Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3959/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3959/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 7874/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3959
Ședința publică din 21 mai 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 5859/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul P. I. T., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. P. I. T. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care av. P. I. T. depune la dosar adresa nr._/14.05.2013 emisă acestuia de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A., prin care i se comunică data primei înmatriculări a autoturismului. De asemenea, depune chitanța ./20.05.2013 reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției invocate de pârâtă cu privire la inadmisibilitatea acțiunii ca fiind prematur introdusă de către reclamant, ca netemeinică, iar, pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 29.11.2012, reclamantul P. I. T. a cerut Administrației Finanțelor Publice A. obligarea la restituirea taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 6.275 lei, plătită la Trezoreria A. cu chitanța . nr._/05.09.2012, actualizată cu dobânda legală începând cu data plății și până la data restituirii efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a plătit taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule a cărei restituire o solicită, stabilită în baza Deciziei de calcul pentru a putea înmatricula autoturismul second hand marca BMW tip 390L/VU11/318d Categoria auto M1 norme poluare E4, fabricat în anul 2007, înmatriculat pentru prima dată la 23.05.2007.
Considerând că a plătit o taxă nelegală și nedatorată a formulat către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. o contestație în procedura prealabilă având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante și restituirea taxei achitate, înregistrată sub nr._/10.09.2012, respinsă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. prin Decizia nr. 1.360/31.10.2012 în urma declinării competenței de soluționare în favoarea ei.
În aceste condiții, față de refuzul nejustificat și explicit de restituire a unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului comunitar, a susținut că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. A susținut că taxa este prelevată în baza Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care preia în întregime prevederile OUG nr.50/2008 (cu toate că în preambulul său se arată că a abrogat expres acest act normativ), încalcă dreptul comunitar, punct de vedere statuat pe cale jurisprudențială, OUG nr. 50/2008 îndeplinind toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu prevederile art. 90 din Tratatul CE.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 124 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a cerut respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală, deoarece taxa a fost calculată în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule organismele naționale și internaționale nefiind investite să se pronunțe asupra unor eventuale aspecte de neconstituționalitate sau neconformitate cu dreptul comunitar în materie.
Pe cale de excepție invocat prematuritatea acțiunii ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ privind contestarea deciziei de calcul a taxei, dar și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa cu motivarea că ar avea calitate procesuală pasivă doar în eventualitatea în care s-ar contesta modul de calcul obligație care i-a revenit în baza Legii nr.9/2012.
Prin sentința civilă nr. 5859/29.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I. T. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. și, în consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 6.275 lei plătită la Trezoreria A. chitanța . nr._/05.09.2012, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective, în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, examinând cu prioritate excepțiile invocate, le-a respins ca nefondate, și a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. are calitate procesuală pasivă datorită faptului că este emitentul Deciziei de calcul a taxei a cărei restituire se solicită, iar, pe de altă parte, a încasat taxa în baza prerogativelor stabilite de Legea nr.9/2012, pentru a fi virată ulterior în patrimoniul Administrației Fondului pentru Mediu, în baza prevederilor art. 1 alin.2 din actul normativ precitat.
Este nefondată excepția prematurității formulării acțiunii în contencios administrativ, deoarece reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii, dar și a epuizării ei prin depunerea Deciziei de respingere a contestației emisă sub nr.1.360/31.10.2012.
Cu privire la fondul acțiunii, tribunalul a mai reținut că, reclamantul a achiziționat autoturismul second hand marca BMW tip 390L/VU11/318d Categoria auto M1 norme poluare E4 fabricat în anul 2007 înmatriculat pentru prima dată la 23.05.2007, pentru care a plătit taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule în sumă de 6.275 lei.
În speța de față, taxa stabilită prin Decizia de calcul nr. 8.9771/05.09.2012 emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. este nelegală, având în vedere considerentele prezentate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-402/2009 (T. împotriva României din 07.04.2011).
