Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1233/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1233/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 4163/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1233
Ședința publică din 19 martie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin D.G.F.P. A. împotriva sentinței civile nr. 3959/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. N. - F. și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 15.03.2013 întâmpinare de către reclamantul intimat P. N. F..
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod pr. civ. și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță la data de 15.06.2012, reclamantul P. N. F. a cerut în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș la restituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 1.085 lei, plătită la Trezoreria Sebiș cu chitanța . nr._ /03.04.2012 emisă de pîrîta de ordinul I, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a plătit taxa pe poluare a cărei restituire o solicită, stabilită în baza Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru a putea înmatricula autovehiculul second hand marca Ford, tip Transit, Categoria auto N.1, norme poluare E3, fabricat în anul 2000, înmatriculat pentru prima dată la 21.02.2001.
Considerând că a plătit o taxă nelegală și nedatorată a formulat către pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș o cerere de restituire sub nr._/05.05.2012, respinsă prin adresa nr._/24.05.2012 – f. 13 dosar.
În aceste condiții, față de refuzul nejustificat și explicit de restituire a unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului comunitar a susținut că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
A susținut că taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv a art. 90 din Tratatul CE, deoarece Legea nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule încalcă principiul „poluatorul plătește” nu se poate aplica, deoarece este discriminatorie, abuzivă și confuză. Totodată, a arătat că această lege este în totală contradicție cu legislația Uniunii Europene, dar și cu legislația națională în vigoare.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 124 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, formulând o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului să fie admisă și cererea de chemare în garanție, cu consecința obligării chematei în garanție la suportarea despăgubirilor și a celorlalte cheltuieli, în locul pârâtei, deoarece taxa pe poluare a intrat în patrimoniul acesteia, în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 9/2012.
Prin sentința civilă nr. 3959/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. N. F. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și, în consecință, obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș la restituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 1.085 lei, plătită la Trezoreria Sebiș cu chitanța . nr._ /03.04.2012 emisă de pârâta de ordinul I, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care a obligat-o să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin prezenta hotărâre.
A obligat pârâta de ordinul I la 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul second hand marca Ford, tip Tranzit, Categoria auto N.1, norme poluare E3, fabricat în anul 2000, înmatriculat pentru prima dată la 21.02.2001, pentru care a plătit taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 1085 lei.
Taxa pentru emisiile poluante prezentate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-402/2009 (T. împotriva României) din 07.04.2011, Curtea a reținut:
„Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, asupra interpretării aceluiași art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, investită cu soluționarea recursurilor în interesul legii cu privire la aplicarea art.4, art.7 și art.10 din OUG nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, raportat la prevederile art.7 al.2 din Legea nr.554/2004, a admis recursurile în interesul legii prin Decizia nr.24/14.11.2011, obligatorie în baza prevederilor art.3307 al.4 Cod procedură civilă, începând cu data pronunțării ei.
În esență, a concluzionat că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la prevederile art.205–218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiată pe prevederile art.117 al.1 lit.d din același cod.
Articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În cauza T. împotriva României, s-a reținut că datele statistice prezentate au confirmat scăderea considerabilă a înmatriculărilor vehiculelor de ocazie importate în România de la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Chiar dacă OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule a fost abrogată prin Legea nr.9/2012, văzând precedentul judiciar din cauza T. c.a. România, văzând cuantumul ridicat al taxei pentru emisiile poluante la plata căreia a fost obligat reclamantul pentru a-și putea înmatricula autoturismul achiziționat second hand din spațiul Uniunii Europene, prima instanță a reținut că taxa stabilită în sarcina sa este discriminatorie, încălcând cu evidență art.90 din Tratatul Convenției Europene, precum și principul liberei circulații a mărfurilor în spațiul Uniunii Europene consacrat în art.34-36 din același act normativ.
A reținut însă că este nefondată cererea reclamantului privind reactualizarea sumei în raport cu rata dobânzii legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, deoarece contravine prevederilor art.124 al.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, care cuprind prevederi derogatorii de la dreptul comun în materia reparării integrale a prejudiciului, legiuitorul fiscal prevăzând expres că în situația sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau la art.70, după caz, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
În consecință, în baza art.18 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, art.117 al.1 lit.d și a art.124 Cod procedură fiscală, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. N. F. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 1.085 lei, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art.124 al.2 și art.120 al.7 Cod procedură fiscală.
