenea, prima instanță a interpretat în mod corect art. 110 din TCE (fostul art. 90) reținând că acesta interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă, care sunt de natură similară. De asemenea sunt corecte și o aprecierile vizând aplicabilitatea directă a dispozițiilor tratatului menționat.
Cu toate acestea, Curtea reține că prima instanță nu a stabilit corect starea de fapt, pronunțându-se fără administrarea probatoriului necesar stabilirii provenienței autoturismului și a împrejurării înmatriculării anterioare a acestuia într-un stat comunitar.
Se poate observa astfel că la dosarul de fond a fost depusă în probațiune factura eliberată de . Mioveni, care dovedește proveniența națională, nu comunitară a bunului. Ori, doar în cazul unui bun provenit dintr-un stat comunitar poate fi incident art. 110 din TCE (fostul art. 90).
Observația Curții nu este lipsită de finalitate, având în vedere că prima instanță și-a întemeiat acțiunea pe cauza CEJ C‑402/09 T. vs Statul român, cauză în care instanța europeană a reținut că „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. În hotărârea menționată s-a reținut o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, în cauza de față nu doar că autovehiculul este unul nou (în privința aceasta practica judiciară fiind constantă în a aprecia că taxa de poluare nu este discriminatorie, fiind aplicată tuturor autovehiculelor noi, atât de proveniență națională, cât și de proveniență comunitară) dar nici norma comunitară nu este aplicabilă, nefiind vorba despre un bun comunitar.
Prin urmare, acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă, nefiind dovedită încadrarea situației de fapt în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 110 (fostul art. 90) din TCE.
Constatând așadar întemeiat recursul, Curtea îl va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Sentinței Civile nr.20/11.01.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică Sentința Civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul J. P..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. D. O. M. C. D. R. P.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./17.01.2013
TEHNORED:M.T./18.01.2013
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – Ș. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1634/2013.... → |
|---|
