Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 499/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1071/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -23.10.2013
SENTINȚA CIVILĂ nr. 499
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.12.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN
PREȘEDINTE: R. O.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 12.12.2013, dovada achitării cauțiunii în cuantum de 38.500 lei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.12.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra cererii de față constată:
Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București solicitând să se suspende executarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat in data de 01.10.2013, înregistrat la APDRP sub nr._/02.10.2013, pana la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal antemenționat.
În motivare reclamanta arată că prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat in data de 01.10.2013, înregistrat la APDRP sub nr._/02.10.2013, s-a dispus de către autoritate încetarea contractului de finanțare C312M_/04.05.2010 si recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, in cuantum de 769.683,04 lei fără TVA, plătit de APDRP in cadrul executării contractului de finanțare antemenționat.
Pentru a dispune aceasta măsura, autoritatea publica a concluzionat ca „subscrisa societate a creat in mod artificial condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312. Au fost constituite 8 firme prin care s-au accesat fonduri nerambursabile, depășind astfel plafonul maxim nerambursabil si încălcând dispozițiile care impun respectarea Regulii de „ajutor de minimis” in cadrul Măsurii 312.” In procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, prin care se constata de către APDRP crearea de condiții artificiale, este menționat faptul ca subscrisa societate este administrata de o persoana care are calitate de administrator si in alte societăți comerciale; de asemenea se stabilește faptul ca altor 7 firme din aceeași localitate li s-au eliberat certificate constatatoare in aceeași zi, existând același număr de contact; faptul ca si alte societăți care au accesat fonduri nerambursabile au încheiat contract de comodat cu aceeași societate; faptul ca la potențiali clienți figurează aceleași societăți; toate cererile de finanțare au fost depuse in aceeași zi; toate cele 8 firme au același consultant; că societatea a fost creditata de o persoana fizica, care a creditat si celelalte societăți.
In opinia sa Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat in data de 01.10.2013, înregistrat la APDRP sub nr._/02.10.2013, este vădit nelegal.
In fapt, se arată că în data de 04.05.2010 a fost semnat Contractul de Finanțare cu nr.C312M_, intre APDRP, in calitate de Autoritate Contractanta si societate in calitate de beneficiar. Valoarea totala eligibila a proiectului fiind de 1.117.080 lei.
APDRP s-a angajat sa finanțeze maxim 70% din valoarea totala eligibila, respectiv 769.683,04 lei ( 80% din fonduri europene si 20% de la bugetul de stat). Pentru subscrisa societate s-a decontat transa de plata, in data de 30.08.2011 (subscrisa achiziționând utilaje: Combina Case 6088; Heder paioase, cărucior transport heder, culegător porumb Geringhoff, kit floarea soarelui), subscrisa societate fiind, pe durata controlului, in perioada de observație de 5 ani de zile, prevăzuta in contractul de finanțare.
Contractul de finanțare încheiat intre parți, vizează măsura 312 reglementata de Ordinul 567/_, fiind încadrat in categoria ajutoarelor de minimis.
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat in data de 01.10.2013, înregistrat la APDRP sub nr._/02.10.2013, i se imputa societății crearea de condiții artificiale prin diferite mijloace, care au dus la depășirea plafonului maxim nerambursabil, pe care înțelege sa le trateze distinct si combate ca atare.
Înainte de a proceda la combaterea fiecărei suspiciuni din partea autorității, menționează faptul ca, la data solicitării de accesare a fondurilor nerambursabile si totodată a încheierii contractului, era aplicabil si in vigoare Ghidul solicitantului, versiunea 03 din septembrie 2009, in care se menționează faptul ca „ATENȚIE! Acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul măsurii 312.
Precizări referitoare la noțiunea de acționar majoritar:
O persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR ,în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți.”
Potrivit acestui Ghid al solicitantului, se stabilea o excepție cu privire la societățile care doresc sa acceseze fonduri nerambursabile - respectiv societăți care au același acționar/asociat majoritar, nu pot sa acceseze 2 sau mai multe investiții in cadrul măsurii 312, ci doar o singura investiție.
Menționează faptul ca in data de 27 ianuarie 2011, după încheierea contractului de finanțare nerambursabila de către societate s-a aprobat Regulamentul nr.65/2011 care stabilește normele de punere in aplicare a regulamentului 1698/2005 al Consiliului in ceea ce privește punerea in aplicare a procedurilor de control si a ecoconditionalitatilor in cazul masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurala, in care se menționează la art.4 pct.8: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.”
