Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 599/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 7334/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.599
Ședința publică din 20.02.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr.834/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. I. și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Jimbolia, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat F. S. C., pentru reclamantul intimat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 29.01.2013, reclamantul intimat a depus la dosar dovada înmatriculării autovehiculului din litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, iar cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T., lasă soluția la aprecierea instanței, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, reclamantul B. I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Jimbolia și Direcția G. A Finanțelor Publice T. să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: anularea Deciziei taxei de poluare din data de 05.09.2011, respectiv 10.10.2011; restituirea sumei de 1347 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării contrarietății dintre OUG nr. 50/2008 și art. 110 din TCE;
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat din spațiul comunitar, un autoturism pentru a cărui înmatriculare a achitat o taxă de poluare, în cuantum de 1347 lei; a arătat că a solicitat pârâtei restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, însă aceasta a refuzat restituirea, apreciind că cererea sa este neîntemeiată.
Reclamantul a apreciat că prevederile OUG 50/2008 sunt contrare art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nelegale și abuzive, motiv pentru care trebuie înlăturate, deoarece normele europene au prioritate.
Lipsa de legalitate a instituirii taxei de poluare se conturează în aceea că se creează o situație discriminatorie între produsele naționale și cele similare importate ori, prin protejarea producției interne, se încalcă prevederile art. 90 din Tratat.
Pârâta DGFP T. a formulat întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că acțiunea este neîntemeiată, susținând că taxa de poluare este legală, fiind calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Prin sentința civilă nr.834/28.03.2012, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 1347 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art.124 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală începând cu data expirării celor 45 zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor, a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare emisă pe numele reclamantului și a obligat pârâtele la 339,3 lei cheltuieli de judecată restrânse față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru finalizarea procedurii de înmatriculare petenta a fost nevoita solicite la AFPM Timișoara stabilirea taxei pe poluare pentru autovehiculul achiziționat conform prevederilor art. 5 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule pe care a si achitat-o ulterior în valoare de 1347 lei potrivit chitanței care se găsește la dosar.
Reclamantul a invocat încălcarea art. 110 din TCE cu privire la discriminare.
Tribunalul a reținut ca acțiunea formulata este întemeiata având în vedere următoarele.
În cauza C 402/09 ( T. vs statul român) Curte de la Luxemburg în urma unei întrebări preliminarea adresată de instanțele românești a stabilită că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62
În consecința restituirea taxei de poluare achitate în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d) C. pr. fisc. (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Sub acest aspect, este irelevant dacă reclamantul a contestat (în procedură prealabilă) sau nu pseudo-actul administrativ fiscal emis anterior încasării taxei (decizia de calcul a taxei de poluare), întrucât acest act nu mai poate produce niciun fel de efecte juridice. Astfel, din momentul ce actul normativ (O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială) este incompatibil cu dreptul european, este evident faptul că decizia de calcul a taxei de poluare nu poate supraviețui și nu mai poate produce niciun fel de efecte juridice, motiv pentru care va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, Tribunalul a constatat că problema litigioasă pe care o ridică speța de față, este aceea de a stabili dacă legislația internă – care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamantă, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În sensul celor de mai sus, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În ce privește raportul dintre legislația internă și legislația comunitară, precum și modul de soluționare a eventualelor conflicte ce apar între aceste categorii de norme, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 148 din Constituția României - urmare a aderării la Uniunea Europeană - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
În speță, examinând conformitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, cu prevederile art. 110 paragraful 1 din TFUE, Tribunalul a constatat că, răspunzând întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C 402/09 ( T. vs Statul român) că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Ori, potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, o astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 TFUE.
Pentru motivele arătate tribunalul în temeiul art. 18 din lege nr. 554/2004 a admis acțiunea formulata și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 1347 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art.124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data expirării celor 45 de zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor
De asemenea a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare emisă pe numele reclamantului.
În temeiul art. 274 alin 3 cod procedură civilă a obligat pârâta la 339 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. solicitând admiterea recursului formulat, modificarea sentinței civile nr. 834/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T., respingerea acțiunii ca netemeinică si nelegală, a dobânzilor legale aferente, precum și cheltuielilor de judecată în sumă de 339,3 lei care au fost obligate pârâtele.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civila recurata prima instanța nu face nici o referire la excepția lipsei calității procesuale a DGFP T., invocata prin întâmpinare de către aceasta parata, motiv pentru care a revenit asupra acestei excepții.
Raportându-se cererilor formulate de reclamanta prin acțiune si aplicând cadrul legal reglementat de Legea 554/2002 a contenciosului administrativ în baza căreia îsi întemeiază aceasta acțiunea, se poate observa ca Direcția Generala a Finanțelor Publice T. nu poate sta în cauza în calitate de parata, întrucât nu se solicita anularea unui act administrativ fiscal emis de către aceasta instituție ori recunoașterea unui drept in condițiile stipulate, ci doar restituirea taxei de poluare achitata la Trezoreria Jimbolia cu dobânzile aferente, astfel că s-a solicitat să se constatei lipsa calității procesuale pasive a instituției recurente si sa se respingă, pe cale de consecința acțiunea formulata față de Direcția Generala a Finanțelor Publice T..