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și, prin aceasta, contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, investită cu soluționarea recursurilor în interesul legii cu privire la aplicarea art. 4, art.7 și art. 10 din OUG nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, cu referire la posibilitatea obligării Instituției Prefectului la înmatricularea unui autovehicul, fără a exista o prealabilă constatare din partea autorității fiscale competente, în sensul că taxa pe poluare pentru autovehicule este sau nu datorată, precum și cu privire la admisibilitatea/inadmisibilitatea acțiunii de restituire a taxei pe poluare, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din OUG nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 a admis recursurile în interesul legii prin Decizia nr. 24/14.11.2011, obligatorie în baza prevederilor art. 3307 alin.4 Cod procedură civilă, începând cu data pronunțării ei.
În esență, a concluzionat că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG nr. 50/2008, raportat la prevederile art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Distinct de acest aspect, trebuie arătat și că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, precum și cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu au legătură cu problema de drept analizată.
Pe fond, s-a pronunțat asupra admisibilității unor asemenea acțiuni prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Față de considerentele prezentate, tribunalul a constatat că taxa pe poluare achitată are caracter discriminatoriu, motiv pentru care a dispus anularea actelor administrativ fiscale emise pe seama reclamantului a căror anulare o solicită.
Chiar dacă OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, văzând precedentul judiciar cu referire directă la cauza T. c.a. România, văzând cuantumul ridicat al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la plata căreia a fost obligat reclamantul pentru a-și putea înmatricula autoturismul achiziționat second hand din spațiul U.E., prima instanță a reținut că taxa stabilită în sarcina sa este discriminatorie, încălcând cu evidență art. 90 din Tratatul CE, precum și principul liberei circulații a mărfurilor în spațiul UE consacrat în art. 34-36 din același act normativ.
Este nefondată cererea reclamantului privind reactualizarea sumei în raport cu dobânda legală calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă, deoarece contravine prevederilor art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, derogatorii de la dreptul comun în materia reparării integrale a prejudiciului, legiuitorul fiscal prevăzând expres că în situația sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
Este nefondată cererea reclamantului privind plata dobânzii fiscale aferente sumei de restituit pentru perioada solicitată prin acțiune deoarece contravine prevederilor art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu efect derogatoriu de la dreptul comun în materia reparării integrale a prejudiciului, legiuitorul prevăzând expres că în situația sumelor de restituit s-au de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
În consecință, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 117 alin.1 lit. d și a art. 124 Cod procedură fiscală, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A arătat că taxa de poluare a fost calculată in temeiul Legii nr.9/2012 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantei să fie respinsă ca neîntemeiată. Recurenta a invocat jurisprudența Curții Europene de Justiție referindu-se la hotărârile Curții Europene de Justiție din cauzele Nunes Tadeu, Gomes Valente, Nádasdi și Németh, Brzezinski.
În drept, a invocat Legea nr. 9/2012, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
În cauză, intimatul P. I. T. nu a formulat întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamantă, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:
- taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.
În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Curtea mai constată că sunt neîntemeiate și susținerile recurentei referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/14.11.2011, fiind în continuare aplicabilă, nerespectarea de către reclamant a cerinței de formulare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare neputând conduce la sancționarea acestuia prin pierderea dreptului la restituirea taxei în litigiu.
Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxemburg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea Europeană de Justiție a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Or, reclamantului – care a solicitat restituirea taxei de poluare invocând dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, text potrivit căruia „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” – nu i se poate opune nerespectarea regulilor interne aplicabile procedurii administrativ prealabile, și, prin urmare, nu i se poate opune nici regula obligativității contestării deciziei de calcul a taxei de poluare.
Prin urmare, este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, pe care curtea o va respinge cu această motivare.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 5859/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul P. I. T..
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red.C.R./23.05.2013
Tehnored L.P./05.06.2013/Ex.2
Primă instanță: L. J. –Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8475/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2595/2013.... → |
|---|