Având in vedere prevederile Regulamentului 65/2011, Ghidul solicitantului a fost modificat, apărând astfel Versiunea 06 valabila din iulie 2012, unde se menționează ca: Acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312. Precizări referitoare la noțiunea de acționar majoritar:
O persoană fizică/ persoană juridică care este acționar/ asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți.
In conformitate cu prevederile art. 4 alin. 8 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/ 2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco -condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, nu sunt eligibili beneficiarii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurilor PNDR, obținând astfel depășirea intensității sprijinului financiar.
Se precizează faptul că la data semnării contractului de finanțarea de către societate nici Ghidul solicitantului versiunea 06 din iulie 2012 si nici Regulamentul 65/2011 care stabilește normele de punere in aplicare a regulamantului 1698/2005 al Consiliului in ceea ce privește punerea in aplicare a procedurilor de control si a ecoconditionalitatilor in cazul masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurala, nu erau in vigoare.
Mai mult decât atât, in condițiile in care art.4, alin.8 din Regulamentul 65/2011 stabilește faptul ca „nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți”, aplicabilitatea acestui text de lege nu se poate face:
1. în primul rând, ca la data încheierii contractului acest Regulament nu exista si ca atare nu era in vigoare si
2. totodată in speța de fata situația este cu totul diferita - pe durata derulării contractului de finanțare, după . acestui Regulament, însăși autoritatea publica a decontat trasa la plata, respectiv in data de 30.08.2011.
Interpretând prevederile legale antemenționate, reclamanta constată că societatea nu a creat condiții artificiale, așa cum se susține in procesul-verbal atacat, dovada fiind însăși acceptarea la plata a avantajului nerambursabil de către autoritate, după ce aceasta in prealabil a verificat toate condițiile prevăzute de lege pentru a acorda sprijinul financiar.
Se arată că atât timp cat APDRP-ul a înțeles sa accepte la plata si totodată sa achite transa, in 30.08.2011 dovedește faptul ca, verificând daca sunt sau nu îndeplinite toate condițiile, inclusiv daca sau creat sau nu condiții artificiale, societatea nu a creat condiții artificiale, cum se afirma prin procesul-verbal.
Ori, în opinia reclamantei, atâta timp cat APDRP-ul a achitat transele stabilind faptul ca nu s-au creat nici un fel de condiții artificiale de către societate, autoritatea nu poate sa vina, la mai bine de 1 an de zile după ce a făcut aceasta verificare, sa constate totuși ca s-au creat condiții artificiale.
Reclamanta menționează că, așa cum se poate observa din Procesul-verbal de control, toate aceste chestiuni stabilite in proces - verbal (societatea este administrată de o persoana care are calitate de administrator si in alte societăți comerciale; de asemenea se stabilește faptul ca altor 7 firme din aceeași localitate li s-au eliberat certificate constatatoare in aceeași zi, existând același număr de contact; faptul ca si alte societăți care au accesat fonduri nerambursabile au încheiat contract de comodat cu aceeași societate; faptul ca la potențiali clienți figurează aceleași societăți; toate cererile de finanțare au fost depuse in aceeași zi; toate cele 8 firme au același consultant; ca societatea a fost creditata de o persoana fizica, care a creditat si celelalte societăți) ca fiind elemente care au condus APDRP-ul la concluzia ca s-ar fi creat la condiții artificiale, au existat atât la data la care s-au formulat cerere de finanțare, cat si la semnarea contractului de finanțare, si ulterior pe parcursul executării contractului, prin achitarea transelor de APDRP.
Aceste elemente, care au condus APDRP-ul la concluzia ca societatea a creat condiții artificiale, au existat si au putut fi verificate de către acestea, si au si fost verificate. Nici unul dintre aceste elemente care au dus la concluzia APDRP-ului ca societatea ar fi creat condiții artificiale nu s-au realizat/modificat după plata celei de-a doua transa de plata, in faza de observație.
Potrivit prev.art.14 din Legea 554/2004 „in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea in condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.”
