Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8831/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8831/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 5089/115/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -21.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 8831
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 septembrie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de DGFP C.-S. în reprezentarea AFP Caransebes împotriva sentinței civile nr. 419/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul Carș- S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. R. I. și Administrația F. pentru Mediu, AVÂND CA OBIECT CONTESTAȚIE ACT ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.418/22.02.2013 Tribunalul C.-S. a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. R. I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș și Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 20.027/12.12.2008 și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș să restituie reclamantului suma de 3.765 lei, reprezentând taxa de poluare.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu și a obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 3.765 lei, reprezentând taxa de poluare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă DGFP C. - S. în nume propriu și în reprezentarea AFP Caransebeș, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității acțiunii. A arătat că taxa de poluare a fost calculată in temeiul OUG nr. 50/2008 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc), și mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, sens în care invocă art.1 alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare .
Analizând recursul promovat prin aplicarea dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod procedură civilă, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată următoarele:
Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, Curtea constată vă cererea reclamantului de anulare a deciziei de calcul al taxei pe poluare în baza căreia s-a perceput suma a cărei restituire se pretinde, apare inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
Decizia de calcul al taxei pe poluare este un act administrativ fiscal, încadrându-se în definiția dată acestuia prin art. 41 C.pr.fiscală (fiind „act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea drepturilor și obligațiilor fiscale”), precizându-se chiar în conținutul său că aceasta constituie titlu de creanță și că poate fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, aceasta poate fi contestată doar în procedura specială stabilită prin art. 205 și urm. C.pr.fiscală, la care face trimitere expresă art. 7 din OUG nr. 50/2008, procedură de care, însă, reclamantul nu a uzat.
Se impune astfel concluzia că este inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de calcul al taxei pe poluare, lipsa plângerii prealabile constituindu-se ca un fine de neprimire a cererii de anulare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, acest capăt de cerere al acțiunii se impune a fi respins ca inadmisibil, fără a fi cercetat în fond, în condițiile prescrise de art. 137 alin.1 C.pr.civ.
În ceea ce privește temeinicia petitului cererii având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată, instanța reține că, în speță, reclamanta nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Dimpotrivă, se constată că reclamantul se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., mai sus citată, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. În acest sens s-a concluzionat în cauza N., C-263/10, la pct. 27.
Față de cele expuse, având în vedere că reclamantul a achitat taxa pe poluare la data de 12.12.2008, în temeiul OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, se impune interpretarea dată legislației Uniunii Europene prin hotărârea, în cauza T., deja citată.
Așadar sunt întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Cu privire la invocarea articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Curtea precizează că articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului are următorul conținut:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
Curtea reamintește că în prezenta cauză, reclamantul critică legalitatea unei taxe care i-a fost impusă, susținând incompatibilitatea acesteia cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Așadar, reclamantul nu a invocat încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru ca pârâtele să își justifice conduita prin invocarea articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Așadar, obiectul acestui litigiu privește compatibilitatea taxei impuse reclamantului cu alte dispoziții decât cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, fiind necontestat de către reclamant că articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenție permite aplicarea unei astfel de taxe.
În consecință, reținând că articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenție nu are legătură cu cauza, Curtea nu poate lua în considerare nici acest argument al autorităților pârâte.
Totodată, referitor la faptul că DGFP C.-S. a înțeles să promoveze recurs și în nume propriu, Curtea reține că rezultă din sentința recurată că acțiunea reclamantei nu a fost admisă și față de DGFP C. S., ci doar în contradictoriu cu pârâta AFP Carnsebeș, în sarcina căreia s-au stabilit toate obligațiile de plată.
Curtea constată că hotărârea menționată nu stabilește obligații în sarcina pârâtei DGFP C. S., astfel încât aceasta nu poate obține vreun folos practic prin promovarea recursului în nume propriu.
Față de cele expuse, instanța concluzionează că pârâta DGFP C. S. nu justifică interesul de a promova recursul în speță, motiv pentru care va respinge ca lipsită de interes calea de atac declarată în nume propriu de această pârâtă.
În baza art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ., pentru considerentele expuse, va fi admis recursul formulat de DGFP C.-S. în reprezentarea AFP Caransebes împotriva sentinței civile nr. 419/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul Carș- S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. R. I. și Administrația F. pentru Mediu, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va respinge petitul referitor la anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 20.027/12.12.2008. Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DGFP C.-S. în reprezentarea AFP Caransebes împotriva sentinței civile nr. 419/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul Carș- S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. R. I. și Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge petitul referitor la anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 20.027/12.12.2008.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de recurenta DGFP C.-S. în nume propriu .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
F. C.
Red.ȘEP – 01.10.2013
Thred.FC- 01.10.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător: Iliașă M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6129/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1233/2013.... → |
|---|
