Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1378/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1378/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 5975/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 22.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1378
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.03.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea pârâtei Administrației Finanțelor Publice Sebiș, împotriva sentinței civile nr. 662/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat R. D. - I. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este lipsă reclamantul intimat reprezentat de avocat T. C. în substituirea d-nului avocat T. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 18.03.2013 din partea reclamantului recurent, chitanță onorariu avocat, împuternicire avocațială, concluzii scrise, refuzul pârâtei și cererea de restituire adresată pârâtei.
Reprezentantul reclamantului recurent depune delegație de substituire și adresa eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A., învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent pune concluzii de respingere a recursului declarat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 662 din data de 07.03.2012, Tribunalul A. a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș; a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. D. I., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș; a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 3983/11.03.2010 emisă de pârâtă; a obligat pârâtă să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 6176 RON stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 3983/11.03.2010, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale în materie fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, calculate de la data plății și până la data restituirii efective; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, împotriva Ministerului Mediului – Administrația F. pentru Mediu și, totodată, a obligat chematul în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare în cuantumul susmenționat, cu dobânzile legale aferente enunțate.
La termenul de judecată din 07.03.2012, tribunalul în soluționarea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare cu privire la inadmisibilitatea acțiunii ca fiind formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată, a apreciat că excepția este nefondată întrucât așa cum rezultă din Decizia nr. 24/14.11.2011 dată în interesul legii, ICCJ a statuat că în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală nu se aplică procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-128 din Codul de procedură fiscală.
Instanța de fond a constatat totodată că organul fiscal nu a dat eficiență Deciziei în interesul legii pronunțată de ÎCCJ cu toate că potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care a respins excepțiile invocate de organul fiscal și reține cauza spre soluționare.
Pe fond, tribunalul a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea pârâtei Administrației Finanțelor Publice Sebiș solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Recurenta critică pe fond sentința, susținând legalitatea taxei în discuție, conform OUG nr.50/2008, act normativ conform dreptului comunitar, așa cum rezultă din preambulului acestuia, că taxa astfel percepută nu este discriminatorie, nefiind dovedită în concret o depreciere reală a autovehiculului ce a determinat plata acestei taxe, din perspectiva criteriilor obiective consacrate în jurisprudența CEJ.
Mai susține că în mod greșit sentința acordă dobânzi legale de la data plății taxei, având în vedere că nu există un temei legal în acest sens.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul, achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În ceea ce privește însă obligația de plată a dobânzii legale aferente taxei prelevate în mod nelegal, Curtea reține ca fiind incidente în cauză dispozițiile art.124 alin.1și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, contrar celor reținute de instanța de fond, astfel că dobânda se acordă nu de la data plății taxei ci, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate. Aceasta deoarece, în speță este vorba despre dobânzile aferente unei taxe fiscale, care se impunea fi restituită la cerere conform dispozițiilor art.117 alin.1 lit d c. proc. fisc, astfel că plata dobânzii este guvernată de dispozițiile procedural fiscale anterior menționate potrivit principiului specialia generalibus derogant, conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Sub aspectul înregistrării cererii de restituire, se va avea în vedere că până la soluționarea recursului reclamantul a făcut dovada că s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire, înregistrată sub nr._, la data de 18.07.2011, astfel că dobânda aferentă taxei se va calcula în raport cu data înregistrării acestei cereri.
În consecință, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin.3 C. proc. civ. recursul va fi admis doar sub acest aspect, cu modificarea în parte a sentinței recurată în sensul acordării dobânzile fiscale aferente taxei pe poluare, conform art. 124 al. 1 și art. 70 alin. 1 C.pr. fisc., cu începere de la a 45-a zi de la înregistrarea cererii de restituire, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu apărător, solicitate în recurs de către reclamantul intimat, nu vor fi acordate având în vedere că acesta este parte căzută în pretenții în recurs, în sensul art.274 C. proc. civ. și este în culpă procesuală întrucât a solicitat dobânda aferentă taxei pe poluare de la data încasării acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea pârâtei Administrației Finanțelor Publice Sebiș, împotriva sentinței civile nr. 662/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat R. D. - I. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Modifică în parte sentința recurată în sensul acordării dobânzii fiscale aferente taxei pe poluare, conform art. 124 alin. 1 și 70 alin. 1 C.pr. fiscală, cu începere din a 45-a zi de la înregistrarea cererii de restituire.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 21.03.2013, în ședința publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
RED/ M.I./15.04.2013
TEHNORED/D.C./ 15.04.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 21/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7106/2013.... → |
|---|