Pentru ca instanța sa dispună suspendarea executării actului administrativ in baza prev.art.14 din Legea 554/2004 trebuie sa fie îndeplinite in speța următoarele condiții:
I. existenta unor cazuri bine justificate
II. prevenirea unei pagube iminente
III. sesizarea autorității competente pentru revocarea, in tot sau in parte a actului
I. Potrivit prev.art.2, alin. l lit. t din Legea 554/2004 cazul bine justificat este definit ca fiind: „împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.”
F. de expunerea situație de fapt si de drept, anterioara, in opinia reclamantei s-a creat o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ, susținând că face aceasta afirmație, având in vedere faptul ca toate constatările autorității publice cu privire la elementele care au condus la concluzia de creea a condițiilor artificiale au existat încă de la data la care subscrisa societate a formulat cererea de ajutor financiar nerambursabil.
Totodată, se arată că însășii APDRP, la data la care a dispus efectuarea celor doua transe de plata a reverificat îndeplinirea condițiilor si a dispus efectuarea plaților, implicit recunoscând ca nu sunt create nici un fel de condiții artificiale.
Astfel ca, atâta timp, cat societatea se afla in perioada de observație si nici unul dintre elementele - reținute in procesul verbal de control - nu s-a modificat de la ultima transa de plata, consideră ca in mod voit si cu rea-credința a procedat la întocmirea acestor proceselor verbale de control, fără vreun temei legal.
F. de aceste chestiuni, reclamanta consideră ca este îndeplinită condiția legata de existenta unui caz bine justificat.
În opinia reclamantei, așa cum se poate observa din actele contabile ale societății, profitul acesteia aferent semestrului 1 2013 este net inferior fata de suma stabilita in titlul de creanța fata de societate.
Se mai arată că prin executarea silita a societății prin suma indicata in titlul de creanța, se poate observa faptul ca acesta ar fi in imposibilitate absoluta de a-si mai putea desfășura activitatea, de a-si achita salariații, creditul la banca si toate celelalte speze aferente oricărei activități economice.
Odată cu poprirea conturilor bancare ale societății, aceasta nu si-ar mai putea achita ratele la credit, aspect care ar determina automat declararea de către banca a creditului scadent anticipat, un prim pas in crearea unei pagube ireparabile, in condițiile in care s-ar ajunge la anularea procesului verbal
Se precizează faptul ca societatea deține cu titlu de active corporale doar utilajele achiziționate prin Contractul de finanțare antemenționat, neavând alte utilaje in dotare.
Reclamanta recunoaște faptul că faptul ca instituirea unui sechestru asigurător permite societății sa își desfășoare activitatea, insă apreciază că trebuie mers pe firul logic al executării silite, in sensul ca pasul imediat următor ar fi scoaterea la vânzare a acestor utilaje.
Deși in principiu s-ar putea pune problema ca paguba nu este iminenta, ca vânzarea acestor bunuri nu se va face imediat, totuși pentru ca societatea sa fie ferită de scoaterea la licitație a acestor bunuri, in baza unui titlu de creanța nelegal - care vor fi vânate in mod cert de „amatori de chilipiruri”, se impune suspendarea Procesului-verbal atacat.
Se solicită instanței sa aibă in vedere faptul ca societatea nu dorește sa se sustragă de la plata obligațiilor reale stabilite in sarcina sa, insa atât timp cat societatea nu a creat condiții artificiale si nici nu a schimbat ceva in societate, ulterior plații celor doua transe de fonduri nerambursabile - creându-se astfel o prezumție de legalitate a tuturor demersurilor întreprinse de societate (dovada in acest sens fiind achitarea de către APDRP a celor doua transe) - consideră ca se impune a se admite aceasta cerere de suspendare.
In condițiile in care, fata de societate se va porni executarea silita, aceasta va intra in incapacitate de plați, putând ajunge in faliment.
În opinia reclamantei trebuie avut in vedere ca scopul urmărit de legiuitor nu este acela de a falimenta toate societățile comerciale, deoarece acest lucru ar duce la subminarea economiei naționale, însă, totodată, prin ajungerea la scadenta a Procesului verbal, acesta devine titlu executoriu susceptibil de a fi executat, cu consecințe devastatoare fata de subscrisa societate.
