Obligaţia de a face. Sentința nr. 476/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 476/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1119/59/2013
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -06.11.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.476
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: R. C.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare cererea promovată de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A. împotriva pârâtei Fundația „P. prietenia A.”, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă consilier juridic M. S. N., pentru pârâtă se prezintă avocat C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților depun la dosar împuternicire avocațială și delegație de reprezentare, reprezentanta reclamantei depune note de ședință, reprezentantul pârâtei depune întâmpinare, se comunică înscrisurile depuse de fiecare dintre părți, după care instanța pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei în primă instanță.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției pentru motivele expuse prin notele de ședință.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției de necompetență materială pentru motivele expuse prin întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ la data de 06.11.2013, reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A. a chemat în judecată pe pârâta Fundația „P. Prietenia A.”, pentru ca aceasta să fie obligată la restituirea sumei de 247.032,72 lei, acordată cu titlu, de prefinanțare în cadrul Proiectului POSDRUL/111/4.1./S/_ – „Cercetarea și prognozarea pieței muncii din vestul României. Evidențierea șomajului neînregistrat din Județul A.”, virată de reclamantă în contul pârâtei prin OP nr.1483/19.04.2012.
În motivare s-a arătat că prin contractul de finanțare încheiat de reclamantă la 23.02.1012 cu Autoritatea de Monitorizare pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 ( AMPOSDRU ), prin Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (OIPOSDRU), aceasta a devenit beneficiara Proiectului POSDRUL/111/4.1./S/_ - „Cercetarea și prognozarea pieței muncii din vestul României. Evidențierea șomajului neînregistrat din Județul A.”. Pentru implementarea acestui proiect, reclamanta a încheiat cu opt entități un Acord de parteneriat nr.4539/24.04.2012, în cuprinsul căruia s-au stabilit responsabilitățile fiecărui partener în implementarea proiectului, reclamanta fiind lider de parteneriat.
Între acești parteneri s-a numărat și pârâta, acesteia fiindu-i alocată cu titlu de prefinanțare, în vederea realizării obligațiilor asumate prin Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012, suma de 247.032,72 lei. Potrivit dispozițiilor din contractul de finanțare și acordul de parteneriat, prefinanțarea acordată trebuia restituită către Autoritatea de Monitorizare pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 ( AMPOSDRU ) prin rețineri din sumele stabilite ca fiind eligibile ca urmare a cererilor de rambursare formulate în cursul implementării proiectului.
Suma alocată de către AMPOSDRU cu titlu de prefinanțare a fost virată în contul reclamantei, în calitatea sa de beneficiar, semnatar al contractului de finanțare, care la rândul său a transferat-o partenerilor, în cuantumul și condițiile stabilite prin Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012, aceștia având obligația de a emite periodic către liderul de parteneriat cereri de rambursare pentru cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, însoțite de documente justificative referitoare la activitățile desfășurate și la cheltuielile efectuate. Cererile astfel formulate erau înaintate de către liderul de parteneriat către AMPOSDRU, în vederea rambursării cheltuielilor considerate eligibile.
După virarea sumei de 247.032,72 lei, cu titlu de prefinanțare, pârâta a formulat o cerere de rambursare, pentru suma de 576.064,32 lei, însă întreaga sumă solicitată a fost declarată neeligibilă de către OIPOSDRU. Mai mult, pârâta a emis Decizia nr.2/29.03.2013 prin care a denunțat unilateral Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012, rezultând astfel că aceasta nu mai are posibilitatea de a depune alte cereri de rambursare pentru sume din cuantumul cărora să se rețină prefinanțarea necesar a fi restituită.
Prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr._/22.10.2012, OIPOSDRU a învederat reclamantei faptul că sumele solicitate la rambursare de partenerul Fundația „P. Prietenia A.” sunt în întregime neeligibile, iar prin adresa nr._/27.05.2013, s-a solicitat reclamantei returnarea prefinanțării acordate acestei fundații.
