Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1431/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1431/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 4985/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1431
Ședința publică din 21.03.2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, împotriva sentinței civile nr. 3966/04.10.1012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. G. L. și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat B. S., în substituirea avocatului S. E., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegația de substituire și chitanța nr. 238/20.03.2013, în valoare de 1500 lei, eliberată de Cabinet de avocat S. E., reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, cu 1500 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3966/04.10.1012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. G. L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Ineu, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și, în consecință:
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Ineu la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 5.432 lei, plătită la Trezoreria Ineu cu chitanța . nr._/18.09.2008, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care a obligat-o să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin hotărâre.
A fost obligată pârâta de ordinul I la 2.043,30 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, a declarat recurs.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată pe fondul său, susținându-se compatibilitatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și Tratatul UE, statele având libertatea de a reglementa în domeniul taxelor, impozitelor, altor contribuții sau amenzi, sens în care este invocat aliniatul (2) al art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența C.E.D.O.
Totodată, se susține nevalorizarea dispozițiilor art. 274 (3) Cod procedură civilă, cu consecința micșorării onorariului de avocat și obligarea chematei în garanție, Administrația F. pentru Mediu, București, la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, nu s-a depus Întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE ( fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se „opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice Ineu are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză. Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că în cadrul unei astfel de proceduri administrative, pârâta în cauză se impunea „a se desocoti” cu chemata în garanție, ambele instituții fiind instituții de stat. În speța de față nu a fost urmat acest demers.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul intimat în cadrul recursului, Curtea urmează a observa dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă, astfel că va acorda intimatului cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 600 lei, având în vedere munca efectiv depusă de apărătorul reclamantului intimat în prezenta cauză, care s-a finalizat la primul termen de judecată acordat, împrejurarea că problema de drept incidentă în cauză a fost clarificată în jurisprudență și doctrină, fiind consecința modului de interpretare deja stabilit de către CJUE, relativ la dispozițiile art. 110 din TFUE.
La toate acestea, Curtea a avut în vedere și valoarea obiectului pricinii, cu care a fost investită instanța de fond, a cărei hotărâre face obiectul recursului de față.
Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că reclamantul intimat nu a formulat în prezenta cauză nici Întâmpinare, nici Concluzii scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, împotriva sentinței civile nr. 3966/04.10.1012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. G. L. și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, București.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 600 lei cheltuieli de judecată, parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof.univ.Dr. L. B. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
D. B.
Red.B.L/22.03.2013
Tehnored.DB/22.03.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul A. – jud. L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... → |
|---|
