Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6242/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6242/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 205/30/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.6242
Ședința publică din 03.07.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: A. D. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 3581/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat M. C. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19.06.2013, care împreună cu încheierea de amânarea a pronunțării hotărârii din data de 26.06.2013, fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 13.01.2011, sub nr._, reclamantul M. C. M. a solicitat instanței obligarea pârâtului IPJ T. la plata sumei de 62.120 lei conform art. 27 din OG nr.83/2003, precum și actualizarea cu rata inflației începând cu data de 01.06.2010 și până la data efectuării plății.
În motivarea cererii se arată că a fost încadrat în MAI, în perioada 2000-2010, când a fost pensionat în baza Deciziei nr._/08.07.2010, în temeiul art. 53 din Legea nr. 179/2004 și art. 13 din Legea nr. 164/2001. La data pensionării trebuia să-i fie acordată suma netă de 62.120 lei reprezentând salariile nete în conformitate cu art. 27 din OG nr.38/2003. Deși a solicitat pârâtului acordarea acestei sume, i s-a comunicat faptul că nu au fonduri alocate de la IGPR.
În susținerea acțiunii s-a depus la dosar copia deciziei nr._/08.07.2010 și adresa de răspuns a pârâtului IPJ T. nr._/12.01.2011.
În susținerea acțiunii s-a depus copia ordinului de plată.
Reclamantul a depus la fila 15 din dosar un înscris reprezentând modalitatea de calcul a sumei de reprezintă rata inflației, precum și copia MO nr. 149/01.03.2011.
La termenul de judecată din 30.03.2011 a înțeles să cheme în judecată și M. Apărării și Internelor și I. G. al Poliției Române, menționând că-și susține acțiunea pentru suma ce reprezintă rata indicelui de inflație.
2. Întâmpinarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului T.
Pârâtul IPJ T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, întrucât la data de 21.03.2011 s-a achitat reclamantului suma de 62.120 lei prin ordinul de plată nr. 706.
Pe fondul cauzei, a mai menționat că niciodată nu a fost contestat dreptul pârâtului la aceste sume de bani, însă nu s-au putut achita din cauza lipsei fondurilor alocate de ordonatorul secundar de credite.
3. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 531/27.04.2011, Tribunalul T. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. C. M. în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Curții de Apel Timișoara – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 591/15.12.2011, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de necompetență materială și în consecință:
A declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M. C. M. în contradictoriu cu pârâtul IPJ T. având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului T..
A constatat conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 1287/08.03.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei ărivind pe reclamantul M. C. M. și pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T., M. Administrației și Interenlor și I. G. al Poliției Române, în favoarea Tribunalului T. – Secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul T. sub nr._ .
Instanța de fond a constatat că prin acțiunea înregistrată sub nr._ 13.01.2011, precizată ulterior, reclamantul M. C. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T.; I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI, să se pronunțe o hotărâre prin care:
-să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești de care trebuie să beneficieze ca urmare a încetării raporturilor de serviciu, în cuantum de 62.120 lei;
-să se dispună obligarea pârâților la actualizarea sumei ce trebuia să i se plătească la data nașterii dreptului, respectiv, 01.06.2010 și până la efectuarea plății;
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a fost încadrat ca funcționar public al pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului T., până la data de 08.07.2010, dată de la care raportul său de serviciu a încetat cu drept de pensie, în temeiul Deciziei nr._/08.07.2010 care prevede că beneficiază de pensie de serviciu.
Potrivit disp. art. 27 al. 1 lit. d din OG nr. 38/2003, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, în funcție de activitatea depusă ca militar, polițist, funcționar public, de un ajutor egal cu 33 de salarii stabilite în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate.
Astfel, reclamantul a arătat că suma totală de care trebuie să beneficieze, este în cuantum de 62.120 lei și aceasta nu i-a fost plătită până în prezent, cu toate că altor colegi de-ai săi, aflați în aceeași situație, li s-au achitat sumele ce li se cuvin.
În fine, reclamantul a învederat că, deși s-a adresat pârâtului IPJ T. – în calitatea sa de ordonator terțiar de credite – i s-a comunicat că nu există fonduri alocate de către eșalonul superior – IGPR.
În drept, s-au invocat disp. art. 41 al. 2 din Constituția României, art. 28 lit. b și art. 69 ind. 1, al. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002, art. 27 din O.G. nr. 38/2003.
Pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, față de faptul că reclamantului, i s-a achitat suma solicitată în cuantum de 62.120 lei, la data de 21.03.2011, cu ordinul de plată nr. 706, situație în care obligația nu mai există, fiind stinsă prin plată.
De asemenea, pârâtul a apreciat că nu se poate dispune nici obligarea sa la plata dobânzii legale aferente sumei cuvenite reclamantului, față de disp. art. 1 și 8 din OG nr. 9/2000 și ținând cont că părțile nu au stabilit plata dobânzii, neexistând o convenție încheiată între părți.
Pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, date fiind disp. art. 7 al. 3, art. 12 al. 5 din OUG nr. 30/2007, arătând că și practica ICCJ este în acest sesn.
A invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere faptul că reclamantului i-au fost achitate drepturile de care beneficia.
Prin sentința civilă nr. 3581/16.11.2012, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR BUCUREȘTI, a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată, înaintată de reclamant și, în consecință:
A obligat pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 3230 lei ce reprezintă valoarea actualizată, la data de 21.03.2011, a debitului de 62.120 lei și a respins, în rest, acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat ca funcționar public, în cadrul instituției pârâte Inspectoratul de Poliție al județului T., până la data de 08.07.2010, dată de la care raportul său de serviciu a încetat cu drept de pensie, fiind emisă Decizia nr._ (f. 5 ds.).
Tribunalul a constatat că, potrivit disp. art. 2 (1) al Anexei IV/2 a Legii nr. 330/2010 – act normativ aplicabil în speță – reclamantul beneficiază, la data încetării raporturilor de serviciu, și de drepturi speciale constând într-un ajutor de trecere în rezervă, în funcție de vechimea avută în muncă, cuantumul acestora fiind de 62.120 lei.
Această sumă i-a fost achitată reclamantului, după data introducerii acțiunii, respectiv, la data de 21.03.2011, prin ordinul de plată nr. 706 (f. 8 ds.).
Prin urmare, cum reclamantul a primit suma de bani ce i se cuvenea cu ocazia trecerii în rezervă, instanța nu a mai putut dispune obligarea pârâților la plata acesteia.
Însă, întrucât debitul nu a fost achitat decât în cursul procesului, după 7 luni de la data la care trebuia să i se plătească, reclamantul a solicitat, prin acțiune, și valoarea actualizată a acestuia, calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, respectiv, 21.03.2011.
Astfel, acțiunea reclamantului nu a putut fi considerată ca rămasă fără obiect, motiv pentru care excepția invocată de pârâtul M. Administrației și Internelor a apărut ca neîntemeiată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de același pârât, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât este justificată, atât de calitatea sa de ordonator principal de credite, cât și de modul de organizare a instituției.
În sensul celor de mai sus, s-a observat că însuși pârâtul face trimitere la dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, dispoziții potrivit cărora „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
De altfel, și principiul subordonării vine să confirme calitatea procesuală a ministerului. Astfel, potrivit dispozițiilor art.13 alin.2 din O.U.G. nr. 30/2007, Poliția Română se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Cum Inspectoratele județene sunt structuri care funcționează în subordinea ministerului, ca instituții finanțate integral din bugetul de stat, s-a putut concluziona că, în lipsa virării fondurilor de către ordonatorul principal de credite, inspectoratele nu au posibilitatea executării eventualelor hotărâri judecătorești prin care sunt obligate la plata drepturilor salariale ale funcționarilor publice.
Prin urmare, excepția invocată a fost respinsă.
Analizând solicitarea reclamantului de obligare a instituțiilor pârâte și la plata diferenței dintre valoarea actualizată, la data de 21.03.2011, a debitului de 62.120 lei, și valoarea acestuia, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată.
În sensul celor de mai sus, așa cum s-a mai arătat, Tribunalul a reținut că suma de 62.120 lei trebuia să îi fie achitată reclamantului la data emiterii deciziei de pensionare - 08.07.2010 – însă plata acesteia s-a făcut doar la data de 21.03.2011.
În atare situație, ținând cont de devalorizarea monedei naționale, văzând și disp. art. 1073 cod civil (în vigoare la data nașterii dreptului reclamantului), potrivit cu care „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare” pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma datorată actualizată în raport de data plății, adică suma de 3230 lei (calculul prezentat de reclamant nefiind contestat de pârâți – f. 15 ds.).
Raportat la cele ce preced, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea a apărut ca întemeiată, și a fost admisă în limitele de mai sus.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 3230 lei ce reprezintă valoarea actualizată, la data de 21.03.2011, a debitului de 62.120 lei.