În baza art.60 și următoarele Cod procedură civilă, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, pe care a obligat-o să suporte în locul pârâtei plata taxei pe poluare actualizată și celelalte cheltuieli ocazionate, având în vedere că taxa a intrat în patrimoniul acesteia, profitându-i în exclusivitate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la 42 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr.3959/04.10.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
În motivarea recursului, a arătat că prin decizia nr._/02.04.2012, pentru autovehiculul achiziționat de reclamant, organele fiscale au stabilit o taxă pentru emisiile poluante în sumă de 1.085 lei, având în vedere elementele de calcul prevăzute de Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin acțiunea formulată reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ci faptul că aceasta este ilegală și discriminatorie.
Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (Monitorul Oficial nr.17 din 10 ianuarie 2012), în vigoare de la data de 13 ianuarie 2012, stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu, gestionată de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”, această taxă este legal datorată, reclamantul neinvocând prin acțiune faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al taxei corespunzătoare vehiculului în cauză, prevăzute de legislația în vigoare.
Incidența dispozițiilor art.110 (ex-articolul 90 TCE), primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în această cauză este inexistentă. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr.9/2012, aplicată produsului provenind din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective precum emisiile de CO2, capacitatea cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale și fără a avea efect discriminatoriu.
De asemenea, din cuprinsul art.3 al.(1) din Legea nr.9/2012 rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei – excepțiile prevăzute de același articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Mai mult, în speță, taxa în sumă de 1.085 lei a fost stabilită ca urmare a cererii reclamantului depusă la organul fiscal, prin care a solicitat calculul acesteia, pentru autovehiculul marca Ford, tip Transit, Categoria auto N.1 în conformitate cu prevederile Legii nr.9/2012.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
De asemenea, pârâta a susținut că sentința este neîntemeiată și în privința obligării la plata cheltuielilor de judecată, deoarece prin admiterea cererii de chemare în garanția a Administrației F. pentru Mediu, în condițiile art.60 C.pr.civ., aceasta este partea care a căzut în pretenții și care trebuie să fie obligată implicit și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată potrivit art.274 al.1 C.pr.civ.
În drept, pârâta a invocat art.304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civ. și Legea nr. 9/2012.
Reclamantul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii Tribunalului A..
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin decizia nr._/02.04.2012 a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș, reclamantului P. N. - F. i s-a impus în baza Legii nr.9/2012 achitarea taxei pentru emisiile poluante de 1085 lei, ca o condiție pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Ford, tip Tranzit, Categoria auto N.1, achiziționat din Anglia unde a și fost înmatriculat pentru prima dată la 21.02.2001.
La aceeași dată de 05.07.2012, reclamantul a achitat suma de 5.653 lei.
Art.4 din Legea nr.9/2012 prevede:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
OUG nr.1/2012 a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i), ale art.4 al.(2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 al.(1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013 (art.1).
Art.2 al.(2) prevede că sumele achitate se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În continuare deci această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă efecte discriminatorii. Autovehiculele din categoriile vizate de Legea nr.9/2012 fac parte din categoria bunuri și nu pot fi taxate numai pentru că au fost aduse dintr-un stat european.
Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) de aceeași categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Curtea constată că taxa pentru emisiile poluante prelevată în condițiile Legii nr.9/2012 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod corect prima instanță a obligat pârâta să le plătească reclamantului, fără însă a le pune și în sarcina chematei în garanție.
Pârâta este partea care a căzut în pretenții față de reclamant prin stabilirea și obligarea acestuia la plata taxei de poluare, care s-a dovedit a fi contrară legislației comunitare. Prin urmare, pârâta este cea care se impune a fi obligată la cheltuieli de judecată în baza art.274 al.1 C.pr.civ.
Chemata în garanție nu poate fi obligată decât la restituirea către pârâtă a sumei reprezentând taxa de poluare, pe care a primit-o în gestiune, la care se adaugă dobânda fiscală.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 3959/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 274 Cod pr. civ., nu va acorda cheltuieli de judecată, recurentei ca necuvenite, iar reclamantului intimat ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin D.G.F.P. A. împotriva sentinței civile nr. 3959/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. N. - F. și Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./03.04.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./08.04.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8831/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4863/2013.... → |
|---|
