Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 22/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 855/115/2013
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția C. Administrativ și Fiscal operator – 2928
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr._
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. R. S.
JUDECĂTOR: M. O. G.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Băile Herculane împotriva sentinței civile nr. 2221 din 10 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. I. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal se prezintă prezintă avocat B. A. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor pe care le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2221 din 10 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității procedurii prealabile invocate de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., prin Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, obligându-le pe acestea să restituie reclamantului suma de 1.550 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda aferentă acesteia, calculată de la data plății taxei, respectiv 22.10.2012 până la data restituirii efective a taxei de poluare; a anulat Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 6636/22.10.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane; a respins cererea reclamantului prin care a solicitat recunoașterea dreptului de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 1.550 lei, actualizată la zi cu indicele de inflație; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, obligând-o pe aceasta să plătească pârâtelor suma de 1.550 lei, reprezentând taxa de poluare, cât și dobânda legală aferentă acestei sume; totodată, a obligat pârâtele, față de reclamant, la plata sumei de 443,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative și cea a tardivității au fost respinse de tribunal cu motivarea că singura posibilitate pe care o au contribuabilii pentru a li se înapoia taxa de poluare încasată de stat este aceea întemeiată pe dispozițiile art. 148 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală, respectiv să solicite restituirea acestei taxe, constatată a fi contrară prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu, prima instanță a reținut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar în baza art. 5 alin. 1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, în speță de față emitentul actului administrativ fiind Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane.
Cu referire la fondul cauzei, s-a arătat, în esență, că taxa pentru emisii poluante - instituită prin Legea nr. 9/2012 are aceeași natură ca și taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, fiind contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În sensul celor de mai sus, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională; totodată, că, în atare situații, Curtea recunoaște contribuabililor dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că, potrivit Legii nr. 9/2012, taxa încasată de organul fiscal s-a făcut venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu București, așa încât această din urmă instituție trebuie să suporte în final toate consecințele restituirii.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Reșița, solicitând modificarea în parte a acesteia, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile administrative; totodată, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului având în vedere tardivitatea formulării plângerii prealabile administrative, iar pe fondul cauzei, respingerea acesteia, ca neîntemeiată
În susținerea recursului, recurenta reiterează excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative/tardivității procedurii prealabile administrative, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a faptului că reclamanta nu a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Cu referire la fondul cauzei, pârâta a învederat, în esență, că nu există niciun temei care să justifice afirmația reclamantului, potrivit căreia taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituită prin dispozițiile Legii nr. 9/2012, încalcă reglementările instituite prin art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Dimpotrivă, a susținut că taxa vizează protecția mediului și este conformă normelor de drept comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană.
A apreciat, prin urmare, că în speță nu se face dovada încălcării „principiului liberei circulații a mărfurilor”, cum greșit a susținut reclamanta, scopul reglementării fiind cel arătat prin chiar art. 1 al noii legi – care statuează că „prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă”.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ca urmare a neîndeplinirii/tardivității procedurii administrative, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, a statuat, cu forță obligatorie, că procedura administrativă prealabilă vizată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, nu se aplică litigiilor prin care se urmărește restituirea taxei de poluare, intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține că taxa încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestui text, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În sensul celor de mai sus, Curtea relevă că, potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2 - reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare (art. 3).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 al. 1 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
După cum se poate constata, prevederile art. 4 al. 1 din Legea nr. 9/2012 sunt identice cu cele ale art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 (potrivit cărora obligația de plată a taxei intervenea tot cu ocazia primei înmatriculări).
Deși la al. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012, se prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării – aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la data de 01.01.2013 (potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012).
În atare situație, întrucât reglementările normative cuprinse în Legea nr. 9/2012 (în temeiul cărora i s-a perceput reclamantului taxa pentru emisii poluante solicitată pe calea acțiunii pendinte) sunt identice cu cele ale OUG nr. 50/2008, se impune a statua că și acestea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – potrivit căruia „niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, O.U.G. nr. 50/2008 și, în continuare, Legea nr. 9/2012 (în forma aflată în vigoare la data plății taxei), stabilesc o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E., prin aceea că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
Curtea constată, însă, că prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; potrivit alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Concluzionând, Curtea reține că taxa este nelegală, raportat la art. 110 din Tratat, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță, inclusiv sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, referitoare la dobânda fiscală.
Față de cele de mai sus, recursul pârâtei apare ca nefondat și se impune a fi respins.
Reținând culpa procesuală a recurentei, sub aspect încasării nelegale a taxei de poluare, ceea ce a necesitat inițierea prezentului demers juridic de către reclamantul intimat, Curtea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Băile Herculane împotriva sentinței civile nr. 2221 din 10 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta la 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 22 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
A. R. S. M. O. G. D. I. Ț.
Grefier
M. M.
Red.D.I.Ț /18.11.2013
Dact. M.M./19.11.2013 – 2 ex.
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător- L. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1816/2013.... → |
|---|