Societatea reclamanta precizează că a făcut dovada formulării contestației împotriva Procesului-verbal
În fine, reclamanta apreciază că potrivit legii, pentru ca instanța de judecata sa se pronunțe pe cererea de suspendare, se impune ca societatea sa achite o cauțiune. F. de acesta obligație legala, stabilita in sarcina societății, se solicită ca la cuantumul cauțiunii, instanța să tina cont si de puterea financiara a societății, pentru ai crea un acces liber si neîngrădit la justiție. Prin acesta solicitare, reclamanta susține că nu dorește sa se sustragă de la plata cauțiunii, ci solicită, ca acesta sa fie stabilita proporțional in raportul cu puterea economica a societății.
Prin întâmpinare pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București a cerut respingerea ca nefondată a cererii arătând că aspectele invocate de S.C. A. T. SRL in susținerea cazului bine justificat nu se poate încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni și care, astfel cum s-a reținut într-o jurisprudență constantă, se pot referi la necompetenta autorității care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totala a unui temei juridic care sa fundamenteze actul ori
alte astfel de situații care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.
Se arată că este cunoscu atât în doctrină cât și în jurisprudență că pentru a pronunța o hotărâre de suspendare a actelor administrative, instanța trebuie să „pipăie” fondul cauzei.
Astfel, pentru o bună înțelegere a motivelor care au condus la emiterea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauză, s-au învederat Instanței următoarele:
Între A.P.D.R.P. (fosta Agenția SAPARD conform O.U.G. nr. 13/2006), în calitate de Autoritate Contractantă și Reclamanta S.C. A. T. S.R.L, în calitate de Beneficiar, la data de 04.05.2010 s-a încheiat Contractul de finanțare nr. C312M_, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziție de mașini și echipamente agricole în cadrul ., în vederea închirierii- Voiteg, jud. T.”.
Astfel, pentru o bună înțelegere a motivelor care au condus la emiterea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauză, următoarele:
A.P.D.R.P. este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care funcționează în baza prevederilor O.U.G. nr. 13/22.02.2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Scopul Agenției îl constituie implementarea tehnică și financiară a Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, denumit în continuare FEADR.
Se arată că FEADR este un instrument de finanțare creat de Uniunea Europeană pentru a sprijini țările membre, în implementarea Politicii Agricole Comune, reprezentând o oportunitate de finanțare pentru spațiul românesc, similar cu Programul SAPARD (acesta din urmă instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a ajuta statele candidate - țările care și-au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană - în procesul de pre-aderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale).
În cadrul Comitetului de Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, la data de 20 februarie 2008, a fost aprobat Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, denumit în continuare PNDR, document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul FEADR și aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr._/17.07.2008.
Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 cu modificările și completările ulterioare, misiunea FEADR este de a contribui la promovarea unei dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de piață și de susținere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, al politicii de coeziune și al politicii comune în domeniul pescuitului.
Gestionarea FEADR reprezintă astfel, atât o responsabilitate ce depășește interesele financiare ale României ca stat membru UE, cât și o mare oportunitate de dezvoltare economică și socială pentru spațiul românesc. FEADR este un sprijin financiar similar cu cel acordat prin Programul SAPARD (acesta din urmă fiind instrumentul financiar în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale pus la dispoziție de Uniunea Europeană în vederea sprijinirii statelor candidate în procesul de pre-aderare, sprijin de care a beneficiat și România în perioada 2000 – 2006).
Totodată, se arată că PNDR este documentul programatic ce cuprinde 4 axe prioritare privind acordarea de sprijin financiar, iar în cadrul Capitolului 5 sunt prezentate Informații cu privire la axe și măsurile propuse pentru fiecare axă și descrierea lor: Axa 1 - Ameliorarea competitivității sectoarelor agricol și forestier, Axa 2 – Ameliorarea mediului și a spațiului rural, Axa 3 - Calitatea vieții în mediul rural și diversificarea economiei rurale, Axa 4 – LEADER și Rețeaua națională de dezvoltare rurală. De asemenea, în cadrul acestui capitol sunt prezentate fișele tehnice ale fiecarei măsuri de sprijin financiar.
În conformitate cu alin. (1) al art. 14 din O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.D.R.P., prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare, „Agenția, precum și organismul coordonator al agențiilor de plăți își vor desfășura activitatea în baza manualelor de proceduri și a instrucțiunilor de lucru acreditate, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.“
Se mai susține că declanșarea verificărilor aferente reclamantei S.C. A. T. S.R.L., a fost făcută in urma existentei unei suspiciuni, de creare de condiții artificiale in vederea obținerii de finanțare nerambursabila, privind respectarea prevederilor art. 4, alin 3 din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene si art. 4, alin. 8 din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală.