În rest, acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române.
4. Recursul pârâtului M. Administrației și Internelor :
Pârâtul recurent M. Administrației și Internelor a solicitat admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii intimatului-reclamant ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor pe care o reiterăm pentru următoarele considerente:
Calculul și plata oricăror drepturi bănești către intimatul-reclamant, s-au făcut exclusiv de către Inspectoratul de Poliție al Județului T., unitate al cărei inspector-șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare: „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. (5) din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite efectuată prin Direcția Generală Financiară, ai căror șefi (comandanți) au calitatea de ordonatori terțiari de credite, pentru activitatea de ordine și siguranță publică din Anexa nr. 8 la Ordinul m.a.i. nr. S/263/08.08.2007 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., în vigoare în perioada de referință, inspectorul-șef al Inspectoratul de Poliției al Județului T. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 17 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Conform pct. 2 lit. a), ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
De reținut este faptul că prevederile anterior menționate, referitoare la drepturile și îndatoririle ordonatorilor terțiari de credite, sunt reglementate, ulterior, în aceeași formă în cuprinsul Anexei nr. 15 la Ordinul m.a.i. nr. 192/30.08.2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., act normativ care a abrogat Ordinul m.a.i. nr. S/263/08.08.2007 dar și în prezent în cuprinsul Anexei nr. 6 la O.m.a.i. nr. S/173/13.07.2012.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările în vigoare, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T. sunt în competența exclusivă a inspectorului-șef al acestei instituții, care, așa cum s-a precizat, este ordonator terțiar de credite.
De altfel, conform celor observate și reținute de instanța de fond, sumele cu titlu de ajutor la trecerea în rezervă, au fost achitate în cursul judecării cauzei, chiar de către I.P.J. T..
În sensul celor de mai sus este și decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a I.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile".
În concluzie, față de aspectele anterior indicate, s-a apreciat că se impune constatarea lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente, cu consecința admiterii recursului și respingerii acțiunii promovate împotriva Ministerului Administrației și Internelor.
Cu privire la modul în care Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului T. a soluționat fondul cauzei, s-a învederat faptul că, în mod greșit s-a admis în parte acțiunea intimatului-reclamant obligând pârâții „la plata sumei de 3230 lei ce reprezintă valoarea actualizată, la data de 21.03.2011 a debitului de_ lei", sens în care s-au precizat următoarele:
Plata sumei solicitate prin acțiune reprezentând ajutoarele cuvenite la încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant s-a făcut de către I.P.J. T. la data de 21.03.2011.
Conform art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, forma în vigoare în perioada de referință, polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și în structurile militare ale Ministerului Justiției, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, iar conform prevederilor art. 27 alin. (2) din ordonanța menționată, polițiștii, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu și care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
Totodată, conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar conform art. 57 din O.G. nr. 38/2003 acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanța menționată se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor.
Ținând cont de prevederile ari. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale, de prevederile ari. 14 alin. (3) din legea menționată, prin care nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare, și de actuala situație financiară care reclamă constrângeri de ordin bugetar, s-a precizat că la nivelul ordonatorului principal de credite au fost luate în evidență sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite polițiștilor la încetarea raporturilor de serviciu, ulterior, sumele datorate intimatului-reclamant, fiind achitate în funcție de fondurile bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor.
Astfel, de la momentul încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant și până la alocarea sumelor necesare pentru plata ajutoarelor, M.A.I. nu avea la îndemână nicio posibilitate pentru efectuarea plății.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că plata drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor s-a solicitat a se constata că operațiunea de actualizare cu rata inflației la data plății efective a drepturile bănești reprezentând ajutoarele stabilite de art. 27 din ordonanță, nu este posibilă, întrucât aceasta reprezintă o modalitate de reparare a unui prejudiciu, iar în cauza de față pretinsul prejudiciu provine dintr-o cauză străină, care nu poate fi imputată instituției recurente.
Prin urmare, în aceste condiții, în contextul măsurilor de austeritate luate prin Legea nr.330/2009 și Legea nr.284/2010, ținând cont de împrejurarea că fondurile necesare plății au fost alocate cu întârziere și nu în ultimul rând de faptul că cererea intimatului-reclamant pentru plata sumelor actualizate nu este justificată, deoarece ordonatorii de credite nu puteau dispune plata în lipsa unor prevederi bugetare, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr.500/2002, s-a solicitat a se constata că în mod greșit instanța de fond a admis capătul de cerere privind plata actualizată a sumelor solicitate prin acțiune.
