Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6957/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6957/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 8724/108/2012
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6957/2013
Ședința publică din 18 Iulie 2013
Completul compus din:
Președinte S. L.
Judecător E. N.
Judecător R. O.
Grefier F. L. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. Ineu împotriva sentinței civile nr.1922/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat I. I. și cu pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 C.p.c., reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1922/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul I. I., cu domiciliul în Ineu, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Ineu, Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și Administrația F. Pentru Mediu, pentru restituire taxă poluare, fiind obligată Administrația Finanțelor Publice Ineu la restituirea sumei de 3141 lei reprezentând taxa de poluare către reclamant și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală, ce se vor calcula din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta recurentă D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. Ineu a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În recursul pârâtei hotărârea este criticată sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei, care nu a uzat de procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta aduce critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv, cuantumul ridicat al taxei, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312(1) Cod procedură civilă.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, cereri repetate de restituire a taxei percepute în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, respectiv Legii nr. 9/2012, nu au fost satisfăcute pe cale administrativă, existând o jurisprudență constantă și notorie în acest domeniu, continuată de organele administativ-fiscale, fapt ce îndreptățește instanța de judecată să sancționeze un comportament contrar dreptului Uniunii Europene și să utilizeze criterii similare celor identificate în decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rațiunile fiind identice.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ș. L. E. N. R. O.
Grefier,
F. L. N.
Red.Ș.L./24.07.2013
tehn.M.O./ 2 ex./24.07.2013
Primă instanță: Tribunalul A. - judecător: C. C. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2315/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 21/2013.... → |
|---|
