Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 231/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 2104/115/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.231
Ședința publică din 23.01.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: C. D. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții A. I. V., A. M. Rujita Martha, Bobalca N., B. M., B. L. G., B. A. C., B. I. S., B. E., C. B., C. C., C. E., C. C., D. E., D. G. C., D. D., D. Teicu N., D. Teicu D., F. V., Frânt M., Frentiu G., G. B. V., G. M. F., G. C., I. C., M. I. L., M. A., M. M. G., M. M., O. I. V. M., P. T., P. I., R. C., R. V., R. C. O., S. I., S. M., S. M. A., S. R., T. V., T. P. P., T. O., T. I. și V. C. împotriva sentinței civile nr.522/11.04.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată C. Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate C.-S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 16.11.2012, reclamanții recurenți au depus la dosar o cerere de repunere în termenul de recurs la care au anexat copiile sentinței atacate și a cererii de solicitare a acesteia înregistrată la Tribunalul C.-S. la data de 03.09.2012.
De asemenea, la data de 21.01.2013, intimata a depus întâmpinare.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța invocă excepția tardivității și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ 07.07.2011 și precizată la termenul de judecată din data de 18.01.2011, reclamanții A. I. V., A. M. Rujița Martha, B. N., B. M., B. L. G., B. A. C., B. I., B. I. S., B. E., C. C., C. B., C. E., C. C., D. E., D. G. C., D. G., D. D., D. Ț. D., D. Ț. N., F. M., F. V., F. G., G. B. V., G. M. F., G. C., G. C., I. C., L. C., M. I. L., M. M. G., M. M., M. A., O. F., O. I. V. M., P. T., R. C., R. V., R. C. O., S. I., S. M., S. M., S. R., T. V., T. P. P., T. O., T. I., V. C., P. I. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei C. Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate C.-S. să le plătească sporul de 10% pentru condiții vătămătoare aplicat lunar la salariul de bază, începând din 01.02.2009 pentru viitor precum și actualizarea acestor debite în raport de indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că dreptul subiectiv privind obligația de plată a acestui spor a fost reglementat de OG nr.6/2007-art.16, beneficiind de acest spor începând cu data de 1.09.2008, potrivit Ordinului nr.643 emis de Președintele CNAS, în baza Deciziei nr.181/25.09.2008.
S-a arătat că, începând din februarie 2009, pârâta a încetat plata acestui spor fără a emite o decizie în acest sens, socotind măsura ilegală în raport de dispozițiile Legii nr.330/2009 și nr.284/2010, care au menținut acest spor în procent de 15% din salariul de bază.
S-a susținut și că acordarea sporului de 10% pentru condiții vătămătoare s-a efectuat în baza Buletinului de măsurători al câmpului radioelectric nr.302/30.01.2008 emis de Societatea Națională de Radiocomunicații, condiție impusă de prevederile art.9 alin.2 din Anexa III la Legea nr.330/2009 cât și de art.1 alin.2 di Anexa I lit.B din Legea nr.284/2010.
S-a învederat că, întrucât acest spor s-a acordat încă din 11.09.2008, prin Ordin al Președintelui CNAS, nu au avut posibilitatea de a formula procedura prealabilă impusă de textul art.34 alin.2 din Legea nr.330/2009, deoarece, acest act administrativ, fiindu-le comunicat la data de 27.09.2008, nu au avut interes a înainta vreo contestație, considerându-l un drept câștigat anterior adoptării Legii nr.330/2009.
La termenul de judecată din data de 29.02.2012, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sporului de 10% lunar pentru condiții vătămătoare, începând din 01.02.2009 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective precum și obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin prin care, începând cu data prezentei hotărâri, să majoreze la 15% acest spor.
