Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1214/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 5136/108/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 04.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.1214
Ședința publică din 19 martie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta . ETICHETARE SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1727/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ /2012, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Având în vedere că reclamanta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, iar aceasta nu s-a conformat acestor dispoziții, instanța invocă din oficiu excepția de netimbrare a recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea precizată în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 17.10.2011, reclamanta . Etichetare SRL a cerut în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. F-AR 558/29.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscală F– AR 487/29.06.2011 emise de către pârâtă, de obligare a pârâtei de a face plățile evidențiate prin actul depus în anexa la întâmpinare, înăuntrul termenului prevăzut de lege și daune morale în sumă de 50.000 euro.
Prin sentința civilă nr.1727/10.05.2012 pronunțată în dosar nr._ /2012 Tribunalul A. a respins acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamanta . Etichetare SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. F-AR 558/29.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscală F– AR 487/29.06.2011 emise de către pârâtă, de obligare a pârâtei de a face plățile evidențiate prin actul depus în anexa la întâmpinare, înăuntrul termenului prevăzut de lege și a cererii de acordare a daunelor morale în sumă de 50.000 euro.
S-a Iuat act că inspecția fiscală demarată împotriva reclamantei la data de 16.01.2012 a fost suspendată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. – Activitatea de Inspecție Fiscală prin Adresa nr. 1122/23.01.2012, cu începere de la data de 23.01.2012 până la comunicarea informațiilor necesare finalizării reverificării reclamantei în urma solicitări de informații tip SCAC.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. a demarat o inspecție fiscală împotriva reclamantei . Etichetare SRL, în condițiile în care societatea a formulat către pârâtă o cerere de rambursare a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată aferent perioadei 01.07._11, concluziile fiind cuprinse în Raportul de inspecție fiscală F-AR 487 din 29.06.2011 și aferent perioadei 01.03._11, cuprinsă în Raportul de inspecție fiscală F –AR nr. 660/21.09.2011.
Prin Decizia de impunere nr. F- AR 558/29.06 2011 pârâta a stabilit obligații de plată suplimentare în sarcina reclamantei în sumă de 309.901 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată și 31.047 lei dobânzi de întârziere în baza Raportului de inspecție fiscală F –AR nr.558/29.06.2011 încheiat de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP A..
De asemenea, a stabilit suplimentar obligarea reclamantei la plata sumei de 18.627 lei taxă pe valoarea adăugată și 1.081 lei dobânzi de întârziere aferente în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F –AR 755/21.09.2011.
Acțiunea reclamantei a rămas ca lipsită de obiect cu privire la cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. 558/29.06.2011 și, implicit, a Raportului de inspecție fiscală F –AR-487/29.06.2011 care a stat la baza emiterii ei, câtă vreme decizia a fost desființată de către organul fiscal pe cale administrativă, prin soluționarea contestației formulată în procedura prealabilă de către reclamantă ,stabilind în sarcina Activității de Inspecție Fiscală obligația de a efectua o nouă inspecție fiscală pentru aceeași perioadă supusă verificării, cu luarea în considerare a criticilor și a obiectivelor de control stabilite prin Decizia nr. 1.401/24.11.2011 de soluționare a contestației în procedura prealabilă depusă la f.14-25 dosar.
În speță, reclamanta nu mai are un interes juridic legitim de a stărui în anularea Deciziei de impunere F- AR 558/29.06.2011 pentru suma de 309.918 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar în sarcina sa și pentru suma de 31.047 lei reprezentând dobânzi de întârziere în condițiile în care aceste obligații fiscale suplimentare au fost anulate prin desființarea deciziei generatoare de obligații fiscale.
Noua inspecție fiscală începută împotriva reclamantei la data de 16.01.2012 a fost suspendată de către DGFP A. prin Activitatea de Inspecție Fiscală – Biroul Control Financiar la data de 23.01.2012 cu motivarea pertinentă că se impune solicitarea informațiilor de tip SCAC de la autoritățile fiscale din alte state membre ale Uniunii Europene, suspendarea fiind dispusă legal în baza prevederilor art. 104 alin. 4 și alin. 5 din OG 92/2003, republicată, modificată și completată și a art. 2 lit. g) din Ordinul nr.14/05.01.2010, reclamanta având reprezentarea eronată că noua inspecție fiscală nu a fost începută de către organul fiscal cu atribuții de control, susținând că i s-au adus prejudicii pentru nepunerea în executare a deciziei de desființare în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării ei.