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant în ce privește restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitată.
S-a solicitat a se avea în vedere prevederile O.U.G. nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ care instituie obligația plații unei taxe de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism în România.
Acest act normativ nou aplicabil în domeniul industriei auto nu este în contradicție cu dispozițiile comunitare aplicabile si nici cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, așa cum încearcă sa convingă reclamanta. De altfel, s-a apreciat ca prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente cauzei, întrucât, aceasta taxa nu se mai constituie ca un impozit fiscal, nefăcându-se venit la bugetul statului, ci, așa cum prevede art.l din ordonanță.
Totodată, nu poate fi vorba nici de discriminare, atâta vreme cat obligația plații taxei de poluare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, neaflându-ne deci, în prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
Așa încât, în mod corect, în baza art.5 din OUG nr.50/2008 si a art.3 din NM de aplicare a ordonanței, organul competent si anume Administrația Finanțelor Publice Jimbolia a calculat taxa pe poluare datorata de reclamanta prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare este datorata de orice persoana care dorește sa înmatriculeze un autoturism în România, indiferent de proveniența sau vechime, în baza legii, respectiv O.U.G. nr.50/2008, act normativ emis în spiritul legislației comunitare în acest domeniu si în deplină concordanță cu exigentele Comisiei Europene si cu Tratatul Comunității Europene.
Referitor la plata dobânzilor legale aferente, s-a solicitat respingerea acestora cu următoarele precizări: dobânda legala prevăzuta de O.G. nr. 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Or, în speță, obligația de plata a taxei de poluare în temeiul prevederilor OUG nr. 50/2008, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care să prevadă ca aceasta obligație de plata este purtătoare de dobânzi si, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, aceasta taxa nu avea un termen legal de plata sau o data a scadentei sale prevăzuta în mod expres în lege (OUG nr. 50/2008), pe care contribuabilul sa fie astfel obligat sa le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere. În practică, aceasta taxa se achita de către contribuabili la o data la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterala de voința, fără ca organele fiscale sa-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plata sau data a scadentei inexistente, după cum s-a arătat.
În aceste condiții, aferent taxei de poluare prevăzuta de art. 50/2008 organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu exista un temei legal care să permită acest lucru, în lipsa unui termen de plată a taxei.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 339,3 lei recurenta a solicitat respingerea acestora, având în vedere ca încasarea taxei de poluare nu s-a făcut abuziv de către A.F.P. Jimbolia ci în mod corect în baza prevederilor O.U.G. Nr.50/2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat doar în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În speța de față Decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de AFP Jimbolia, instituție independentă de pârâta DGFP T., iar taxa a fost achitată la Trezoreria Jimbolia din subordinea AFP Jimbolia, astfel că, reținându-se că recurenta DGFP T. nu a emis niciun act care să facă obiectul cauzei de față și nici nu a încasat suma solicitată, nu are calitate procesuală pasivă.
Excepția invocată se impunea a fi admisă de prima instanță care în mod greșit a omis a se pronunța asupra ei, astfel că sentința atacată urmează a fi modificată în sensul arătat.
Cât privește apărările de fond, apreciate ca fiind formulate ca mandatar al AFP Jimbolia, Curtea reține că în analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant este necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
De asemenea, privește criticile vizând obligarea la plata dobânzilor acordate de prima instanță, sunt găsite nejustificate, întrucât aceste dobânzi nu au fost acordate în considerarea unei dispoziții legale speciale pentru taxa de poluare, ci în considerarea normelor legale generale reprezentate în materie fiscală de dispozițiile art.124 alin. 1 Cod de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală, precum și în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.110 din Tratatul Comunității Europene.
Așadar, coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 („pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70”) cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală („cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”), se constată a fi corectă interpretarea primei instanțe potrivit căreia dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei de poluare.
Cu privire la critica adusă obligării la plata cheltuielilor de judecată, Curtea subliniază că declanșarea litigiului s-a datorat tocmai refuzului pârâtei AFP Jimbolia de a dispune restituirea sumei solicitate de reclamant. În condițiile în care nu se poate reține legalitatea refuzului de restituire a sumei, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este consecința legală, prevăzută de art. 274 Cod de procedură civilă, a faptului că a căzut în pretenții.
Constatând așadar întemeiat recursul doar în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea urmează a-l admite cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingeri acțiunii față de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, reținând că toate apărările de fond ale recurentei au fost respinse, astfel încât aceasta este în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr.831/28.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. I..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. C. D. O. M. Bacău
GREFIER
A. D. B.
Red. M.C.D/15.03.2013
Tehnored. A.D.B/18.03.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: M. T.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 63/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9629/2013.... → |
|---|