Pârâta C. Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate C.-S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca nelegală și neîntemeiată. Pârâta a confirmat plata sporului de 10% pentru condiții vătămătoare până la data de 01.02.2009, dată de la care, având obligația de a se încadra în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat - Capitolul ,,Cheltuieli de personal’’, a sistat aceste plăți, răspunzând astfel exigențelor art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Prin sentința civilă nr. 522/11.04.2012, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții s-au aflat în raporturi de serviciu cu pârâta (filele 76-117 dosar), începând cu data de 01.10.2008, beneficiind în temeiul Deciziei nr.181/25.09.2008 emisă de Președintele-Director General al Casei de Asigurări de Sănătate C.-S., în aplicarea Ordinului nr.643/11.09.2008 al Președintelui CNAS, de spor pentru condiții vătămătoare în procent de 10% aplicat la salariul de bază (filele 11-12 dosar), începând din data de 11.09.2008.
Potrivit susținerilor părților litigante s-a reținut că plata acestui spor a încetat la data de 01.02.2009 fără a se dispune aceasta printr-u act administrativ și fără posibilitatea de a contesta în vreun fel încetarea acestui spor.
Față de aceste susțineri, tribunalul a constatat că dispozițiile OG nr.6/2007- art.16, în temeiul căruia s-au emis actele administrative mai sus menționate (Ordinul nr.643/11.09.2008 și, respectiv, Decizia nr.181/25.09.2008) au fost abrogate expres prin art.48 alin.1 pct.13 al Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intrată în vigoare la data de 01.01.2010 (art.47).
Potrivit dispozițiilor art.9 ale Anexei III-secțiunea a 3 a, „Sporuri’’ din Legea-cadru nr.330/2009, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază; locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc, având la bază buletinele de determinare/expertizare, prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin dispozițiile art.39 lit.w din Legea nr.284/2010 a fost abrogată Legea-cadru nr.330/2009, începând cu data de 01.01.2011.
Potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr.284/2010, „locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr.I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“
Cu privire la acordarea sporului pentru perioada 2010-2011, tribunalul a reținut că deși legea reglementează acordarea sporului, în condițiile emiterii unui regulament, prin care să se stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, cuantumul concret al sporului și condițiile de acordare, în condițiile în care nu a fost reglementată modalitatea de acordare a sporului, cuantumul acestuia, categoriile de personal care beneficiază etc., tribunalul apreciază că există doar o intenție a legiuitorului de a acorda aceste sporuri.
Tribunalul a constatat că intenția legiuitorului privind acordarea acestor sporuri nu a fost materializată prin emiterea regulamentelor, de către autoritățile/instituțiile administrative prevăzute de lege, prin care să se stabilească cadrul funcțional de acordare a acestor sporuri; astfel că dreptul la acordarea sporului solicitat este, în acest moment, doar un drept virtual.
În intervalul 01.02._10, pentru care se afirmă că a survenit sistarea plății sporului acordat s-a reținut că sistarea obligației de plată a intervenit ca o măsură necesară impusă de textul art.14 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, fiind urmarea firească a încadrării autorității pârâte în cheltuielile bugetare de personal anuale aprobate.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.3 din Ordonanța nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă în anul 2007-actualizată până la 01.01.2010, fiecare ordonator principal de credite asigură gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici, „cu încadrarea în resursele financiare’’ și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. Obligația încadrării pârâtei în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat constituie o obligație legală ce revine ordonatorului de credite, impusă chiar de textul art.16 din acest act normativ.
A rezultat că, potrivit normelor art.16 din OG nr.6/2007 actualizată, sporul pentru condiții vătămătoare până la 10% din salariul de bază se putea acorda pentru perioada anterioară datei de 01.01.2010, doar cu îndeplinirea condițiilor imperative expres reglementate, după cum urmează: 1) în acele instituții și autorități publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radio frecvență și 2) acordarea să se realizeze cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Întrucât pârâta s-a aflat în imposibilitate să asigure plata acestui spor începând cu luna 01.02.2009, această ultimă condiție legală nu fost îndeplinită, aceasta constituind și cauza pentru care pârâta a sistat plata drepturilor acordate cu acest titlu.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a reținut că sistarea plății sporului de până la 10% pentru condiții vătămătoare acordat reclamanților s-a realizat înăuntrul cadrului legislativ existent la data de 01.02.2009, fiind generată de dificultățile financiar-bugetare ale instituției pârâte.