Reclamanta a contestat Scrisoarea Standard de Informare emisă de autoritatea responsabilă cu gestionarea POSDRU, în baza atribuțiilor delegate prin contractul de finanțare, contestația fiind respinsă în procedura administrativă, această soluție fiind atacată cu plângere în dosar nr._, al Curții de Apel Timișoara.
De asemenea, reclamanta a solicitat pârâtei prin adrese repetate (nr.6259/29.05.2013, 8630/19.07.2013,_/11.10.2013), restituirea sumei virate cu titlu de prefinanțare, în considerarea faptului că expirase termenul maxim de 6 luni în interiorul căruia, potrivit art.6 alin.3 din contractul de finanțare, puteau fi formulate cereri de rambursare a unor cheltuieli angajate în cursul implementării proiectului, iar pârâta a denunțat unilateral acordul de parteneriat.
În susținerea cererii, reclamanta invocă prevederile art. 17 alin.3 din OUG nr.64/2009, art. 6 alin.3 din Contractul de finanțare, care fac referire la obligația restituirii integrale sau parțiale a prefinanțării acordate, în cazul proiectelor pentru care beneficiarii nu justifică prin cereri de rambursare utilizarea acesteia.
Pentru termenul de judecată din 11.12.2013, părțile au fost citate cu mențiunea de a-și exprima poziția asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea acțiunii astfel promovate.
Prin notele de ședință depuse la dosar la termenul menționat, reclamanta a opinat în sensul că revine Curții de Apel competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță, în temeiul art. 10 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, întrucât pe seama reclamantei a fost emisă Notificarea nr._/27.05.2013, de către OIPOSDRU, aceasta reprezentând un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru recuperarea unor sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, iar acțiunea de față este promovată pentru recuperarea de la partenerul Fundația „P. Prietenia A.” a prefinanțării acordate din finanțarea nerambursabilă atribuită în baza contractului de finanțare.
La rândul său, prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 11.12.2013, pârâta a susținut că este necesară declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Secției a II-a Civile a Tribunalului T., întrucât acțiunea promovată are ca obiect pretenții, nu este îndreptată împotriva unui act administrativ și nici împotriva unei autorități publice, pârâta neputând fi astfel calificată, căci este un subiect de drept privat, ce nu poate fi nici măcar asimilat unei autorități publice, potrivit art. 2 alin.1 lit.b teza ultimă din Legea nr.554/2004. De asemenea s-a învederat că valoarea pretențiilor formulate de reclamantă depășește pragul valoric de 200.000 de lei, menționat de art. 94 pct.1 lit.j din Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC), astfel încât, potrivit art. 95 pct. 1 NCPC, competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță revine tribunalului.
Pârâta a mai invocat prin întâmpinare excepția de inadmisibilitate a acțiunii, motivat de faptul că reclamanta n u a parcurs procedura medierii, solicitând și suspendarea judecății în temeiul art. 43 alin.1 pct.1 NCPC, până la soluționarea dosarului nr._ al Curții de Apel Timișoara, care vizează plângerea formulată de reclamantă împotriva actului emis de OIPOSDRU pentru obligarea acesteia la restituirea prefinanțării acordate Fundației „P. Prietenia A.”.
În condițiile art. 131 NCPC, instanța a constatat că este obligată ca la primul termen de judecată să verifice dacă este competentă să judece pricina, astfel încât urmează ca excepția de necompetență invocată la termenul de judecată din 11.12.2013 să fie analizată cu prioritate față de excepția de inadmisibilitate și față de cererea de suspendare, formulată de pârâtă, în condițiile impuse de art. 248 alin.1 și 2 NCPC.
Se constată că excepția astfel invocată este întemeiată, față de următoarele considerente:
Raportat la susținerile părților litigante, se constată necesar ca, pentru determinarea competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei, să se stabilească natura juridică a acțiunii de față.
