Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 20/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 8852/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. DICA
JUDECĂTOR: C. L.
JUDECĂTOR: DR. C. P.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află recursul formulat de pârâta-recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Caransebeș împotriva Sentinței civile nr.1581 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat O. P. reprezentat de . Drobeta Turnu Severin și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta-recurentă a solicitat judecata cauzei și în lipsă de la dezbateri, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1581 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația F. Pentru Mediu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O. P., prin reprezentant legal . Dobeta T. S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș să restituie reclamantului suma de 2364 lei.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș la plata sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Administrației F. pentru Mediu București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate din oficiu sau de către părțile din proces.
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., invocată din oficiu, Tribunalul a observat că aceasta a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul a considerat că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică Caransebeș, care a refuzat și restituirea taxei de poluare, aceasta are calitate procesuală pasivă și, nicidecum Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., instanța a respins această excepție, având în vedere că excepția de procedură a fost ridicată de o parte lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul O. P. a cumpărat în anul 2009 din Franța, autoturismul marca RENAULT LAGUNA, înmatriculat pentru prima dată în Franța la 17.08.1999.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/04.09.2009, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș a stabilit în sarcina reclamantului obligația fiscală de a plăti suma de 2364 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat taxa de poluare cu chitanța . nr._/07.09.2009, iar ulterior, a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei de poluare, instituită de Statul Român prin OUG. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș.
Tribunalul a considerat susținerile reclamantului, ca fiind întemeiate, pentru următoarele motive:
Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare sub incidența căreia intră și achiziționarea de către reclamant în anul 2009 a unui autovehicul de ocazie, înmatriculat în Franța.
Cum reclamantul a susținut că taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90), Tribunalul observă că atât Comisia Europeană, cât și Curtea de Justiție Europeană, a dat o importanță deosebită aplicării acestor dispoziții din Tratat, întrucât de aplicarea sau neaplicarea corectă a acestor prevederi depinde într-o mare măsură asigurarea libertății de circulație precum și menținerea unui climat de concurență comercială normală în piața internă unică.
Tribunalul a constatat că, în interpretarea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, în cauzele T. și N. contra României.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, „art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională”.
Tribunalul a reținut că, în opinia Curții, taxa de poluare instituită prin OUG. nr. 50/2008, atât în varianta inițială a actului normativ cât și în modificările și completările ulterioare ale acestuia, este discriminatorie, având ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie, naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
Tribunalul a observat, pornind de la importanța pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat-o aplicării uniforme a dreptului comunitar - garanție a dezvoltării Comunității pe coordonatele stabilite de tratate - că au fost consacrate reguli constituționale comunitare ce acordă caracter de supremație dreptului comunitar.
În același timp, în momentul în care un stat devine membru al Comunității - România a devenit membră în anul 2007, întregul sistem juridic Comunitar este încadrat în ordinea națională de drept și devine în mod direct aplicabil în statul respectiv.
Or, a nu da curs celor două principii importante ale dreptului comunitar, respectiv principiul supremației dreptului comunitar și al efectului direct, ar însemna ca Statul membru al Comunității să nu răspundă față de conaționalii săi de încălcarea dispozițiilor de drept comunitar.
Ca urmare, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul consideră că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
În același timp, dacă taxa de poluare apare ca fiind în contradicție cu dreptul comunitar, a cărei aplicare este prioritară față de dreptul intern, sunt incidente dispozițiile art. 117 lit. d Cod procedură fiscală, potrivit cărora ,,(1)Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:....(d) cele plătite ca urmare aplicării eronate a prevederilor legale”.
Împotriva acestei hotărâri pârâta-recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, a declarat recurs, invocând excepția neîndepliniri procedurii prealabile, deoarece reclamantul nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată de art. 205 Cod procedură fiscală, art. 41 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, se susține compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu art. 110 din TFUE, actul normativ fiind emis tocmai pentru a asigura conformitatea dreptului intern cu dreptul U.E.
În cauză, reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul promovat de pârâta-recurentă, prin aplicarea dispozițiilor art. 304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește neîndeplinirea procedurii prealabile, se reține că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 al.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Justiție și Casație conform Deciziei nr.24 din 14.11.2011 pronunțată de instanța supremă, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, decizie cu efecte obligatorii.
Pârâta DGFP C.-S., în nume propriu nu a formulat critici împotriva sentinței civile recurate, critici care de altfel ar fi fost lipsite de interes în condițiile în care nu s-a stabilit nici o obligație în sarcina acestei părți.
Referitor la temeinicia cererii, instanța reține că, în speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Dimpotrivă, se constată că reclamantul se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Așadar sunt întemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta recurentă pârâta-recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Caransebeș împotriva Sentinței civile nr.1581 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat O. P. reprezentat de . Drobeta Turnu Severin și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, ca neîntemeiat.
Instanța va lua act de faptul ca reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta-recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Caransebeș împotriva Sentinței civile nr.1581 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat O. P. reprezentat de . Drobeta Turnu Severin și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. DICA C. L. DR. C. P.
GREFIER,
F. B.
Red. M.C. Dica/ 13.01.2014
Tehnored F.B./13.01.2014
Prima instanță: G. Ș. – Tribunalul C.-S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4334/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