Astfel, se precizează că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă, a procedat la demararea procedurii de constatare nereguli și recuperare debite urmare a efectuării unui control privind suspiciunea de creare de condiții artificiale în vederea depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurilor PNDR de către beneficiarii Măsurii 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătătmată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilataral până la pronunțarea instanței de fond”.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că pentru a putea fi admisă o cerere de suspendare întemeiată pe acest text de lege, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existența plângerii prealabile sau a procedurii asimilată acesteia,
- dovedirea cazului bine justificat,
- dovedirea pagubei iminente.
În cazul suspendării actelor administrative ce au ca obiect obligații bugetare, legiuitorul a prevăzut o a patra condiție de admisibilitate, reglementată la art. 50 alin. (9) din OUG nr. 66/2011, respectiv plata unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Îndeplinirea condițiilor procedurale pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14 al Legii nr. 554/2004.
Așa cum a arătat, împotriva Procesului verbal de constatare nr.31.758 din 07.10.2013, . a formulat contestație, procedura fiind în curs de soluționare la nivelul instituției.
b) Necesitatea achitării cauțiunii:
În cazul suspendării titlurilor de creanță emise în temeiul art. 66/2011, legiuitorul a prevăzut o condiție de admisibilitate, care primează în soluționarea acestor cauze, reglementată la art. 50 alin. (9) din acest act normativ, respectiv plata unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Față de aceste prevederi legale, rezultă că pentru suspendarea executării actelor administrative emise de subscrisa în temeiul OUG nr. 66/2011 și Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, este necesară achitarea unei cauțiuni, în cunatumul prevăzut de lege, motiv pentru care Vă rugăm puneți în vedere reclamantei să plătească cauțiunea, în cuantumul prevăzut de lege.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14 al Legii nr. 554/2004.
a) Existența cazului bine justificat:
Se arată că noțiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. 1 litera (a) din OUG nr. 66/2011 ca fiind: „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/ bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.
Potrivit articolului 16 – Neregularități din ANEXA I - PREVEDERI GENERALE la contractul de finanțare:
„(1) Prin ”neregulă” în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor si a bugetului național”.
Conform art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, „neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.
Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, „[…] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților” și, în această privință, „în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora”.
În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, „orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans”.
Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.
Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Léger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce . l"I., punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce . l"I., punctul 60).
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce . l"I., C-465/10, punctul 47), „inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii”. Astfel, se arată că un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce . l"I., C-465/10, punctul 32).
Prin urmare, se arată că statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).
Pârâta concluzionează că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.
Se arată că Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, „încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [….] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii” (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C 104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C 500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AIPO/Comisia, C 222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 – punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpston pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).
Astfel, „Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal” (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C 385/06, punctul 38) și că există o „obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe” (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C 385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce . l"I., C-465/10, punctul 35).
Prin urmare, pârâta subliniază că obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.
În opinia instituției pârâte, recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Se susține că primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.
Pârâta subliniază că în cazul de față, se evidențiază faptul că aparența dreptului este în favoarea instituției, emiterea actelor administrative a căror suspendare se solicită fiind consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, astfel cum am arătat anterior.
Așadar, pârâta arată că prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, astfel că formularea de către Reclamantă, a acțiunii de anulare a Procesului verbal de constatare în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu o exonerează pe acesta de obligația de plată instituită prin actul administrativ menționat, iar a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Pârâta apreciază că suspendarea executării actelor administrative constituite, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile pe care aceasta le reglementează.
b) Necesitatea prevenirii unei pagube iminente:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă „prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public”.
De asemenea, pârâta arată că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Or, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.
În acest context, paguba iminentă o poate invoca instituția pârâtă, care în calitate de Autoritate coordonatoare a implementării FEADR în România este responsabilă de derularea acestui program în condiții de legalitate.
Se arată că paguba iminentă trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, astfel cum dispune art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, unde aceasta este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor dar previzibil care ar produce perturbarea gravă a funcționării unei societăți.
Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamantă.