Astfel, instanța reține că a fost sesizată cu o cerere prin care reclamanta tinde la executarea unei obligații de restituire a prefinanțării acordate pârâtei, pretins a fi fost asumată de aceasta din urmă prin art.7.3 clauza ultimă din Acord de parteneriat nr.4539/ 24.04.2012 (fila 33 dosar), coroborat cu art.6 alin.3 paragraf 2 din Contractul de finanțare încheiat cu AMPOSDRU prin OIPOSDRU, cu nr.2177/23.02.2012 și_/23.02.2012 (fila 12 dosar).
De asemenea, reclamanta se prevalează și se o obligație legală a pârâtei de restituire a prefinanțării acordate conform Acordului de parteneriat nr. 4539/ 24.04.2012, invocând în acest sens dispozițiile art. 17 alin.3 din OUG nr.64/2009.
Prin urmare, acțiunea de față trebuie considerată un litigiu care, fie poartă asupra unei obligații asumate prin Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012, fie reprezintă o cerere de repunere a părților în situația anterioară, ca urmare a denunțării unilaterale a acestui acord de către pârâtă, prin restituirea prestațiilor deja efectuate, respectiv, prin alocarea prefinanțării, urmare a executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate în implementarea proiectului de către pârâtă, respectiv a imposibilității de executare a acestor obligații, după emiterea de către aceasta a deciziei nr.2/29.03.2013, de denunțare unilaterală a acordului de parteneriat.
Așadar, instanța reține că acțiunea de față reprezintă un litigiu apărut în faza de executare sau la încetarea unei convenții încheiate între cele două părți litigante, respectiv a Acordului de parteneriat nr.4539/24.04.2012.
Or, potrivit art.2 alin.1 lit.f din Legea nr.554/2004, intră în sfera contenciosului administrativ doar acele litigii în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, care au fost generate din emiterea sau încheierea unui act administrativ. Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii de față revine instanței de contencios administrativ, doar în măsura în care Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012, de care se prevalează reclamanta, ar putea fi calificat drept act administrativ. De asemenea, se constată că art. 8 alin.2 din Legea nr.554/2004, atribuie instanței de contencios administrativ competența de soluționare a litigiilor legate de executarea sau încetarea unui contract administrativ, în sensul definit de art. 2 alin.1 lit.c teza ultimă acestui act normativ.
Contrar susținerilor pârâtei, instanța constată că litigiul de față intră în sfera contenciosului administrativ, căci Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012 reprezintă un act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
În acest sens, instanța reține că, după încheierea contractului de finanțare din data de 23.02.2012, în vederea implementării proiectului pentru care i-au fost alocate fondurile europene nerambursabile, reclamanta a încheiat cu opt parteneri, dintre care pârâta era partenerul nr.6, Acordul de parteneriat nr.4539/24.04.2012, al cărui scop era realizarea efectivă a activităților din cadrul proiectului, prin intermediul partenerilor, potrivit responsabilităților limitativ arătate în acord.
Așadar, acordul de parteneriat a fost încheiat de reclamantă în calitatea sa de autoritate publică, beneficiară a finanțării nerambursabile din partea UE, pentru executarea unor lucrări de interes public, anume, „Cercetarea și prognozarea pieței muncii din vestul României. Evidențierea șomajului neînregistrat din Județul A.”, care făceau obiect al proiectului finanțat, stabilindu-se în art.2.2 din Acord că prevederile cererii de finanțare formulate de reclamantă, inclusiv anexele acesteia, cuprinzând Proiectul POSDRUL/111/4.1./S/_, sunt direct aplicabile acordului de parteneriat, prevalând asupra clauzelor acestuia din urmă (fila 27 dosar).
Or, în condițiile în care această convenție a fost încheiată între cele două părți litigante ale procesului de față pentru executarea unor lucrări de interes public, una dintre părțile semnatare (reclamanta) fiind o autoritate publică în sensul art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, trebuie concluzionat că acordul de parteneriat reprezintă un contract administrativ, respectiv, un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin.1 lit.c teza ultimă din legea menționată.