5. Recursul pârâtului I. G. al Poliției Române.
Și pârâtul recurent I. G. al Poliției Române a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea instituției recurente la plata dobânzii legale pentru sumele datorate.
În motivare, se arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Politiei Române a fost respinsă în mod neîntemeiat de Tribunalul T., pentru următoarele motive:
Calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (cu referire la reclamant), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (cu referire la pârât).
La momentul pensionării, reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție T..
Astfel, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant se face exclusiv de către I.PJ. T., unitate cu personalitate juridică, conform art. 12 alin. 2) din Legea nr. 218 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și al cărei șef are calitatea de ordonator de credite. Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului G. al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 8 la Ordinul M.A.I. nr. S/263/2007 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful Inspectoratului de Poliție Județean T. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 17 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M.A.I. Conform pct. 2 lit. a), ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordona cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul șef.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul Administrației și Internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul inspectoratelor județene sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator terțiar de credite.
în sensul celor prezentate, s-a invocat Decizia de contencios nr. 3522 din 16 octombrie 2008 a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Ca argument suplimentar, s-a invocat faptul că I.P.J. T. i-a achitat reclamantului ajutoarele prevăzute de art. 27 alin.(l) și (2) din O.G. nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nu I.G.P.R. Prin urmare, nu poate fi reținută în sarcina IGPR obligația de a achita reclamantului o dobândă a unei sume achitată de către IPJ T..
Conform art. 27 alin. (1) din OG. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și în structurile militare ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, iar conform prevederilor art. 27 alin. (2) din ordonanța menționată, polițiștii, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie de serviciu și care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
Totodată, conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar conform art. 57 din O.G. nr. 38/2003 acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanța menționată se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor.
Fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor prevăzute la art. 27 din O.G. nr. 38/2003, aprobate Inspectoratului G. al Poliției Române (conform Legii nr. H/2010 a bugetului de stat pe anul 2010) au fost insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie - aprilie 2010, deschideri ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu în cursul anului 2009.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile bugetare au destinație precisă si limitată si sunt determinate de autorizările conținute în Ieși specifice și în legile bugetare anuale, astfel încât nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită dacă nu este aprobată potrivit leșii și nu are prevederi bugetare.
Însă, pe fondul crizei economice și financiare, nu au fost deschideri bugetare destinate plății ajutoarelor pentru cadrele care s-au pensionat, prevăzute de art. 27 din OG 38/2003, plata acestora urmând a se face în momentul în care vor exista deschideri bugetare cu această destinație.
S-a considerat de asemenea că este nelegală admiterea acțiunii reclamantului și sub aspectul obligării I.G.P.R. la plata dobânzii legale de la data nașterii legale a creanței până la data plății efective.
Actul normativ care reglementează dobânda legală este O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 2 din acest act normativ în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală." Or, cu privire la suma datorată reclamantului nu există o prevedere legală în a sensul plății de dobânzi, și nici nu s-a stabilit printr-o convenție dobânda legală.
Prin Raportul întocmit cu ocazia încetării raportului de serviciu, reclamantul a declarat că are cunoștință și acceptă faptul că ajutorul de care beneficiază la încetarea raporturilor de serviciu i se va acorda în raport de posibilitățile bugetare.
Astfel, s-a solicitat a se constata că nu există temei legal care să permită obligarea instituției recurente la achitarea dobânzii legale la sumele de bani solicitate prin acțiune.
În acest sens s-a pronunțat chiar înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ si Fiscal, prin Decizia nr. 1051/25.02.2009 - punctul 2 din considerente și Decizia nr. 1396/15.03.2012, prin care au fost respinse acțiunile ca neîntemeiate privind acordarea dobânzii legale.
6.Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Curtea reține că prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamantului M. C. M. – fost polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T., fiind pensionat începând cu data de 01.06.2010, – de obligare a Inspectoratului de Poliție al Județului T., a Ministerului Administrației și Internelor și a Inspectoratului G. al Poliției Române la plata sumei de 62.120 lei, reprezintă drepturi bănești ce i se cuvin la ieșirea la pensie conform art. 27 din OG nr.83/2003, reactualizată cu rata inflației și până la data efectuării plății.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând toți pârâții să plătească reclamantului ajutoarele cuvenite la data trecerii în rezervă, la care se adaugă dobânzi legale până la plata efectivă a acestora.