La termenul din 19 aprilie 2012 instanța i-a cerut reclamantei să depună la dosar copii certificate ale contractelor încheiate cu societățile comerciale din Austria și Germania cu care a avut raporturi comerciale pentru a se verifica dacă pentru operațiunile intracomunitare efectuate sînt îndeplinite condițiile scutirii reclamantei de la plata TVA-ului prevăzute de art. 143 alin. 2 lit. a) și alin. 3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, respectiv, clauzele înscrise cu privire la transport, deconturile cheltuielilor de transport etc.
La același termen de judecată instanța i-a cerut reclamantei să precizeze în ce constau măsurile de intrare în legalitate la care să fie obligată reclamanta și care este natura și cuantumul plăților la care să fie obligată pârâta în condițiile în care sugerează că DGFP A. ar trebui să procedeze la compensarea sumelor viitoare ce fac obiectul solicitării de rambursare a TVA aferent perioadei 01.07.2008 cu obligațiile fiscale datorate de către reclamantă la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale depuse în probațiune, fără a fi evidențiate în cuprinsul cererii de chemare în judecată sau a celor două precizări de acțiune depuse ulterior.
În plus, instanța a constatat că reclamanta nu a contestat legal și motivat Decizia nr. 1.401 /24.11.2011 privind soluționarea contestațiilor formulate de către reclamantă, limitându-se să facă doar aprecieri generice, fără a indica critici de nelegalitate a acesteia.
Este nefondată cererea de acordare a daunelor morale în sumă de 50.000 euro solicitate, deoarece măsurile dispuse de către inspecția fiscală privind reluarea inspecției au fost puse în executare, inspecția a fost reluată și ulterior suspendată pentru solicitarea de informații de tip SCAC de la autoritățile fiscale străine.
Instanța a reținut că reclamanta se face vinovată de întârzierea finalizării controlului ca urmare a nedepunerii înscrisurilor solicitate de către instanță pentru a se verifica dacă, într-adevăr se impunea solicitarea de informații de tip SCAC în acest stadiu procesual și nu anterior emiterii deciziei de impunere, de inconsecvența dovedită pe parcursul procesului prin neformularea unor cereri de chemare în judecată motivate în fapt și în drept.
În baza art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a respins acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamanta . Etichetare SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. F-AR 558/29.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscală F– AR 487/29.06.2011 emise de către pârâtă, de obligare a pârâtei de a face plățile evidențiate prin actul depus în anexa la întâmpinare, înăuntrul termenului prevăzut de lege și a cererii de acordare a daunelor morale în sumă de 50.000 euro.
S-a luat act că inspecția fiscală demarată împotriva reclamantei la data de 16.01.2012 a fost suspendată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. – Activitatea de Inspecție Fiscală prin Adresa nr. 1122/23.01.2012, cu începere de la data de 23.01.2012 până la comunicarea informațiilor necesare finalizării reverificării reclamantei în urma solicitări de informații tip SCAC.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta . ETICHETARE SRL solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii precizate.
La termenul din19 martie_, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția invocată, cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare”. În raport cu aceste dispoziții legale, acțiunile judiciare soluționate în baza Legii contenciosului administrativ sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, se timbrează cu suma de 4 lei cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege:
- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și
pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris.”
De asemenea, tot potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite se timbrează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei.
Cât privește taxa de timbru datorată pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, aceasta este reglementată de art. 11 din Legea nr. 146/1997, care are următorul conținut:
(1) „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
(2) Se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești:
- încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acțiunea de partaj;
- încheierea de suspendare a judecării cauzei;
- hotărârile de declinare a competenței și de dezînvestire;
- hotărârile de anulare a cererii, ca netimbrată sau nesemnată;
- hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat”.
Pentru termenul de judecată din 19 martie 2013, recurenta a fost citată cu mențiunea de a-și timbra cererea cu 2 lei taxă judiciară și 0,15 lei timbru judiciar însă, deși legal citată, nu s-a conformat dispoziției instanței.
În consecință, constatând întemeiată excepția netimbrării, recursul formulat urmează a fi anulat ca netimbrat în conformitate cu dispozițiile art. 20 aliniatul 3 din Legea nr.146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția anulării recursului pentru netimbrare.
Anulează recursul formulat de reclamanta . ETICHETARE SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1727/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ /2012, ca netimbrat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.III.2013
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA O. D. D.
GREFIER
M. L.
Red.DD – 29.03.2013
Tehnored LM- 02.04.2013
2 expl./SM
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6096/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9515/2013.... → |
|---|