Pe de altă parte, pârâta solicită a se observa că nu este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Pentru aceste motive, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legislația în vigoare, astfel că suspendarea executării actelor administrative nu se justifică și, pe cale de consecință, solicită respingerea cererii de suspendare a efectelor actelor adminsitrative, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legislația în vigoare, astfel că suspendarea executării actului administrativ nu se justifică și, pe cale de consecință, vă solicităm respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Examinând cererea în condițiile art. 14 din Legea nr. 544/2004, se admite împotriva pârâtei pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București și se dispune executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/2-X-2013 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond, pentru că:
Potrivit art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poată să ceară instanței de contencios administrativ suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Deci, măsura suspendării a executării unui act administrativ poate fi luată dacă sunt întrunite cumulativ trei cerințe legale și anume: cazul bine justificat, iminența producerii unei pagube prin executare și dovada plângerii prealabile.
În cauza dedusă judecății Curtea contată îndeplinirea acestor condiții legale.
Astfel, cazul bine justificat, definit de art. 2 al. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, este susținut în cererea reclamantei prin invocarea unor încălcări ale legii aplicabile speței.
Astfel, reclamanta susține că procesul-verbal încheiat de pârâtă în condițiile OUG nr. 66/2011 încalcă principiul neretroactivității legii civile pentru că măsurile contestate s-au întemeiat pe dispoziții ale Ghidului solicitantului versiunea 06 sau ale Regulamentului nr. 65/2011 pentru punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1698/2005 al UE care nu erau în vigoare la data încheierii contractului de finanțare nerambursabilă și, totodată, se arată că prin încălcarea prevederilor art. 4 alin. 8 din Regulamentul nr. 65/2011, autoritatea publică pârâtă a decontat la plată tranșa din data de 30-VIII-2011 din valoarea contractului, neinvocând vreo nelegalitate din partea reclamantei.
Cum legea contenciosului administrativ a creat cadrul legal pentru a se verifica legalitatea unui act administrativ care se bucură de o prezumție relativă de legalitate, reclamanta are dreptul de a fi suspendată executarea acestuia, până când o instanță de judecată imparțială va cenzura respectivul act.
Privitor la iminența producerii unui prejudiciu, reglementat de art. 2 al. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca un prejudiciu material și previzibil, Curtea reține că actul dedus judecății este unul de impunere fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispozițiilor art. 17 și următoarele din OUG nr. 66/2011.
Reclamanta este o societate comercială, cu activitate de producție și are în derulare contracte comerciale cu parteneri de afaceri, punerea în executare a actelor de impunere fiscală la o valoare substanțială, ar crea pericolul imposibilității de onorare al acestor relații contractuale, ceea ce ar avea consecințe negative asupra personalului reclamantei, prin imposibilitatea plății acestuia.
Prin înscrisurile anexate acțiunii, reclamanta a demonstrat de asemenea că are contractate credite bancare pentru a-și putea desfășura activitatea economică, astfel că punerea în executare a actului de impunere bugetară din cauză, ar duce la blocarea posibilității de achitare a acestora, ceea ce justifică fără putință de tăgadă existența unui prejudiciu iminent.
Curtea mai reține că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acquis-ul comunitar a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România.
În acest context apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Instanța de judecată din România sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual, analizând dacă există îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, are obligația să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este constantă în a statua că pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporționalității. În acest sens, trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil. Rațiunea aplicată de C.J.C.E. în aprecierea posibilității de suspendare este pe deplin justificată și în analiza noțiunii de „caz bine justificat" despre care face vorbire art.14 din Legea nr.554/2004.
În acest sens Curtea are în vedere și recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul C.E. Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cum reclamanta a achitat și cauțiunea stabilită de instanță, în sumă de 38.500 ron, potrivit recipisei de consemnare CEC unitate D., cu nr._/1 din data de 10-XII-2013, Curtea admite cererea ca fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în com. Voiteg, ., apt.2, înregistrată la ORC T. sub nr. J_, având RO26140130 cu sediul procedural ales în Timișoara, ..4, ., împotriva pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, sector 1, București, .. 43.
Dispune suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/2-X-2013 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17-XII-2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. D. C.
RED/R.O/ 18.12.2013
TEHNORED/D.C./ 18.12.2013 – 4 exemplare
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7441/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5693/2013.... → |
|---|