În consecință, acordarea acestui drept nu poate fi realizată pe calea unei acțiuni în justiție, căci acordarea acestuia pe cale judecătorească ar echivala cu o substituire în atribuțiile legiuitorului sau ale executivului, contrar celor stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr.820/03.07.2008, prin care s-a reținut că instanțele de judecată nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții arătând că sentința recurata este lovita de nulitate absoluta deoarece nu exista la dosar dovada prin care parata II C. Naționala de Asigurări de Sanatate ( CNAS ) a fost citata pentru termenul din data de 11.04.2012 când cauza s-a judecat în fond. Față de motivul invocat, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C.-S..
Pe fond, s-a arătat că sentința atacata este nelegala si netemeinica, deoarece tribunalul a făcut o greșita interpretare a legilor invocate
Practica Curții de Apel Timișoara statuata prin dec.civ.nr.2376/10.11.2011, este aceea ca „lipsa prevederilor bugetare nu poate reprezenta o condiție exoneratoare de răspundere". În principal, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizata si modificata si obligarea celor două pârâte la plata în solidar a sporului de 10% pentru condiții vătămătoare din salariul de baza așa cum a fost solicitat prin modificarea de acțiune înregistrată la tribunal în data de 21.02.2012 si pentru motivele arătate în precizarea si modificarea de acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin.l pct. 5, 7, 8, 9 si 10 Cod pr.civ.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este tardiv formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au formulat o cerere de repunere în termen la data de 16.11.2012, arătând că citațiile nu au fost înmânate personal, ci secretarei instituției angajatoare.
Această solicitare Curtea o găsește neîntemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.100 alin.4 din Codul de procedură civilă, procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Cum însă în cauză reclamanții nu au solicitat demararea procedurii înscrierii în fals vizând semnăturile de pe procedurile de comunicare, Curtea reține că acestea fac dovada comunicării hotărârii atacate la data de 11.05.2012.
Prin urmare, Curtea a invocat excepția tardivității căii de atac, raportat la data comunicării hotărârii.
Analizând excepția invocată, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată recurenților la data de 11.05.2012 iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 10.09.2012 (fila 4), cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, potrivit căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Sunt așadar incidente în cauză dispozițiile art.103 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
Constatând depășit termenul de formulare a căii de atac, Curtea urmează a admite excepția tardivității și a respinge recursul ca tardiv formulat, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanții recurenți A. I. V., A. M. Rujita Martha, Bobalca N., B. M., B. L. G., B. A. C., B. I. S., B. E., C. B., C. C., C. E., C. C., D. E., D. G. C., D. D., D. Teicu N., D. Teicu D., F. V., Frânt M., Frentiu G., G. B. V., G. M. F., G. C., I. C., M. I. L., M. A., M. M. G., M. M., O. I. V. M., P. T., P. I., R. C., R. V., R. C. O., S. I., S. M., S. M. A., S. R., T. V., T. P. P., T. O., T. I. și V. C..
Respinge recursul formulat de reclamanții recurenți A. I. V., A. M. Rujita Martha, Bobalca N., B. M., B. L. G., B. A. C., B. I. S., B. E., C. B., C. C., C. E., C. C., D. E., D. G. C., D. D., D. Teicu N., D. Teicu D., F. V., Frânt M., Frentiu G., G. B. V., G. M. F., G. C., I. C., M. I. L., M. A., M. M. G., M. M., O. I. V. M., P. T., P. I., R. C., R. V., R. C. O., S. I., S. M., S. M. A., S. R., T. V., T. P. P., T. O., T. I. și V. C. împotriva sentinței civile nr.522/11.04.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. C. D. O. D. D.
GREFIER
A. D. B.
Red. M.C.D/13.02.2013
Tehnored. A.D.B/13.02.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C.-S./Judecător: T. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2351/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4777/2013.... → |
|---|