În recurs, pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române au invocat din nou excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, excepții care urmează a fi examinate în continuare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, Curtea constată că obligația de a plăti indemnizația în litigiu nu revenea pârâtului M. Administrației și Internelor, ci Inspectoratului de Poliție al Județului T., în calitate de angajator al reclamantului, respectiv de persoană juridică în cadrul căreia reclamantul –i-a desfășurat raportul de serviciu.
În aceste condiții, Curtea constată că pârâtul M. Administrației și Internelor nu este nici emitentul vreunui act administrativ contestat de reclamant în prezenta cauză.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății. În acest sens, este edificator art. 36 teza I din noul Cod de procedură civilă, text conform căruia „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de obligare a instituțiilor pârâte la plata indemnizației cuvenită la pensionarea domniei sale în calitate de fost polițist, conform Legii-Cadru nr. 330/2009, care la Anexa nr. IV/2 – care reglementează „Drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională” – prevede, în art. 2 alin. 1 că „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde/salarii;
- între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde/salarii;
- între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde/salarii;
- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde/salarii;
- între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde/salarii;
- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde/salarii;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde/salarii”.
Așadar, la data pensionării reclamantului, dispozițiile art. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 a Legii nr. 330/2009 impuneau acordarea ajutoarelor la trecerea în rezervă, astfel cum au fost solicitate de reclamant.
Însă plata acestor ajutorare revine unității angajatoare, iar nu ordonatorului principal de credite bugetare.
Or, în condițiile în care reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T., debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu M. Administrației și Internelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Administrației și Internelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Inspectoratul de Poliție al Județului T. a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Administrației și Internelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că M. Administrației și Internelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal care, în Decizia nr. 3522 din 16 octombrie 2008, a reținut următoarele:
„În litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu.
Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordinator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile”
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că pârâtul M. Administrației și Internelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecință, Curtea consideră că – sub acest aspect, instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că M. Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din vechiul Cod de Procedură Civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a I. G. al Poliției Române, Curtea reține că nici această instituție publică nu are calitatea de angajator, ci aceea de ordonator secundar de credite bugetare, fiind, de asemenea, incident raționamentul aplicabil și în privința ordonatorului principal de credite bugetare – M. Administrației și Internelor.
Așa cum a reținut instanța supremă în decizia citată mai sus, „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu”.
Astfel fiind, Curtea apreciază că nici pârâtul I. G. al Poliției Române nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că sunt întemeiate recursurile formulate de pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 531/27.04.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, Curtea le va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, întrucât admiterea excepțiilor respective a făcut inutilă examinarea fondului pricinii și deoarece singurul pârât care are calitate procesuală pasivă – respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului T. – nu a formulat recurs în cauză, Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 531/27.04.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. M. în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D., R. P.
Cu opinie separată,
în sensul respingerii recursurilor
GREFIER
A. D. B.
Red. R.P. -10.07.2013
Tehnored. A.D.B. –16.07.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: L. D.
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției Române au calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți este dată atât de calitatea de ordonator principal, respectiv secundar de credite cât și de modul de organizare a ministerului menționat și a inspectoratelor din subordine.
Calitatea de ordonator principal este conferită dispozițiile art.7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, potrivit cărora „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Ca mod de organizare, potrivit dispozițiilor art.12 din O.U.G. nr. 30/2007, M. Internelor și Reformei Administrative are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare. În baza acestor diepoziții, inspectoratul general precum și inspectoratele județene se află în subordonarea directă a ministerului, acestea nebeneficiind de o autonomie totală în gestionarea propriilor bugete, cheltuielile cu personalul fiind condiționate de aprobarea ordonatorului principal de credite, precum și de efectuarea formalităților de către ordonatorul secundar de credite.
Nu în ultimul rând trebuie reținut că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, această atribuție generând și obligația de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Această obligație este instituită de dispozițiile art.4 din OG nr. 22/2002, potrivit cărora ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Așadar, calitatea de ordonator de credite, chiar și în lipsa unor raporturi de serviciu directe cu reclamantul, conferă recurenților calitate procesuală pasivă, astfel recursurile acestora s-ar fi impus a fi respinse.
JUDECĂTOR
M.-C. D.
Red. M.C.D.- 19.07.2013
S.M. 2 ex./A.D.B. -22-07.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4788/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8270/2013.... → |
|---|
