Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9821/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9821/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 10004/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9821
Ședința publică din 22 octombrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 67/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul N. D. și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat N. D., avocat P. D. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 67/16.01.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul N. D. D., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, și a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/29.03.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, la restituirea către reclamant a sumei de 632 lei și a dobânzilor legale, începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire a sumei până în momentul achitării efective.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 243,3 lei.
A respins în rest.
În motivare s-a reținut că prin acțiune, reclamantul N. D. D. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
-anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/29.03.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice Timișoara;
-obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 632 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidență a pârâtei a cererii de restituire a taxei;
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Recurenta mai invocă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru că taxa pe poluare respectivă s-a făcut venit la bugetul F. pentru Mediu gestionat de Administrația F. pentru Mediu, fiind virată încă de la sfârșitul lunii în care a fost efectuată plata în contul deschis la Trezoreria Sectorului 6 București pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, actualizată, „taxa pe poluare pentru autovehicule denumită în continuare taxa (…) constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”.
De asemenea, potrivit art.5 alin.4 din OUG nr.50/2008 actualizată, „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Mai mult, conform art.3 alin.5 și 6 din HG nr.686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, „taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal” însă „în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu”, deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate, în contul prevăzut la alin. (4)”.
Prin urmare, A.F.P. F. nu poate fi obligată la restituirea taxei pe poluare achitată de reclamant, întrucât acest organ fiscal nu mai deține în prezent această sumă în conturile Trezoreriei F..
În consecință, în temeiul art.64 – 66 C.pr.civ., pârâta recurentă arată că titularul obligației de restituire a sumei reprezentând taxa de poluare este în exclusivitate Administrația F. pentru Mediu.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată a fi nefondate susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamantă a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
Este nefondată și excepția invocată prin recurs pentru că suma din litigiu s-a încasat de pârâtă și nu de Administrația F. pentru Mediu.
Referitor la soluția dată cererii de față, recurenta Administrația Finanțelor Publice Timișoara va fi obligată la 400 lei cheltuieli de judecată față de intimat, reprezentând onorariu de avocat, în condițiile art.274 C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr.67/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.R.O./25.10.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./05.11.2013
Inst.fond:Tribunalul T.:jud.N. A. F.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1978/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... → |
|---|