Prin urmare, prin acțiunea promovată reclamanta tinde fie la executarea unei obligații asumate prin contractul administrativ, fie la repunerea în situația anterioară încheierii acestuia, după încetarea sa între cele două părți litigante, ca urmare a denunțării unilaterale din partea pârâtei. O atare acțiune se înscrie în noțiunea de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin.1 lit.f, coroborat cu art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste motive, instanța va înlătura susținerile pârâtei potrivit cărora ar reveni instanței specializate în soluționarea litigiilor dintre profesioniști competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță, constatându-se că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenții, însă acestea sunt formulate în considerarea unor obligații asumate printr-un contract administrativ sau ca urmare a încetării unui astfel de contract administrativ. În același sens, instanța constată că nu prezintă relevanță faptul că pârâta nu este o autoritate publică, de vreme ce în definiția contenciosului administrativ intră orice litigii în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar reclamanta poate fi calificată ca atare, aspect necontestat în cauză.
În schimb, instanța constată nefondate susținerile reclamantei potrivit cărora competența de soluționare în primă instanță a acțiunii ar reveni Curții de Apel în temeiul art.10 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, căci obiect al acțiunii de față nu îl face notificarea nr._/27.05.2013, emisă de AMPOSDRU prin OIPOSDRU, pentru a se pune în vedere reclamantei să restituie prefinanțarea acordată acesteia în baza contractului de finanțare și distribuită de aceasta pârâtei, în baza acordului de parteneriat. Dimpotrivă, acea notificare, care vizează raportul juridic născut între reclamantă și AMPOSDRU prin OIPOSDRU, din contractul de finanțare, face obiect al dosarului nr._ al Curții de Apel Timișoara, în care reclamanta a contestat actele administrative prin care s-a stabilit că sumele solicitate la rambursare, în baza cererii formulate de partenerul nr.6, Fundația „P. Prietenia A.”, nu sunt eligibile, solicitându-se restituirea lor de către reclamantă.
În schimb, acțiunea de față vizează raportul juridic dintre beneficiara finanțării, reclamanta, și partenerul nr.6, pârâta, raport născut din acordul de parteneriat, iar obiectul acestei acțiuni îl constituie fie îndeplinirea obligației asumate contractual de restituire în anumite condiții a prefinanțării, fie repunerea părților în situația anterioară, după încetarea prin denunțare unilaterală a acordului.
Așadar, acțiunea nu vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală (AMPOSDRU), pentru restituirea prefinanțării de către reclamantă, ci reprezintă un litigiu care vizează executarea sau încetarea unui contract administrativ încheiat de o autoritate publică de nivel județean (reclamanta) cu un subiect de drept privat, pârâta.
Astfel fiind, se constată că pentru determinarea competenței materiale de soluționare în primă instanță a acțiunii nu sunt aplicabile disp.art. 10 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, ci prevederile art.10 alin 1 teza I din același act normativ, care stabilesc că litigiile privind actele administrative încheiate de autoritățile publice județene (cum este cazul de față, în care litigiul privește un act administrativ asimilat încheiat de reclamantă), se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Rezultă astfel că revine Tribunalului A. (Secția de contencios administrativ și fiscal) competența materială de soluționare în primă instanță a acțiunii, motiv pentru care, în aplicarea disp.art. 132 alin.3 NCPC, se va declina în favoarea Tribunalului A. competența materială de soluționare în primă instanță a cererii promovate de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A. împotriva pârâtei Fundația „P. Prietenia A.”, urmând a se constata că admiterea excepției de necompetență face superfluă analizarea excepțiilor de inadmisibilitate și a cererii de suspendare de către Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină în favoarea Tribunalului A. competența materială de soluționare în primă instanță a cererii promovate de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A., având sediul în A., . A, Județul A. împotriva pârâtei Fundația „P. Prietenia A.”, având sediul în Municipiul A., ..119, ., cu sediul procedural ales la Cabinet Individual de Avocat C. C., în Timișoara, Bv.Take I. nr.6, ..
Pronunțată în ședința publică azi, 11.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. F. C.
RED: RC -09.01.2014
TEHNORED/F.C./ 09.01.2014
4.ex./SM
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2693/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6096/2013.... → |
|---|
