Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 650/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4786/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 650
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
Pe rol recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.3535/17.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S. N. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.3535/17.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, s-a luat act de renunțarea reclamantei la cererea privind anularea deciziei de calcul nr. 53.100/ad/18.05.2012 emisă de AFP A..
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta S. N. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Mun. A. și, în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantei suma de 1.129 lei, achitată conform Chitanței nr. TS4B nr._/21.05.2012, reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 13.06.2012, a cererii reclamantei de restituire a taxei.
A fost admisă cererea pârâtei AFP A. de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și, în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 1.129 lei, achitată de reclamantă în favoarea ei, împreună cu dobânda.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., susținând că hotărârea este criticată prin perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, prin aceea că instanța a ignorat obligativitatea procedurii prealabile administrative, contrar Deciziei nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se mai susține că instanța a ignorat Legea nr. 9/2012, prin care s-au eliminat efectele discriminatorii generate în aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Totodată, hotărârea este criticată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin faptul că instanța a nesocotit că taxa percepută reclamantei intimate din cauza de față își are temeiul în Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care a înlăturat efectele indirecte discriminatorii constatate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu referire la vechea taxă de poluare, introdusă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Astfel, se susține că, prin Legea nr. 9/2012, taxa este percepută unitar, indiferent de proveniența autovehicolului.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri de modificare/casare a hotărârii atacate, în sensul art. 3041 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată fiind legală, astfel că, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, critica din recurs este nefondată, tribunalul reținând corect că acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală și art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la restituirea taxei în litigiu fiind exprimat prin răspunsul la adresa nr._ ( fila 8 dosar fond), astfel că invocarea lipsei procedurii prealabile nu este întemeiată.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, face obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind în prezent suspendată de la aplicare.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul, în baza art. 312 (1) C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.3535/17.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. L. L.
GREFIER,
I. B.
Red.M.G/14.03.2013
Tehnored.I.B/.14.03.2013
Ex.2
Primă instanță – L.M.Ș. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3125/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3677/2013.... → |
|---|
